799 matches
-
bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca Iacov, umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am ajuns la fundul sacului de mult. Dar pentru asta nu ar fi trebuit chemat sublocotenentul Popa? Mda...Ei, nu are rost să ne mai batem capul. Oricum vom afla când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai veche manufactură de parfumuri, de la 1709, cînd un italian, Farina, rătăcește în Prusia și creează aici o esență cu nume franțuzesc: eau de Cologne. Al doilea muzeu are în centru o cochetă fabrică de ciocolată elvețiană - "un vis cu clinchete de linguri și gust de ciocolată Lindt", ca-ntr-un vers de Foarță, atît că "lingurile" sînt minunile epocii industriale, mașini care asamblează pe bandă micile paralelipide cu lapte, în staniol auriu. Intrînd, pe-alăturea cu grupul de vizitatori precis
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
Eforturile lui erau încurajate de piuitul regulat al localizatorului ― o muzică plăcută pentru el. Bipurile se amplificau pe măsură ce se apropiau de punctul de origine al perturbației electromagnetice, dar Russ nu voia să micșoreze volumul. Fiecare semnal era ca o melodie: clinchetul ariilor de înregistrări de pe vremuri. Soția veghea asupra bunei funcționări a tractorului și a sistemelor de supraviețuire, în timp ce el conducea. ― Privește: traseul magnetic e din ce în ce mai promițător, îi zise el bătând într-un mic cadran situat în dreapta lui. Și e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit un clinchet metalic, și ușile au sărit în lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă. Știam trucul de la hoții din Pajura, care deschideau în felul ăsta Daciile. Treaba mergea perfect la modelele 1300, 1301 și 1310. Ridicai puțin mașina din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ținea mai mult de două zile, îl foloseam doar la fotografii. Aproape în același moment, mi-am dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în hanorac. Dacă aș fi avut timp, m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
viorile toamnei - din cînd în cînd o nucă bate tempoul Iarna este un anotimp al reculegerii, al afinităților și convertirilor simbolice. Uneori, cei apropiați se bucură împreună de focul din vatră: toate chicotelile / la gura sobei. Alteori, singurătatea răsună de clinchetul oarecum familiar al izolării tihnite: ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița În anumite momente însă ceea ce se petrece afară stimulează și dă un ritm mai alert corvezilor de peste zi: prima ninsoare - mama cerne mai cu spor
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
apoi pentru că pe mine mă iubesc oamenii cel mai mult. Eu le aduc zăpada cea albă și le-o aștern peste munți, peste campii, eu le zugrăvesc pe geamuri flori de gheață și fac să răsune dealurile și văile de clinchete vesele de zurgălăi. Cât de mult le plac copiilor să alunece într-o sanie ușoară sau să alerge cu patinele pe luciul lacului, pe care numai eu pot să îl acopăr cu un pod de gheață! Eu le aduc copiilor
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Taormina, însă, până și în centru, din Corso Umberto spre Piazza del Duomo, luminile erau molcome, culorile din timpul zilei se ascundeau și le luau locul sunetele. Sunetele tacâmurilor care își făceau de lucru cu fructele de mare în farfurii, clinchetul clopoțeilor de la gâtul cailor, ritmurile de tarantella, de tocuri înalte pe caldarâm, pentru că era un du-te vino de localnice aranjate de parcă era sărbătoare în fiecare zi. La brațul câte unui domn care își rotea mândru privirile împrejur, și oricât
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
poésie. Lecture linéaire. Lecture tabulaire (Edition Complexe, Bruxelles, 1977), aparținând faimosului Groupe µ. — Simpatici tipi, zise profesorul Vasile: Dubois, Edeline, Minguet... — Și Klinkenberg, îl completară tinerele-i interlocutoare, în timp ce lingurița lui Vasile avu, în ceașca-n care adăugase zahăr, un clinchet argintiu indescriptibil. — Jean-Marie, adăugă îndată Nora. Atunci, Vasile îi întinse cartea, spunându-i fără ezitare: — Deschide-o la pagina 143, § 5.3. Temps réversible. Citește și tradu-n română, din condescendență, dragă Nora, pentru publicul nefrancofon (cât o mai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pus santinelă și pălăria maronie îmi ține de uniformă, șoimul pînă în cîțiva metri de sol, de gras ce e, belșugul sfîrșitului de vară, păpușile porumbului mai crude, și mai spre munte și mai spre nord, vorbele întîmplătoare ale anului clinchet de două fete stîrnit de tînăr, cum o să răsune el la modul lor copilăresc, de extreme paraverbale, icnete, sughițuri, rîsete? Dărmănești km 457, rînduri, două, trei, de Subcarpați și obcini, ai înțepenit cu falca în mînă, linia simplă dă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
