3,262 matches
-
idiom, neînțeles de ceilalți și, În același timp, susceptibil să se modifice fără nici un preaviz. Astfel, statul risca fie să facă greșeli de calcul enorme și, eventual, periculoase, fie se baza pe sfatul reprezentanților săi de la fața locului - nobilii și clericii care se bucurau de Încrederea Coroanei - care, la rândul lor, nu ezitau să profite din plin de puterea lor. Ilizibilitatea practicilor locale de măsurare era mai mult decât o neplăcere administrativă pentru monarhie, fiindcă ea compromitea cele mai importante și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
comunități sau În mod indirect de nobilii În slujba cărora se aflau respectivii. Neachitarea sumei pretinse avea de obicei drept consecință pedeapsa colectivă. Singurii colectori de taxe care mergeau În mod regulat În gospodării și pe ogoare erau nobilii și clericii locali, cu ocazia strângerii dărilor și zeciuielilor feudale. Statul nu avea nici instrumentele administrative și nici informațiile necesare pentru a pătrunde până la acest nivel. Faptul că statul nu deținea decât informații limitate se datora În parte complexității și variabilității producției
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
distrugă În mare parte puterea și autonomia locală, deci nu e de mirare că li se opunea o rezistență acerbă. În Europa secolului al XVIII-lea, orice cartografiere cadastrală la nivel național era, prin definiție, o metodă de centralizare, iar clericii și nobilii locali Își vedeau amenințate atât atribuțiile fiscale, cât și privilegiile, În vreme ce oamenii de rând trebuie să o fi văzut ca pe un pretext pentru a crea un nou impozit local. Jean-Baptiste Colbert, marele „artizan al centralizării” din perioada
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să evite confruntarea cu noi revolte În și așa zbuciumatul secol al XVII-lea. J. L. Heilbron notează că, În 1791, un colonel englez din cadrul miliției (formațiune militară compusă din soldați neprofesioniști, recrutați pe termen scurt) i-a obligat pe clericii scoțieni să Îi trimită date privind populația parohiilor lor, sub amenințarea cazării trupelor În respectivele localități (vezi introducerea lucrării editate de Tore Frangsmyr, J.L. Heilbron și Robin E. Rider, The Quantifying Spirit in the Eighteenth Century, University of California Press
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a trăirilor spirituale, în tragedia Jeanne d’Arc (1992). Accentul în interpretarea dată de I. cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat de Fecioara din Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a clericilor și a celorlalți acuzatori, ei înșiși zguduiți și dislocați, în final, din tiparul lor ontologic infam și ignar și transformați de iradianța copleșitoare a Jeannei. Scenariul vieții și martiriului fecioarei revelează o imitatio Christi. Apariția numelui lui Iisus scris cu
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică s-au declanșat diferende legate de imixtiunea străinilor în structurile locale, în timpul cărora au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
propriei condiții, s-a simțit defavorizată în urma prezenței alogenilor în ierarhia Bisericii și a acționat în funcție de împrejurări. Conștiința identitară s-a manifestat pregnant în timpul luptelor pentru ocuparea scaunului episcopal din Boemia, atunci când principii au preferat să vadă în respectiva demnitate clerici germani. Cu toate acestea, realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi explicată exclusiv prin prisma naționalului - cronicarii au salutat, când au găsit de cuviință, prezența unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Boemia, atunci când principii au preferat să vadă în respectiva demnitate clerici germani. Cu toate acestea, realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi explicată exclusiv prin prisma naționalului - cronicarii au salutat, când au găsit de cuviință, prezența unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul episcopatului lui Gebhard-Jaromír (1068-1090), de exemplu, paroh al capitulului de la Praga, a fost germanul Marcus (1086-1098), căruia Cosma de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tenacitatea cu care promova normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată de oamenii Ecleziei