9,031 matches
-
știe Pessoa și cu privirea mea de pe urmă se holbează Picasso spre zeul Abou lentilă numai dintr-un exces de ironie interioară florile își expun frumusețea imposedabilă ce le protejează de noi și cu blândă îngăduință ne ajută să jupuim coaja noastră lăuntrică - în vreme ce pielea degerată a vîntului se întinde peste cele din urmă prune vinete la început de noiembrie eu continui să-mi deplasez viața de colo ici iar în amurg mă surprind privind uneori absent fecalele muștelor pe fereastră
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
Emil Brumaru Pădure roșcată Umbra roua-și zmulge Dintre sînii-n roată Caldă peste lume Și mi-o dă în spume S-o mănînc anume Pîn'o să-mi zugrume Vrejul de om reavăn... Coaja de mesteacăn Ia-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
în urma schimburilor de email între cei doi. În mediul cărții tipărite însă, astfel de experimente pot fi urmărite în Mesi@ de Andrei Codrescu, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
că, până atunci, voi fi foarte stresată! Și mie de la stres, îmi apăr coșuri! Pe spate, pe frunte, pe nas, pe barbă ,sub barbă, peste tot! Sunt disperată că voi avea coșuri! Sau că voi avea ceva bube, urme, semne, coji, zgârieturi (obișnuiesc să mă rănesc singură destul de des). Că să nu mai vorbesc de ars, julit, înțepat, dat prin răzătoare mâinile. Pentru vânătăile de pe picioare, de data asta, nu e cazul să mă îngrijorez. Mă gândesc să mă duc de
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
să pare că te-ai mai și îngrășat, să știi, să nu te superi că-ți zic. - Nu mă supăr, că știu. M-am apucat dă regim. Nu mai mănânc dăcât resturi dă fructe și dă salate, am tăiat complect cojile dă pâine, anbalajele dă dulciuri și resturile dă sucuri acidulate. - Foarte bine, fată. Da’ ce ojă mișto ai. - Îți place? S-a certat una cu bărba-su și i-a aruncat-o ăla pe geam chiar când treceam io p-acolo
Femeia-i femeie și-n tomberon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18624_a_19949]
-
Marat se bălăcește-n cadă, cu rățuște, Elvis are coxartroză, țipă la ginere-său, Michael Jackson, și e obligat s-asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr., Proust îl pune la podea pe James Brown, Aristotel o ia pe coajă cu bâta de basse-ball, Jack Dempsey îl lasă și fără cealaltă ureche pe Van Gogh (“cu schema Tyson”), Oliver Cromwell și Benny Hill spun bancuri porcoase, iar Freud îl poreclește pe numitul Împărat nici mai mult nici mai puțin decât
Când Freud, Adler și Jung îi rup capul lui Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18665_a_19990]
-
Simona Tache Ce căutări pe Google au mai adus oamenii pe acest blog: andreea marin cade pe scări cuaforul tău virtual pâine care slăbește de ce fac găinile oul cu coaja moale http:/bibicu-florinel.hi5.com/ bășici de la mușcături la bebe avatar suflet de piatră ce melodie cu pioneri a esit acuma nou porumbei pregătiți la grătar cu cine pot vorbi la telefon cel mai negru om din lume cum să
Andreea Marin cade pe scări, în timp ce găinile fac ouă cu coaja moale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19002_a_20327]
-
și recomandă greva Deși nu poartă vina prostiei biată Eva Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele Că toată viața noastră e plină de belele Și când vin scutierii ne bat de ne usucă Mai bine penitență pe cojile de nucă! Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica Iar dacă vin mascații le arătăm pisica! Avem democrație dar ce să faci cu ea, Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali cu toții dar
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373792_a_375121]
-
mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat încît nici n-ar avea cum să le atingă. Cap de Giacometti, privire de Mondrian, mapa se arată mereu nou-nouță, umbrela (nou-nouță): domină griul (poate doar cravata - coajă de lămîie...). În momentul însă în care aflu că e unul din stimabilii profesori mediciniști, atunci percepția-mi privindu-l se modifică radical. În sensul unei reconfortante opuneri la vulgaritatea care ne agresează zilnic. Iată, zic - extrapolînd un pic exagerat
