7,569 matches
-
Și fiecare pe limba lui a Început să orăcăie că-ți venea s-o iei la sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de clopot dogit, de la atâta băutură. Fă-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiecare cuvânt rostit de ele demonstra cât de mare era credința lor și bucuria lăuntrică a trăirii ei. Veni și rândul meu să le povestesc felul în care ajunsem să cred. - Pai, zic eu, pe mine m-a atras dangătul clopotelor. De fiecare dată când începeau să bată, trăiam niște emoții inexplicabile. Duminicele dimineața, când clopotele sunau, eu eram în picioare. Nu mai puteam sta în pat. Nu mă duceam la biserică, dar nici nu puteam face altceva acasă decât să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a trăirii ei. Veni și rândul meu să le povestesc felul în care ajunsem să cred. - Pai, zic eu, pe mine m-a atras dangătul clopotelor. De fiecare dată când începeau să bată, trăiam niște emoții inexplicabile. Duminicele dimineața, când clopotele sunau, eu eram în picioare. Nu mai puteam sta în pat. Nu mă duceam la biserică, dar nici nu puteam face altceva acasă decât să iau o carte și să citesc. Tot timpul cât se oficia Sfânta Liturghie, nu-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din altă mahală
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la alta, iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de bronz al clopotelor de la biserică, rămân pentru totdeauna fixate în memorie. Astfel, de pildă, Învierea Domnului trezește în suflete așteptări și emoții, făcând ca întreaga natură să se împodobească, participând la acest miracol cosmic: „...De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la el, că înțelege că nu fusese prea diplomată, prea îl luase repede cu amenajarea casei, trebuia să-l lase în mizeria lui dacă așa îi plăcea, "acum a venit una din România, o pensionară, fostă profesoară, care îi trage clopotele, măgarul este atât de îndrăgostit că nu vede nimic în jurul lui, Marilena asta, sau cum o fi chemând-o, poate să-i ia toți banii din bancă, el este fericit să fie jefuit de Marilena, să vezi minte de boșorog
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da' și împăratul moare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da' și împăratul moare?" " Moare, că și el e om
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
populare, unii răcneau "vreau să mor pentru patrie și popor", alții îngenuncheau de frică, la poarta unei biserici s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe preot cu de-a sila din altar, acesta se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii, ca la înmormântare, au pus preotul să mărșăluiască în fruntea coloanei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte fiecare lovitură de ciocan pe tabla de aramă. Ciocanul izvodește un cântec, o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț, Strigat din mii de piepturi, ne-ncetat, Spre Eminescu, ginta sa latină Și lumea rea, atât de cabotină. Las deoparte nostalgia ținutului bucovinean de obârșie, leagănul credinței ortodoxe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Domnului din mijlocul satului, iar de pe la zece ani mă lua cu el la înmormântări, botezuri și cununii. Așa am ajuns o vreme să țin cădelnița preotului Mihuță, cel care avea să joace rolul popii din filmul „Neamul Șoimăreștilor”, să trag clopotele și să bat toaca, mai ales după ce bunicul a căzut de sus, de pe treptele clopotniței, de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
presiune, ce pocneau cu zgomote infernale, în special în timpul nopții de Înviere, anunțând Nașterea Domnului Iisus Hristos. De la zece până la 14 ani, am fost direct angrenat în desfășurarea serviciilor religioase, de bunicul Ioan, pălimarul, pe care-l ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea omul acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecut la investigații. Nu i-a fost prea greu să ajungă în măruntaele escrocheriei. Escrocherie pe care a dat-o, cu mare răsunet, în vileag. Atunci, brusc, lumea a tresărit; ceva, în lume, a răsunat ca un dangăt prelung de clopot - dangătul adevărului! și lumea s-a trezit, ca dintr-un somn adânc. Scandalul, național și internațional, nu a mai putut fi evitat. Dar, de ce vă impacientați, a intervenit primul ministru, conciliant, în ședința de guvern specială, consacrată acestei probleme; de ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scenă parteneră de pat. Ha, ha, ha! Chiar că se poartă. Să fiu al dracului, castelane! Nu prea înțeleg. Corect. De-abia nu se prinde contele, de figură. Norocul d-tale e că dlui Conte de Bethlen îi trage momentan clopotele domnișoara Ursula, noul material didactic al orășelului nostru și viitorul supervizor blindat din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
socotelile așa cum le-au gândit oamenii? - a întrebat moș Dumitru. Îs bune, moș Dumitre. Îs bune - a apreciat Aizic privind la Hliboceanu. Apoi la noi în sat îs numai oameni gospodari. Unul și unul. Taie gâtul la cal ca să fure clopotul - i-a lăudat Pâcu pe cărăuși. Toți au izbucnit în râs. Și, ca drept dovadă că Pâcu era mulțumit cum a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Puicu ță. Altfel cum ar fi ajuns ca aici să-și facă conac boierul Ioniță Bașotă, care - slavă Domnului - avea moșie căreia nu-i mai știa hotarele... El a zidit și biserica în care ne închinăm și care are niște clopote cu un glas ce te unge la inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla o alta, din lemn, care se poate vedea și astăzi în satul Corjeuți. Cum o ajuns acea biserică în acel sat atât de îndepărtat? - a fost curios
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gudron. Mașina mea era parcată de cealaltă parte a drumului, așa că am sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și tilinci, de buciume și de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul lui Macedonski. O muzică de clopot, la a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
fi vrut să afle În principal două lucruri: unu - de ce s-a sinucis; doi - dacă nu s-ar fi sinucis, ce romane avea de gînd să mai scrie. La urmă, i-a cerut un autograf. Despre romanul Pentru cine bat clopotele, Naggie scrisese cîndva un foarte reușit eseu, Înainte de a se mărita, mai precis, pe vremea cînd frecventa cursurile colegiului din orașul natal. — Naggie, am să-ți spun ceva, dar să nu te superi. Eu nu cred În spiritism, mărturisi Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]