târziu, noi creștem și el rămâne mic; în ochii noștri se aprinde o nouă dorință, dar el este totdeauna fixat în vechea, senina sa minune; noi ne îngroșăm, iar glasul ni se ruginește, dar el face să se audă totdeauna clinchetul lui limpede de clopoțel 31. Din motive diferite, clopoțelul, de care vorbea atât de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-ar mai exista; pur și simplu, îl uită și se topește în lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
publice, zise: Fii serioasă! Ce s-a făcut și cum s-a făcut, așa cum ne e și cunoscut, n-a fost voința unui singur om! A fost dorința întregului partid!... Discuțiile au lâncezit. Câteva minute nu s-au auzit decât clinchetul ușor al lingurilor în farfuriile pline cu ciorbă de perișoare, una din specialitățile delicate, mult căutate ale casei, ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
respect audiența așteaptă prezența spiritelor, focul e la rându-i un spectacol de lumină ce dirijează umbrele, efecte ce ilustrează narațiunea șamanului. Cu ajutorul unor năframe în jurul auditoriului joacă umbrele, oglinda reflectă sclipiri de flăcări iar mici simboluri metalice scot un clinchet ce subliniază dansul. Tobele exaltă toată audiența formată din adepți ce așteaptă vindecarea tuturor bolilor. Azi acest spectacol a rămas în credințele populare. Popoarele turcice au devenit musulmane, ungro-finicii creștini, mongolii budiști. La toate popoarele, inclusiv la români, aceste tradiții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în combinație cu toaca și de regulă după aceasta. Ele marchează și evenimente sau întâmplări din viața credincioșilor sau a comunității creștine. Trebuie înțeles că percepția sunetului reflectă simbolismul acestora care asociază glasul lor cu cel al vocilor divine. Astfel clinchetul are putere de exorcizare și purificare. În Tibet, în opoziție cu trăsnetul, clopotul semnifică înțelepciunea, doctrina și adeseori era folosit în magie, nu numai în religie. Deci, el este chemarea divină la studierea legii, supunerea față de cuvântul lui Dumnezeu, tot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
drumul care urmărea firul Galdei. Socoteam că, cu popasurile de rigoare, o să străbat 40 kilometri până spre amiaza zilei. Și am pornit cu „Doamne ajută-mi!”. Era o noapte fără lună. Însă vizibilitatea ploilor de stele era excepțională. Însoțit de clinchetul apei în salturi peste pietrișul vadului, cerul îmi trimitea emisarii luminoși ai înaltului. Reflectându-se în ochiuri de apă, păreau că vin și din înalt și din adânc, împresurându-mă în săgeți de lumină. Am trăit o stare de încântare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase un clinchet dulce, pătrunzător, ca acela al unui diapazon ciocănit în fața unui cor de îngeri. Dinăuntru se auzeau glasuri înăbușite. Apoi, după o clipă, Hartley a deschis ușa. Am încercat din nou șocul înfățișării ei schimbate - pentru că în imaginația mea aprinsă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rău din cauza senzației pline de dor și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-au făcut auzite. Mi-am dat seama că, prin sticla mată a geamului, capul meu trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vărul meu are o latură infantilă. În apartament plutește acel miros unic, ciudat și dulceag pe care eu îl asociez cu tămâia, dar când l-am întrebat o dată pe James, mi-a răspuns: „șoareci“, ceea ce voia să fie o glumă. Clinchete ciudate, intermitente, sunt emise (cred) de ornamentele de sticlă ce atârnă în nișele holului lung și întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la „casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ al perdelei de mărgele, am rămas amândoi perfect nemișcați și tăcuți, eu încolăcindu-i trupul în brațele mele, ea agățându-se cu ambele mâini de cămașa mea. Relaxându-se, în cele din urmă, oftă, și își plimbă degetele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deschis poarta și am urmat-o pe alee. James venea în urma mea, apoi Titus, cu o figură speriată, după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-a auzit o ușă trântită și lătratul deveni mai înăbușit. Ben ne deschise ușa din față. Cred că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate că melodia fusese într-adevăr aleasă ca un semnal pentru mine? Era limpede că nu se afla singură în casă. Am sunat la ușă, deși lătratul câinelui făcuse ca acest gest să devină inutil, iar gălăgia lui dezmățată acoperise clinchetul. Hartley mi-a deschis ușa. Își ținea capul ușor zvârlit spre spate, ceea ce-i dădea un aer de mândrie, dar probabil că era doar emoționată. Mă privi fără zâmbet, cu buzele ușor întredeschise, iar eu i-am întors privirea, roșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]