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
îl auzim deseori serile de pe terasă și ne înfiorăm o clipă. Alte ori nopțile, spărgând liniștea cu vaietul lui agresiv. Doresc să nu mă gândesc la nimic; încerc să-i impun gândului aceeași nemișcare cu a trupului, legănat ca o coajă de nucă pe ape. Din când în când un vers sau o frântură de cântec mi se strecoară subversiv în minte - pur hazard - și buzele, animale docile, o repetă o vreme în neștire: ...Meduzele, când plimbă sub clopotele verzi... Meduzele
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
atacă primele măsuri din mazurka în a-Moll de Chopin, cînd deodată observă că singurul lucru care poate crește între alte două lucruri distincte este un sunet pur, sau mai bine zis un cuvînt autist, din acelea care te țin, cu coaja lor tare, departe de miezul dulce fremătător și e sigur că abia atunci, furios că energia gîndului său se materializa în cuantele cu care Dumnezeu ne pipăie pe toți, făcînd sentimentele să cedeze rudimentar în fața numerelor mici, Pablo își aminti
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
preferat: înjuratul primăriei, pentru că nu le-a dat zăpada din fața blocului: - Hai, salut, vecine. - Salut. Bine, sănătos? - Ei, nu prea, vecine, bine că m-ai întrebat. N-am mai mâncat de trei zile. N-ai cumva să-mi arunci o coajă uscată de pâine? - Păi, de ce n-ai mâncat, vecine? - M-a prins zăpada asta fără mâncare și n-am cum să ies, că nu ne-a dat nenorociții nămeții din fața blocului. - Da, vecine, niște nenorociți. - Dai coaja aia de pâine
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
-mi arunci o coajă uscată de pâine? - Păi, de ce n-ai mâncat, vecine? - M-a prins zăpada asta fără mâncare și n-am cum să ies, că nu ne-a dat nenorociții nămeții din fața blocului. - Da, vecine, niște nenorociți. - Dai coaja aia de pâine? - Ți-aș da, da’ nu mai am, că acuma am terminat și eu toate proviziile. Îmi fac în fiecare toamnă provizii pentru iarnă, da’ uite că le-am terminat. De-acuma... m-așteaptă și pe mine zile
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
16 mai 2013 Azi ne-am înnebunit vecinii, încercând să spargem o nucă de cocos. Cu ciocăne, cuțite, șurubelnițe... Cât pe-aci să implicăm și un bomfaier. După ce, cu chiu cu vai, am spart-o, a urmat extragerea miezului din coaja și, după asta, răzuirea pojghiței maro (cunoscătorii cunosc). Acum, că am și mâncat-o, sub formă de înghețată, pot concluziona: e mai ușor să tai și să prepari un porc, decât o nucă de cocos. Dar nu ne lăsăm, măi
Facebook, acest Spital 9 virtual… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19149_a_20474]
-
tub de somnifere cu care au sedat tot corpul de pază, după care au dat o megapetrecere. Când s-au trezit gardienele, toată Rezervația era devastată. Mii de sticle de bere goale, toate deținutele bete și cu fustele-n cap, coji de semințe peste tot, frigiderele goale, grădina, (superba grădină de trandafiri!!), protejată până ieri de un gard electric, distrusă (cum dracu’ au reușit să taie firele electrice nu știu), în fine, ce să mai discutăm, prăpăd... Au venit imediat Poliția
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
de înnebunitor de pâine caldă. Rareori prindeam din primul cuptor, rareori prindeam și din al doilea. La întoarcere, prin praful încins, haleam nervos, de foame, de epuizare, de nervi și de poftă, jumătate dintr-o pâine mare, albă, pufoasă, cu coaja tare și aromă de vatră. Azi, nu prea mai există cozi. Am mai întâlnit doar pe la caseriile UPC, la Poștă, la Administrația Financiară și la doctor. Mi-a povestit însă o prietenă despre o coadă la care nu m-aș
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BALADA IERNII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Suflă vântu-n cioburi bruma desprinzând de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
