3,468 matches
-
cade câte-o stea în amintire, Se mai trezește-un dor în așteptare. Noi, rătăcim prin gânduri în neștire Tot căutând răspunsul la întrebare... Și între seară și albii zori de zi Picurăm constant prin cornul Lunii Pe-a vieții coală triste poezii Râzând de soarta asta ca nebunii... ¤¤¤¤ Hai! Hai să murim puțin în către seară Să tăunim prin rai așa... hai-hui Să dăm ca vamă paraua-aceia chioară Când trecem apa mare-a cerului. Poate cântăm cu îngerii în cor
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
mai 2017. POETUL Am răsărit în lume cu o silabă-n vers Pe-o carte de lumină trimisă-n univers Crescută-n raza vie a Primului Cuvânt E gândul de iubire, e rugăciune-n gând Eu m-am născut. Și coala miroase a pădure Și-așteaptă să mai scriu. Cuvintele sunt dure Penița se înmoaie în codrii de departe Umplându-mi cu parfum de cetină o carte. Elisabeta IOSIF mai, 2017 ... Citește mai mult POETULAm răsărit în lume cu o silabă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Elisabeta IOSIF mai, 2017 ... Citește mai mult POETULAm răsărit în lume cu o silabă-n versPe-o carte de lumină trimisă-n universCrescută-n raza vie a Primului CuvântE gândul de iubire, e rugăciune-n gândEu m-am născut. Și coala miroase a pădureși-așteaptă să mai scriu. Cuvintele sunt durePenița se înmoaie în codrii de departeUmplându-mi cu parfum de cetină o carte.Elisabeta IOSIFmai, 2017... IV. VIORI DECADENTE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de ... Citește mai mult ELISABETA IOSIF”COROLELE IUBIRII” - Cronică literarăVolumul ”A.D.N.- UL FERICIRII”, autor DAN TIPURIȚĂSe știe, că trăim într-o lume de simboluri. De fapt, această lume trăiește și în noi. O spun științele care se referă la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de ... XX. ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ” A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016. ELISABETA IOSIF ”COROLELE IUBIRII” - Cronică literară Volumul ”A.D.N.- UL FERICIRII”, autor
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de ... Citește mai mult ELISABETA IOSIF”COROLELE IUBIRII” - Cronică literarăVolumul ”A.D.N.- UL FERICIRII”, autor DAN TIPURIȚĂSe știe, că trăim într-o lume de simboluri. De fapt, această lume trăiește și în noi. O spun științele care se referă la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de ... XXI. BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016. DRUMURI DE LUMINĂ Într-un peisaj paradisiac, drumul dintre Orhei și Soroca, șerpuind printre coline împrimăvărate, anunța înnoirea anotimpului. În acest timp
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
dacă-l auzim din an în an, nu-l mai înțelegem: Lumea să fie răstignita pentru tine și tu pentru lume! Uitând să reașezam Crucea în inima creației, nu mai suntem creatori, devenim niște puncte - puncte care aleargă pe o coală albă de hartie către ultimul punct al disperării. Or, crucea este cea care ne ajută, ea înseamnă Înălțare, ea este rezumatul mântuirii, forma concisa a vieții. Este atat de greu să îmbrățișam Crucea când ea, oricum, ne îmbrățișează și, prin
14 SEPTEMBRIE ZIUA CRUCII, „BÂLCIUL ANUAL” SI ZILELE ORASULUI BUHUSI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381107_a_382436]
-
ori eventualele eludări a incertitudinii par a se „alina” cumva prin feluritele litere care se aștern descompunîndu-le și recompunîndu-le, într-un fel, la diferite nivele, așa fel încît să poată fi spuse, prefăcute în acest altceva care se așterne pe coala de hîrtie. În acest fel poți vorbi despre amărăciunea nelecuită a pierderii (sau a înțelegerii acesteia, care doare), îmbrăcînd, uneori, cuvintele în ironie, folosind, poate, și un soi de mecanism al unui fel translații în formule textuale a „gîndurilor și
MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME, de TEODOR DUME în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381209_a_382538]
-
hard-discul” numit SUFLET, toate iubirile și urile din noi, toate amintirile, toate experiențele noastre, se pot regăsi în numai 21 grame ?! Cam puțin, opinez eu. Suficient, chiar prea mult, susțin unii ezoterici. A doua zi după ce am așternut pe o coală de hârtie cele de mai sus, am plecat în piață. M-am oprit în fața unei tarabe cu mere, reamintindu-mi că mărul a fost fructul care a contribuit la izgonirea Perechii Prime din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
Articolele Autorului POETUL Am răsărit în lume cu o silabă-n vers Pe-o carte de lumină trimisă-n univers Crescută-n raza vie a Primului Cuvânt E gândul de iubire, e rugăciune-n gând Eu m-am născut. Și coala miroase a pădure Și-așteaptă să mai scriu. Cuvintele sunt dure Penița se înmoaie în codrii de departe Umplându-mi cu parfum de cetină o carte. Elisabeta IOSIF mai, 2017 Referință Bibliografică: POETUL / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POETUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380915_a_382244]
-
cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de hârtie a frunții pe care-ți scrii prima poezie a ridurilor, pentru că și ea, fericirea, ca și tine, are un a.d.n. prin care-și transmite genetic darul de a fi înțeleasă”. Uneori fericirea înseamnă starea de beatitudine generată
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
aflarea sensului și împlinirea destinului. Condiția creatorului - Scriu și mă rog - este a scrisului ca rugăciune, creația este oficiere a unui act sacru. Imaginea vizuală are rolul unei efigii: „într-o mână am stiloul/ în cealaltă nelipsita țigară/ în față coala albă de scris/ care dintre acestea/ mă va ucide oare?”. În vinovăția sa, poetul răsfrânge parabola talantului: „vinovat de cuvintele spuse/ sunt, Doamne,/ de relele mele/ și de gândurile mle/ vinovat de ce mi-ai dat/ și nu am înmulțit...”. Există
