2,135 matches
-
aici! Rosina nu s-a mișcat, dar a întins o mână peste masă, până când unghia lungă, ascuțită, a degetului mijlociu a atins mâneca mea. Am simțit, prin cămașă, unghia înfigându-mi-se în braț. Am rămas țeapăn, fără să mă clintesc. Nu ai înțeles, îmi spuse ea. De ce crezi că am venit acum la tine? Doar nu-ți închipui că am pătruns în casa ta și ți-am spart obiectele doar ca să mă amuz și ca să râdem împreună după aceea. Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a atacat. N-ar trebui decât să-l îmbrâncesc și toate necazurile mele ar lua sfârșit. În timp ce asemenea gânduri îmi străbăteau mintea, ochii mei îl fixau pe Ben. Am simțit un impuls embrionic propagândumi-se în trup, deși, aparent, n-am clintit. Dar ochii mei probabil că vorbeau, și am avut certitudinea că-mi ghicise intenția, dacă, într-adevăr, poate fi numită o intenție, pentru că, firește, n-aș fi dus-o niciodată la îndeplinire. S-a retras către capătul mai îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adăugă îngândurat: era bună la jocul de cricket, când era la școală. Bizara violență a incidentului mă buimăcise și, după un șoc de scârbă, am revenit la acuta conștiință a prezenței lui Hartley care, pe întreg parcursul episodului, nu se clintise și părea nici să nu fi observat ce se întâmplase. Pe urmă mi-am amintit de ce-mi spusese Gilbert în legătură cu un glas de femeie pe care-l auzise cu o seară înainte în bungalov. Oare Rosina își pusese într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-un dulap câteva dintre „fetișurile“ mai ciudate, sper că n-or să protesteze, și am desprins ornamentele de sticlă care atârnau în hol, pentru că îmi tulburau somnul cu clinchetul lor. Dar sipetul de lemn ornat, cu demonul captiv, stă neclintit pe consola lui. (James nu mi-a dezmințit niciodată că s-ar afla un demon înăuntru. Când l-am întrebat, s-a mulțumit să râdă.) Nenumărații Buddha stau la locul lor, cu excepția unuia pe care i l-au dat lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
buze cărnoase, cu dinți puternici de om trăit la munte și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei, într-un cătun de câteva case răzlețe, mai sus de Poiana Teiului, unde începea pădurea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pat. Asta înțelesese de la Nică, spus cu multă grijă. Însă, când află că tatăl său a fost „ridicat”, cu două nopți înainte, și dus nu se știe unde.. în prima clipă rămase ca de piatră, nici un mușchi nu i se clinti pe chip. Inima începu să-i bată în piept ca o pasăre speriată; se îngălbeni.. degetele de la mâini începură să-i tremure și i se încleștară pe arma de la piept atât de tare încât i se învinețiră. Flăcăul mai vru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi controlate la „temperatura” moderată. Reacția lui Baltă, în fața amenințării rămase aceeași... neliniștitor de tăcut și rece. Nici cea mai grosolană insultă nu-i putu aprinde vreo scânteie în pupilele sale.. nici un nerv nu tremură pe chipul său. Om de neclintit, Baltă știe să-și cântărească șansele, știe să-și stapânească orice emoție. În timp ce se izolează în turnul tăcerii sale glaciale, și își chibzuiește planurile...în el se îngrămădește tăcerea, ca niște nori de furtună, înainte de căderea trăsnetului. Încordarea nervoasă plutea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bisericile și o parte din clădirile și edificiile importante.. „Sistematizarea”, însă, n-a iertat nimic. Ziduri, bolți centenare și pereți de cetate, peste care au trecut bombele ultimului război, nămeții grei, vijelii năvalnice, și cutremure năpraznice, dar fără să le clintească, urmând demolarea și „sistematizarea” comunistă, să le înlocuiască cu niște blocuri greoaie într-un peisaj romantic plin de amintiri și înobilat de pașii marilor înaintași. N-au scăpat furiei „sistematizarii” comuniste, zidiri cu arhitecturi deosebite ca, Azuga, Luther, Teatrul-circ Sidoli