față de străini nu trebuiește extrapolată fără discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține cont de opinia preoților autohtoni, iar cei polonezi au căutat sprijinul negustorilor și bancherilor evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a fost articulat de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a fost articulat de intelectuali, mai cu seamă de către cei instruiți în universitățile europene, știut fiind că tineri din Ungaria au studiat la Paris, Orléans și Oxford, clerici din Polonia - la Köln, Paris, Laon, Chartres. În timpul studiilor, tinerii din această parte a Europei au avut posibilitatea să observe diferențele lingvistice, culturale, de mentalitate între reprezentanții diferitelor etnii, să afle că studenții din universități se întruneau în cadrul unor natio
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ales că sunt „numeroși ca firele de nisip pe malul mării și ca picăturile de ploaie“19. Precaritatea surselor n-a permis decât reconstituirea sumară a atitudinii maghiarilor față de străini. În povețele adresate fiului Emeric, redactate între altele de un cleric alogen, regele Ștefan I (997-1038) releva ce mare folos aduc țării și puterii monarhului oaspeții și noii veniți: „Dacă oaspeți vin din diferite regiuni și provincii, ei aduc cu sine numeroase limbi și obiceiuri, modele și arme și toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
expulzarea familiilor de evrei din țară. În Cehia creștinarea lor forțată și persecuțiile sângeroase s-au declanșat odată cu răspândirea spiritului de cruciadă și cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești. Cronicarul Cosma de Praga dezaproba atât creștinarea prin constrângere a evreilor, cât și sechestrarea avutului lor, din ordinul principelui, în urma răspândirii zvonului precum că proscrișii aveau de gând să se refugieze în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare cu cea a evreilor 28. Am zăbovit asupra rădăcinilor intoleranței tocmai pentru că vrajba dintre armeni și greci, cu temeiuri nu doar religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndurate de negustori în timpul războaielor turco-polone, propunând o perioadă mai largă pentru deplasarea lor peste Carpați 39. Anul 1672 desemnează astfel doar începutul procesului de emigrare. Atunci numai o parte dintre ei, în frunte cu episcopul Minas, starostele, mai mulți clerici și negustori s-au refugiat la Bistrița 40. Oricum, prezența mai numeroasă decât de obicei a armenilor în orașul ardelean isca neînțelegeri în • N. Iorga, Documente românești din arhivele Bistriței, vol. II, București, 1901, p. 22-24, nr. CCIV. • N. Grigoraș
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Danovici, Udriște Năsturel, Constantin Cantacuzino, în Țara Românească, de pildă, erau, în primul rând, reprezentanți ai boierimii, dar și dregători mai mari sau mai mici, participând, deci, la treburile politice ale statului. Firesc, ei sunt stăpâni de pământ. Și înalții clerici proveneau dintre boieri, având, în același timp, preocupări intelectuale remarcabile. Cu alte cuvinte, a existat o suprapunere a elitelor. Este, în opinia noastră, consecința faptului că apartenența la pătura boierească a determinat afirmarea celui înzestrat cu talent să se exprime
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aduce înainte că nu-i nici un folos a grăi în limbă streină în săbor“44. Ideea dreptului românilor de pretutindeni de a putea citi cartea de căpătâi a Creștinătății a fost imboldul tipăririi Bibliei de la 1688. Așadar, domnie, boieri și clerici alcătuiesc un front comun în susținerea unor adevăruri istorice cu lungă carieră până atunci, și care, la jumătatea veacului XVII, au trecut din planul conștiinței în cel al conduitei, prin redarea efectivă a conținuturilor lor. Factorul coagulant al acestor eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care știutorii de carte reprezentau mai puțin de 6% din totalul populației. În schimb, cine urmărește mersul culturii românești trebuie să stăruie asupra bibliotecilor particulare, când conținutul lor a fost inventariat în epocă. Așa vom ști ce citeau boierii sau clericii. Două generații ale familiei Manu parcurg astfel drumul de la poeții francezi ai secolului al XVIII-lea până la Victor Hugo, pe când în casa unui