1,591 matches
-
îi mai oferea această delectare a sufletului și a minții. AMARACIUNE Un stejar își plânge frunza, Printre brazi, freamăt de cetini, Vulturii predau înaltul, Omul, nu are prieteni. Pe ogor scrâșnește tancul, Grâul ... o ghiulea de tun, Sabie e vechea coasa, Pâinea noastră-i tot pe drum. Se așterne disperarea, Plâng copiii lângă drum, Oamenii-au greșit cărarea Și e prea târziu acum. Steaua sudului se stinge, Oamenii-și trăiesc calvarul, Dă-ne Doamne o lumină, Că ni s-a umplut
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
nezărindu-l, ne imaginăm că nici nu există. Nu vrem și nici nu căutăm să ne înțelegem predecesorii, nu dorim să pătrundem în angoasele tipice unei perioade când despărțirea de lumea materială tinde să fie din ce în ce mai apropiată, când Doamna cu coasa le face cu ochiul, iar ei țin cu tot dinadinsul că prelungească momentul agonizant al întâlnirii cu ea și se agață cu disperare de viață, de copii, de societate, de lumea toată, plângându-și în gânduri neputința. Nu se pune
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere Îți strig cât
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
Articolele Autorului Uite-așa! Cum- necum, mai de voie, mai de nevoie, am săvârșit-o și p-asta. Murii. Eh, nu mai știu dac-am murit de moarte bună (adică cum „moarte bună”? Poți să-i zici la muierea cu coasa așa o grozăvie, cum c-ar fi bună? Mă rog...)... care va s’zică de moarte bună - mă rog - de moarte nebună, de boală ori de plictiseală. Apăi, nici că mai contează! Când te vezi ditai omu’ culcat pe spate
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
adus aminte de ea: „Mâna care-a dorit sceptrul universului și gânduri/ ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri”. Acuma, io sceptru n-am avut, nici univers, decât vreo două ziare rămase de la bunicu’, da’ sapa și coasa nu mi-au lipsit. Nici sticla cu țuică, mă rog... Da’ cum stau io și cuget - cât mai am cu ce, v-am zis - mă gândesc că n-am prea fi avut loc toți patru între scândurile-astea. Da’ de
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
inimi”. La întâlnirea de 10 ani...”mâța” era fericită (familial): avea un băiețel, construia o casă, fotbalistul se făcuse arbitru...avea aprozarul lui acum. Doar profesional se văita...pentru el, acceptase un post la țară...și-și croise cărarea cu coasa, până la intrarea în școală. Filmele cu ruine și clădiri-sicrie...i se păreau turnate...la școala ei. “Ochi de mură” acumulase datorii la d-nul mustăcios...că nici într-o jumătate de viață, cu salariul din învățământ, nu le-ar fi
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
Univers că o să-și ascundă vârsta la nesfârșit!?! S-a dovedit științific! Moartea nu există. Robert Lanza, cercetător la Advaced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantică faptul că moartea nu există. Măi să fie! Vorba poetului: „Există doar o coasă cu cristale Svarowski, ce fâșie la ore neprevăzute! Din foaia vieții, atâtea file rupte!” Ultima oră! Victor Ponta - gorjeanul anului! E oficial. Foarte tare! Pentru care fapte... nu contează! Poate pentru brainwash!?! O luăm de la capăt? În curând, prim minier
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+12 !): LA BALAMUC, BIRJAR... (2)! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345491_a_346820]
-
el cot la cot cu ei. Astăzi însă, nici n-au primit uneltele de lucru, închise în magazia de sub pruni, că se și auziră câteva voci , la început mai joase, apoi mai năvalnice , unii împotriva altora ... În fine , bărbații primiră coase pe care le bătură mai întâi . Femeile , vreo patru, primiră furci să întoarcă fânul cosit ieri. Traseră câteva brazde bune la coasă, dar tensiunea se simțea parcă în văzduh. Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
și auziră câteva voci , la început mai joase, apoi mai năvalnice , unii împotriva altora ... În fine , bărbații primiră coase pe care le bătură mai întâi . Femeile , vreo patru, primiră furci să întoarcă fânul cosit ieri. Traseră câteva brazde bune la coasă, dar tensiunea se simțea parcă în văzduh. Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită. Soarele se înălțase bine pe cer. Aveau apă rece la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită. Soarele se înălțase bine pe cer. Aveau apă rece la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își vedea și el de treabă, trecuse la coasă, doar or termina azi cu lunca, măine să se mute pe lângă casă, în delniți. Se apropia ora prânzului sub arșița soarelui, ei căutau să iasă toți într-o margine de luncă, sub pruni, la umbră, pentru masa de prânz . Odată
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
în fiecare zi, spre câmp, unde tatăl ei îi văzu pe Cornel și Pătru că ieșiră în marginea luncii, dar și dispărură. „Or fi pe-acolo , prin tufe, gândi el„. Ana înaintează liniștită pe drumul șerpuit de lângă pârâu , oamenii lăsară coasele și furcile jos și, odată adunați, începură iar disputa care se transformă într-o încăierare ce nu părea că mai poate fi încheiată... că unul a profitat de biata fată a lui Gregorie, bolnavă și vai de ea, că Vintilă