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Dumnezeu îi va judeca. Numai el poate s-o facă !”, îmi șopti rar un gând. Din nou tăcere. Vom ține legătura !.. se auzi, abia șoptit, glasul unui coleg. Pe curând !.. adăugă altul. Eram porniți de plecare, dar nimeni nu se clinti din loc, parcă am fi avut picioare de lut.. După o vreme, Bistriceanu, cu ochii blânzi și sfioși, porniți pe lacrimi murmură cu tremur în glas. Numai Dumnezeu știe câte se pot întâmpla până mâine !, gândindu-se, poate, la unii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce noi o numim iubire. Acum pot să vă dau definiția iubirii care este mai mult decât toate definițiile ce vi le-am dictat până acum. Iată definiția iubirii omului: sentimentul pornit pentru comuniune cu superlativul întru încăpățânare și răbdare neclintită din poziția de smerenie. Deci, îți dai seama că ești un nimic în fața superlativului și te încăpățânezi să devii una cu el. Opusul dragostei este mândria care vrea să detroneze fără scrupule superlativul pe care-l pizmuiește. Mândria este culmea
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
De ce o asemenea decizie dramatică pentru o femeie care avea o familie în România, un copil în prag de adolescență, o casă superbă în buricul Capitalei și un post confortabil la Opera din București? Mai mult, avea un atașament de neclintit față de publicul de aici și de România, în general? De ce să pleci? — În primul și în primul rând, pentru că țara mea, țara căreia m-am revendicat întotdeauna, a vrut să despartă o mamă de copilul ei. Dacă aș fi spus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu cât suntem mai neciopliți, cu atâta sunt mai mulți. Așa aplicăm - fără să ne Încărcăm conștiința - un principiu ce nu trebuie demonstrat: cea mai bună soluție e aceea naturală, care vine și se reglează de la sine. E eficientă, de neclintit și ne scutește de grija - enormă - a reglajelor, comenzilor și monitorizării rezultatului. Într’un cuvânt, ca’n vorba românească: „ai barbă, să ai și foarfece; sau pieptene“. Dacă ne place orașul, să fim destul de civilizați ca să-l locuim. Nu de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la sare și ulei. „Ce ne facem, vecine?“, îl întreabă domnul Piscălescu pe domnul Mușuroi. Domnul Mușuroi doarme pe palier, în fața liftului. N-ai cum să-l clintești. Nici la serviciu nu se mai duce, de frică să nu-și mute altul patul în locul lui, iar el să se culce pe acoperiș. Al dracului, domnul Mușuroi! Și aici are noroc. Casa lui Piscălescu e plină de lucruri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Convorbiri, lumea nici nu mai știe că apar! Doar noi ne facem iluzii! Locul unui om de carte, care cunoaște experiența trecutului literar și știe a citi în prezent este la revistă. De aceea rămîi acolo de unde nu te poate clinti nimeni. Rocada se poate face altfel: nea Gi. , să treacă la teatru și Vasile în locu-i. Este echitabilă. Eu am ascultat adesea de tine (deși nu întotdeauna ți-am spus-o). Te rog să asculți și tu acum de mine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai, feminității i se substituie o voință crâncenă. Neînduplecată, ea vrea să taie nucul, iar pe terenul liberat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
numai din dragoste nețărmurită pentru noi, oamenii. Știți că a fost îngropat, dar a biruit puterile întunericului, înviind a treia zi, dându-ne și nouă, oamenilor, speranța unei vieți veșnice. Dragii mei copii, având drept scut sfânta Cruce și credința neclintită în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, vom învinge până la urmă toate greutățile din calea noastră. Curaj! Eram mici, dar înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
drept, în locul ales cu grijă de mine, stăteam singur singurel. Făceam o plajă silită, plicticoasă, exilată și cu multe arsuri pe spate, fiindcă nu aveam unde să mă adăpostesc de soare. Copaci nu erau, umbrelă nu aveam, aveam doar entuziasmul neclintit de vicisitudini de a mă vedea maroniu în oglindă, seara, înainte de culcare. Cât timp am stat acolo privind aiurea, n-am văzut decât un biet pescar ce pescuia niște pești cât palma unui copil de grădiniță. Cobora repede pe râu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
