1,296 matches
-
să pună un ou la fiert. Expresia folosită pentru a înțelege să pună pentru fiecare câte un ou la fiert, câți erau în dimineața aceea acasă. Am luat un ou și l-am pus la fiert într-o oală care clocotea pe plită și când bunica m-a întrebat dacă s-au fiert ouăle, eu i-a răspuns afirmativ. Au venit să mănânce mama, sora, bunica și eu. Am scos oul din oală și l-am pus pe masă. Bunica m-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uscate plus apa au ocupat trei sferturi din volumul vasului. Am acoperit-o cu un capac și am pus oala la fiert. Fierberea trebuie supravegheată, pentru că plantele, prin fierbere, se ridică și lichidul poate deversa din vas. După ce începe să clocotească, se apasă plantele înapoi în apă și se reglează flacăra mai mică, pentru a fierbe în clocote mici, o durată de 30 de minute. După fierbere, am turnat totul într-un lighean și am completat cu apă rece, până la realizarea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și cascade de platină și pârâuri de cadmiu și mări de cupru și golfuri de zinc și oceane de fier clocoteau laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile, sub ploi de stele, sub grindină de meteoriți. Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul și eclipsele fumegând. Și termometrul plesni, iar mercurul din el căzu ca o lacrimă în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o fi, să suni la ușă și, scuzându-ți în vreun fel prea timpuria sosire, să faci o vizită neprevăzută Profesorului Mironescu. Într-o asemenea situație fără ieșire te-a adus, încât nu mai vezi altă salvare ! O adevărată furie clocotește în tine, trebuiește să oprești într-un fel această situație ce devine din ce în ce mai intolerabilă... Ceva trebuiește făcut, și cel mai bine acum, aici, la această mică răscruce : de aici, o alee o ia grăbit înapoi, cealaltă merge spre bătrânul nuc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Partea a patra Geblescu — ...bietul Niki ! Ce bucuros este când iese în oraș și are ocazia să mai întâlnească o cunoștință ! Un bărbat încă tânăr și în putere... este chiar teribil, madam Delcă, să-l vezi, cu energia care mai clocotește în el, cum suferă de inactivitate... înainte, până la vârsta aceasta, și-ar fi făcut o clientelă... Un renume în barou... Și-ar fi consolidat o situație în politică... Deputat, subsecretar de stat, poate chiar ministru, ceea ce, ți-amintești, pe-atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva persoane care la prima erupție a jetului se aflau prin preajmă, au suferit arsuri serioase. Grădina a fost închisă. Izvorul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut? — Nu. — Cine-i fata aia? — Anthea Eastcote. — Nici ea nu ți-a răspuns la zâmbet. I-ai zâmbit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atenția. Brian, în felul lui lipsit de menajamente, îl întrebase: — Ce-i cu tine, te-ai bătut? — Nu, am căzut și m-am lovit cu capul de colțul unui scaun. — Înseamnă că erai din nou beat, hotărî Brian. Dar ce clocotea în sufletul lui Tom, supunându-l la un supliciu de proporții nemaicunoscute de el până atunci, era problema cu Hattie sau, mai curând, gândul că nici nu se mai punea problema ei. Totul se isprăvise. A doua zi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perspective de viață substanțială, de împliniri mult dorite, nici măcar persoane dragi, mai vârstnice, care să se interpună între ea și mormânt. Drumul era perfect liber. Dragostea pentru familia ei, o consolare din ce în ce mai slabă, se lăsase pătrunsă de suferință, ca apa clocotită pe care oamenii și-o închipuiau invadând țevile Institutului. Și în această dimineață primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere de rău, că sunteți terorizată de o vulpe sălbatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și amărăciune și suferință neagră. Alungă toate astea din tine. Lasă miracolul iertării și păcii să se înstăpânească pe sufletul tău. Iartă-ți ție și iartă-le și celor pe care-ți închipui că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la culoarele care duceau în sus sau în jos. În cele din urmă se așeză pe niște trepte, în timp ce întunericul din jur fâșâia și clocotea. Stând nemișcat, se concentră, controlându-și respirația și copleșitoarea teamă că se va sufoca. Inhala întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuit să se ferească iute din calea lor: pentru ei, ea și alții ca ea nici nu existau. Mama mi-a aruncat imediat după aceea o privire contrariată. Am citit în ochii ei umilință și revoltă. Iar eu, deși îmi clocotea sângele în vine, m-am mulțumit să ridic din umeri și să fac un gest de neputință... Apoi am ajuns la întretăierea de la Universitate, dintre Bulevardul Magheru și Bulevardul 6 Martie unde trebuia să traversăm. Semaforul s-a făcut verde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cîine: " Nu acum, nu acum. Lasă, ai răbdare, mai târziu va fi al tău." Când ridica receptorul, auzea uneori o răsuflare precipitată și un mârâit. Chiar un lătrat a auzit într-o zi. Simțea că nu mai putea să rabde. Clocotea de revoltă. Dar nu putea să spună nimic. Cui să spună? Încă n-avea probe destule și era primejdios să se afle ce știa. Într-o zi l-a întrebat pe unul care îl urmărea cu un câine lup: "Ce-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în sinea ei nu s-ar fi mirat să mă audă într-o zi că-mi asum chiar rolul lui Dumnezeu, convocîndu-i și pe ea și pe dresori la Judecata de apoi... Toate prostiile astea îmi treceau prin cap și clocoteam de furie și de rușine. Eram îndîrjit împotriva Eleonorei și câteva zile n-am discutat nimic cu ea. Ce vreți, domnilor, m-am obișnuit cu ideea că oamenii mă privesc bănuitor. Nu mai știu să am încredere în simpatia lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că plecând de la Primărie, care era loc de detenție, Robespierre nu respecta hotărârea Convenției și se punea în afara legii, ceea ce însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu ne dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo! Și se îndepărtă, pe una din aleile parcului, cu mers apăsat, clocotind de nervi. SCHIORUL DE LA RUSCA Sergentul Cezar al lui Cezăruș era de servici în turnulețul de pază al unității militare cu profil special,în materie de supraveghere și informații privind solul, aerul și cerul unei mari zone a țării. Cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea în văpăi multicolore iar pământul clocotea de chiotele dezlănțuite din piepturile zecilor de mii de oameni scăpați cu viața din coșmarul îndelung al anilor de război. Nimănui nu i-a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
cu dosul palmei și nu se uita de loc În dreapta și În stînga pentru ca nimeni să nu-l poată saluta. „Nu saluți un om de afaceri la opt și jumătate dimineața, În biserica Miraflores“, Își spunea el simțind cum Îi clocotește sîngele În vine. „Dacă m-ar vedea prietenii de golf s-ar prăpădi de rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șansa de a mai spune o dată povestea lui Warren, acum, că știe despre ce vorbește. E încercuit. Până și cabina închisă ermetic din jurul lui s-a infectat de viață. Totul e însuflețit, verde și invadator. Zeci de milioane de specii clocotesc în jurul lui, dintre care puține sunt vizibile și încă și mai puține au nume, gata să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește viața violentă și dezordonată a oamenilor cu ochi negri, fețe negre și graiuri necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bine, după felul cum pășea, se vedea că domnul Gates este deosebit de agitat: era și el un tip Înalt și gras și se vedea cum Îi tremură fălcile cînd se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]