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
apoi „obiectivul romanesc se îndreaptă“ asupra călătoriei cu vaporul, de la Galați până în Bosfor și primirii «pe care sultanul [Abdul Medgid Han] a făcut-o Domnului Cuza și suitei sale [...], peste așteptări» - p. 155), Răul de mare („eternizează“ mai întâi pe coala de hârtie ca spuma Mării Negre „uimirile“ / „reacțiile“ sergentului Vasile Barbălată, a camaradului său, Mihai Mailat ș. a., la „răul de mare“ care i-a încercat «pe corveta Balcan», la reîntoarcerea din Imperiul Otoman / Bosfor în România; apoi: vizita la Iași a
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DESEN Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului te ridici din coala albă, într-o piruetă nereușită. ești balerina cu poantele frânte în glas de furtuni. te răsucești spre dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
nu a ajuns la tine încă, primește-l pe cel din sufletul meu care pornește acum spre tine ca să te încălzească și să-ți spună cât de mult te iubesc. Aurel Ivanovici După ce termină de citit scrisoare, Ana a introdus coala la loc în plic și disperată îl privi de Aurel. Ce să-i spun acestui bărbat de care și eu sunt îndrăgostită? Există mult discutata dragoste la prima vedere? Dacă acum Aurel m-ar lua în brațe și m-ar
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Acasa > Strofe > Atasament > OMNIA VINCIT AMOR! Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Iată, stau aplecat peste această ultimă coală a caietului în care îmi scriu poeziile. E o coală albă, imaculată. Singura. Foaia imaculată odrăslește cuvinte nedeslușite, din care tu îmi răsari, zveltă și nobilă, precum o aristocrată bizantină cu umerii goi și cu fruntea senină, castă ca Athena
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
Acasa > Strofe > Atasament > OMNIA VINCIT AMOR! Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Iată, stau aplecat peste această ultimă coală a caietului în care îmi scriu poeziile. E o coală albă, imaculată. Singura. Foaia imaculată odrăslește cuvinte nedeslușite, din care tu îmi răsari, zveltă și nobilă, precum o aristocrată bizantină cu umerii goi și cu fruntea senină, castă ca Athena, orgolioasă ca și Casiopeea. Mă iei la braț și urcăm
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
la cer, Măicuță, să te cinstesc mereu: Roș’, galben și albastru mi-e sângele în vene, Mi-i tânăr iarăși gândul, dar sufletul îmi plânge Că-n fiecare an... te regăsesc mai tristă! Parfum de Tei S-au așternut pe coala albă Un gând, o lacrimă, o slovă, Ce-adesea-n râu de simțăminte Au râs și-au plâns, prinse în horă. S-au așternut peste cuvinte Mătăsurile albe, grele, Cu frumusețea lor pribeagă La vis, la viață să ne cheme. Am dezbrăcat
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
vocile cerului la ușă podului casei fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilata cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roaga așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii în timp ce o haită de lupi cu ochii umezi urlă prin Carpați un cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]
-
note le vei citi după despărțirea noastră- asa cel putin ai pretins a dori-o- voi căuta să redau exact faptele, momentele, discuțiile; iar de astăzi înainte, trăind prezentul cît timp va exista,îmi va fi mai ușor să aștern pe coală albă tot ce ne privește,pentru că tu să poți avea o clară imagine a ta. Clară e cam pretențios, pentruca eu, cu antenele mele de femeie acreditata că inteligență, nu pot spune că am o imagine clară a ta. Nu
DIN JURNALUL EI ( FRAGMENT) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373523_a_374852]
-
vocile cerului la ușa podului casei fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilată cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roagă așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii în timp ce o haită de lupi cu ochii umezi urlă prin Carpați un cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
înspumate am aruncat scrisoarea mea...! Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... Revăd aceeași gară când triști la despărțire, Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie... A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris! Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie, Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...! A trecut mult timp, De când am scris o ultimă scrisoare
O ULTIMĂ SCRISOARE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371324_a_372653]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PE DRUMUL VIEȚII Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Rămas-au picuri de cerneală o călimara am vrut s-ating pe coală albă scrisul împleticit m-a dus la o realitate... Penița de poet își caută ucenic dorințe ard ,dorințe sting când stai în vremuri de îndoială nu pot să pierd ,nu pot să-nving cuvânt și vers de mântuiala le pun
PE DRUMUL VIEȚII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371455_a_372784]
-
de întrebări: un exercițiu a capacității de gândire, dezvoltarea creativității în vorbire, constatând istețimea nepoțelelor, spontaneitatea și frumusețea întâmplărilor și întrebărilor hazlii, foarte interesante, la care nu întotdeauna găsești răspuns. Cartea, ca format este mică, de mărimea unei jumătăți de coli de hârtie A4, pe coperta din față este poza bunicii cu cele două nepoțele, frumoase toate trei, dar par a fi încrezute, de ce încrezute? pentru că așa reiese din povestea bunicii - Catinca și... „iubitul” la cinci anișori: „Zilele astea am fost
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]