Carp se găseau mai mult cărți de istorie și geografie decât literatură 60. • Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2001, p. 73-74. • Învățământul teologic între reformă și stalinizare Transformările politice și sociale din estul Europei au afectat în mod direct situația Bisericilor ortodoxe din această zonă și, implicit, învățământul teologic care asigura formarea clericilor și ierarhilor, dar și diseminarea învățăturii religioase în rândul credincioșilor. Cu toate că regimurile comuniste nu au avut ca prioritate în programele revoluționare suprimarea Bisericilor, totuși o mare importanță s-a dat învățământului teologic care a fost desprins de învățământul laic de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în baza Legii pentru regimul general al cultelor și a Deciziei Ministerului Cultelor nr. 42898/1949, art. 10. Cu toate că, inițial, Legea pentru regimul general al cultelor prevedea înființarea numai a două institute teologice pentru pregătirea clerului ortodox 39, procesul integrării clericilor greco-catolici în comunitatea ortodoxă a dezvoltat necesitatea lărgirii bazei educaționale. Astfel, au luat ființă două institute pentru cele două mitropolii din Transilvania și Banat cu scopul de a pregăti foști preoți greco-catolici care erau nevoiți să asimileze un alt tip
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a Statutului (Despre cler) a fost detaliată recrutarea personalului bisericesc și numirea clerului din parohii, ambele chestiuni aflându-se în strânsă legătură cu participarea la cursurile de îndrumare misionară. După terminarea studiilor superioare și îndeplinirea a cinci ani de activitate, clericii provizorii erau obligați să urmeze cursuri de îndrumare misionară și socială pentru a se putea prezenta la examenul de definitivare ținut în fața comisiilor instituite de Sfântul Sinod pe lângă fiecare Institut teologic de grad universitar. Ulterior, după un termen de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regulament a intrat în vigoare începând cu data de 1 septembrie 1952. El cuprindea 306 articole, iar partea a III-a se ocupa de Institutele teologice 57. Articolul 177 prevedea că membrii corpului profesoral trebuiau să fie recrutați din rândul clericilor hirotoniți, iar articolul 174 arăta că Sfântul Sinod putea modifica numărul și structura catedrelor, numărul materiilor precum și programele analitice în acord cu consiliile profesorale ale Institutelor 58. • Discursurile la festivitățile de deschidere a cursurilor de îndrumare misionară În deschiderea cursurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era împărțit în șase clase electorale, din care prima era alcătuită din membrii cu drept de vot ai Consistoriului mitropolitan ortodox al Bucovinei și egumenii celor trei mănăstiri care, împreună, desemnau un deputat. În cea de-a doua clasă intrau clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate română, din dioceza bucovineană care urmau să delege un deputat propriu. Clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate ucraineană, ce constituiau a treia clasă electorală, alegeau și ei • Pentru înțelegerea dintre naționalitățile din Moravia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Consistoriului mitropolitan ortodox al Bucovinei și egumenii celor trei mănăstiri care, împreună, desemnau un deputat. În cea de-a doua clasă intrau clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate română, din dioceza bucovineană care urmau să delege un deputat propriu. Clericii ortodocși de rang înalt, de naționalitate ucraineană, ce constituiau a treia clasă electorală, alegeau și ei • Pentru înțelegerea dintre naționalitățile din Moravia, vezi Horst Glassl, Der mährische Ausgleich, München, 1967; Gerald Stourzh, Die Gleichberechtigung der Nationalitäten in der Verfassung und
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
42. În componența curiei întâi a marii proprietăți și a Fondului bisericesc ortodox intrau opt persoane, anume un virilist, mitropolitul ortodox al provinciei, deputatul ales de Consistoriul mitropolitan și egumenii mănăstirilor, deputatul ales de clerul ortodox român, cel ales de clericii ucraineni și cei patru deputați ai marii proprietăți românești. Această curie se prezenta ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]