Pe cănd biata Bunătate face numai penitență Și mă rog pe ici pe colo mai ajută puțintel Însă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel. Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamă A alunecat “vedeta”pe o coajă de banană Sa-ntins căt era de lung printre lădițe și mese Însă nimănui din piață nu părea prea rău să-i pese, ... Citește mai mult Orgoliul și Bunătateaîntr-o bună zi la piață doar așa din întămplareSe-ntălniră față-n față
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
vedetă ,lider de audiențăPe cănd biata Bunătate face numai penitențăși mă rog pe ici pe colo mai ajută puțintelînsă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel.Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamăA alunecat “vedeta”pe o coajă de bananăSa-ntins căt era de lung printre lădițe și meseînsă nimănui din piață nu părea prea rău să-i pese,... XXVI. TESTAMENT, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Testament Un bou bolnav,bătrăn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
se naște din nou, revine la viață, se dinamizează. Ghioceii se strecoară cu putere prin pătura de zăpadă și își scot clopoțelul la lumină, zâmbind către soarele tot mai srălucitor. Mugurii, firavi, dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja groasă a copacilor și ies la lumină. Toate florile și plantele își scot mlădițele din pământ cu poftă de viață. Animalele ies din hibernare și se zbenguie fericite prin verdeața proaspătă a pădurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
norul se supune, apar și lujerii de floare mereu rimează cu un soare. Credință-i totul, închinare, peste candoare inima cărare, pe care treci cu pasul tău de gând un rând mai sus, un spațiu frânt și mă amestec în coajă de copac să fiu un falnic răsfățat de zâmbetul adus ca un cadou ecoul dorului, ecou. Referință Bibliografică: Ecoul dorului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru
ECOUL DORULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385316_a_386645]
-
clopot?” „Ba știu și ți-l voi spune la capătul de tropot.” Convoi cu regii lumii, prințesele urmează, dantelării și-opaluri neastâmpărate-n rază. Vin crai din miazănoapte cu nibelungii-n strajă, iar codrul li se-nchină cu veacul scris sub coajă. „Ce noapte înflorește în ochii tăi - răpire? La ce gândește Riga și-al dorului meu mire?” Se sorb unul din altul, ca nor ce-și bea seninul, dar numai unicornul înghite-n gând veninul. Tristeți de-argint, alămuri Pădurile ecouă
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
cu Chibrituri mi l-a șoptit doar mie. Ne iubeam înainte ca-n lume să fie iubire, din dragoste fără să știm decât firul de cântec, puțin mai subțire ca dorul când cetina sub lună și-adoarme izvorul. Împlătoșat în coajă de mesteacăn o apăram de zmei, eram prințul ei cu părul de aur. Odată i-am scos din călcâi un dinte-ascuțit de balaur ce-a vrut să mi-o fure. Împărăția noastră era din pădure și până-n Orionul înalt, despre
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
cifrei 8, semnul infinitului... Era foarte migăloasă treaba ... După ce termina tot aluatul, lăsa mucenicii la uscat o vreme. Altădată, îi făcea doar cu o seară înainte. Punea pe foc o oală unde prepara un sirop dulce în care adăuga puțină coajă de lămâie și zahăr vanilat . Când siropul dădea în clocot, se adăugau mucenicii scuturați de făină prin cernerea lor în sită. Mucenicii erau fierți când se ridicau la suprafață. Când erau pe jumătate răciți se adăugau nuca măcinată, romul și
MUCENICII(TRADIŢII DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360267_a_361596]
-
să plătesc i-am spus domnișoarei: „nu știam de unde vine zgomotul, dar acum știu” și am arătat spre bar. „Ne cerem scuze, am încercat, dar nu putem să-l oprim”. Omul arunca cu o mână-n gură semințele și lua cojile cu cealaltă, pe neve. Sper că le arunca undeva, dar nu pe jos. Nu făcea mizerie în localul acesta de la Universitate, făcea numai zgomot. E un progres. Și o tradiție care ne asigură continuitatea. Aici, în București. Unde multe din
România din fundul curții () [Corola-blog/BlogPost/338208_a_339537]