România este așadar, În același timp, balcanică, răsăriteană și central-europeană, fără să aparțină pe deplin nici uneia dintre aceste diviziuni, de altfel destul de artificiale. Dar așezarea geografică, oricât ar fi de importantă pentru destinul unei țări, nu trasează o evoluție de neclintit. Intervin și conjuncturile istorice (comunismul, de pildă, a făcut ca o bună parte a Europei, atașată Uniunii Sovietice — până În inima Germaniei —, să fie percepută la un moment dat drept „răsăriteană“; odată ieșite din comunism, aceleași țări sunt considerate astăzi „central-europene
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Roman prezintă două dintre tipurile principale ale clasei politice românești de după 1989, Convenția Democrată oferea alte două tipuri caracteristice. Cel dintâi este simbolizat prin Corneliu Coposu, liderul țărănist care și-a petrecut aproape Întreaga tinerețe (17 ani!) În Închisorile comuniste; neclintit În anticomunismul său, el a fost principalul artizan al Convenției și fermentul ei spiritual. Al doilea personaj simbol a devenit Emil Constantinescu, profesor la Facultatea de Geologie și rector al Universității din București Între 1992 și 1996; Înainte de 1989, a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de comunicare ieșită din comun, Tăriceanu, dimpotrivă, nu prea reușește să comunice. Băsescu are imaginație În exces, Tăriceanu nu are destulă. Cel dintâi se pricepe să dea lovituri, cel de-al doilea a reușit să le Încaseze fără a se clinti din loc. Cert este că românii nu s-au plictisit; spectacolul politic funcționează non-stop. P.S.D. a scăzut mult În sondaje, fapt ce a continuat să avantajeze Alianța, În ciuda dezmembrării ei de facto. La congresul P.S.D. din aprilie 2005, Iliescu, mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
așișderea, cratima reașezată nu-i de acolo și deformează accentul afectiv prin preferarea celui logic: "...această gramatizare excesivă a textului aduce logica formală în dauna sentimentului, scoate, de fapt, fiorul poetic, lăsând în urmă psihologie..." Georgescu corectează și lecțiuni de neclintit. "sara suflu-n lumînare" devine "sara suflu-n luminare" și se demonstrează că, în vremea lui Eminescu, "luminare" avea un sens complementar, identificabil și-n alte scrieri, convingător citate. Cele mai multe dintre argumentele filologice la care se apelează în carte sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
veacurilor, prin grațioasa includere între catalizatorii actului artistic și, de ce nu, prin așezarea lui între temeiurile românești de necontestat. Multe s-au clădit și dărâmat în blândul spațiu mioritic, multă fală a fost și a apus Cotnarul s-a menținut neclintit pe soclul prețuirii respectuoase și unanime. La câte se prefac și se falsifică azi, începând cu ideile și terminând cu faptele, parc-ar fi amarnic de trist să rămânem vreodată și făr-de Cotnarul cel adevărat. Monografia lui Cotea induce încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plimbe cățeii sau să-și cumpere primul ziar de dimineață. Acum, în inima Orientului, la ora șase dimineața, în bazarul din Samarkand, bătrînii ocupă deja toate locurile din ceainării, dînd impresia că se află acolo dintotdeauna, fără să se fi clintit peste noapte, sorbind la nesfîrșit din ceaiul verde, zile după zile, nopți după nopți, ani după ani, secole după secole... Par mereu aceiași, oricît i-ai privi, în caftanele lor lungi, cu chipul smochinit, negricios, cu bărbi rare, cenușii sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în cale - știm bine că aceasta este una dintre nenumăratele minciuni făurite de presa evreiască. Atunci, la 10 Decembrie, l-am văzut întâia oară pe Corneliu Codreanu, venit de la Iași, precum și pe atâția dintre luptătorii naționaliști rămași și mai târziu neclintiți pe poziție; l-am revăzut de asemenea pe Ionel Moța, venit de la Cluj, ca președinte al Centrului studențesc Petru-Maior. Din banca în care stăteam, prin fumul și aburul din sală, cei de pe estradă apăreau într-o aureolă jumătate reală, jumătate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]