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Acasa > Impact > Relatare > APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului O minune nu se petrece în fiecare zi. Orașul plin de
APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377816_a_379145]
-
noastră! Noi vă primim cu brațele deschise în chinurile purgatoriului! Ha, ha, ha! Voi vă alegeți calea! Ai ajuns un hoit, de vreo două sute de ani, în care mișună viermii și care imploră moartea să-l ia, dar doamna cu coasa strâmbă din nas de împuțiciunea ce iese din tine. - Cu puterea ta transformă-mă într-o zână iubită de cei mai drăgăstoși flăcăi! - Prea multe îmi ceri pentru o cârpă de suflet ce abia mai pâlpâie în pieptul tău! Sunt
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ea se învârte în cercuri tainice, vânează clipele cum sar peste praguri mai ceva ca apele zăgazurile de nu se mai stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori mă arde, în jurul ei mâinile îmi par mai lungi cu palmele ascunse într-o tăcere ireală în care gândurile se
SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376406_a_377735]
-
DE CRISTAL, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Ea se învârte în cercuri tainice, vânează clipele cum sar peste praguri mai ceva ca apele zăgazurile de nu se mai stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori mă arde, în jurul ei mâinile îmi par mai lungi cu palmele ascunse într-o tăcere ireală în care gândurile se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
cap. Încearcă păcatul și iertarea, vino cu mântuirea mai aproape... judecata va fi oricum ... Citește mai mult Ea se învârte în cercuri tainice,vânează clipele cum sar peste pragurimai ceva ca apele zăgazurilede nu se mai stăpânește,mă ascute pe coasa dureriicu sufletul întors în vechile cuvinte.Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză,câteodată îmi face bine, alteori mă arde,în jurul ei mâinile îmi par mai lungicu palmele ascunse într-o tăcere irealăîn care gândurile se aud.Nimic nu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Cu perle, fire de nisip se-nvelescîn scoicile mărilor lumii împrăștiind în aer spirale de lumină.... XVIII. POEZIA, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte, un tăiș de coasă prin ierburi la răsăritul soarelui, fără ca ochii să pună geană pe geană. Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris pe genunchi
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
cum oul așezat sub cloșca universului. Aștept până iese verbul poeziei îi cresc aripile, îi înfloresc cântul și o hrănesc cu vorbe șlefuite sonor pe hârtia zilelor. ... Citește mai mult Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte,un tăiș de coasă prin ierburila răsăritul soarelui,fără ca ochii să pună geană pe geană.Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechiipână ce capătă susurul apeipurtat prin toate formele de relieffăcându-mă rob.Gândul rămâne scris pe genunchi,o rugă în fața lui
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Citește mai mult Gândul ce mă ține deasupra de umbrenu se aude, nu se vede, dar știe totul,unge cu mirul sfânt
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scuturăde semnele suferinței din trecut,vindecă trupul de slăbiciunile luipână se întrupează din nou vindecatînlăuntrul cu solzi protectori.Seducțiile tale de mentă sălbaticăintră sub piele ca iarba în gura coasei,inima se plimbă prin pieptdeschizând zăvoare ascunse,să intre calul troian.Treptat cetatea din mine se dărâmă.... XXI. PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. Din margine se aleargă spre
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Jale mi-i, săracă vatra Jale mi-i, săracă vatra, Nume dăltuit în piatră, Să mă uit cum se usucă Toate florile din lunca, Să văd iarbă cum se lasă, Jeluind de dor de coasă, Și prin crăpături, pământul Șuierând, cănd bate vântul. Amar sufletul și gândul. Căci de sete, toți copacii S-au îmbolnăvit, săracii, Via s-a pătat întreaga Și s-a desfrunzit, beteaga, Apa-i cu gust de rugina, Toate-s moarte
JALE MI-I, SĂRACĂ VATRĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375877_a_377206]
-
un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir de iarbă nu-i mână pe o coasă să umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gură plec capul în rutină mă copleșește dorul ... Citește mai mult la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de doricoane
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu,mă rog Și ma-nchin,ca să dispari Din odaie,cu pași mari. Pleacă...ia cu tine boală, Fata cu ochii că smoala. Referință Bibliografica: Față cu ochii că smoala / Adriana Papuc
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
rugat, la Cristos ai plâns. Inimioar-ți spune că eu, cel plecat în lume, Mă topesc de dorul tău și de cei de-acasă; Mi te-aștepți să viu, să mă vezi, în culme, Cu fete la grâu, sau trăgând la coasă?... Chinurile ce Domnul, mi le-a suferit, Te gândești la mine, și mă vezi la fel; Sfânta leturghie... demult s-a sfârșit, Tu stai ca-n altar... o! și te rogi la El: - „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură? Cum Fecioara
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]