1,303 matches
-
care a încorporat frumusețea naturală a împrejurimilor în realizările omului în domeniile artei și dezvoltării economice, o simbioză a trăsăturilor istorice, culturale, etnice și folclorice, cu un caracter specific. Amplasarea orașului, rețeaua bogată de ape, construcțiile în stil unic, locuințele cochete și mediul plăcut conferă acestei localități turistice un specific aparte între celelalte orașe culturale și istorice din China. Cercetările monografice oferă date prețioase privind istoria construcțiilor urbane și evoluția comunităților etnice din această așezare. Lijiang este un patrimoniu cultural prețios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dactilografierea textelor, drumurile la București, la alte teatre din țară... au costat... Autobuzul gonește ca un nebun pe culoarul din mijloc al șoselei. Trec prin fața mea ultimele case de la marginea orașului, frumos lucrate, unele cu etaj: niște vile mici și cochete. Urmează un spațiu gol, arat de astă-toamnă, apoi trecem pe lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în palma bărbatului, se desface în floare... Ana lui Manole sau Vitoria Lipan două ipostaze, la fel de dragi și de dorite, ale aceluiași suflet de femeie, născut aici odată cu florile Carpaților... Primele case ale orașului par și mai vesele și mai cochete. Mai încolo, spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mirosul de zugrăveală proaspătă și de mobilă nouă o delecta irezistibil. Totul îi plăcea în acest apartament în care se putea învârti în voie, fără să se plictisească. îi plăceau la fel de mult și împrejuri mile, parcul cu alei circulare, hotelul cochet din josul bulevardului, în care descoperise piscina îmbietor de rotundă, micile magazine de pe bulevard și chiar noul supermarket care se deschisese cam odată cu mutarea lor în cartier și în care nu apucase să intre. Inițial, nu o încântase ideea soțului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ieși și ea cu tava cu cafele. — Mi-e foarte dor de mama, îi mărturisi Clara, după ce se așezară pe fotolii. Am început să mă gândesc de la un timp tot mai des la ea. Știu că era o femeie cochetă, mereu dichisită, și foarte impunătoare. Așa mi-o amintesc. Alături de ea, și tu aveai o pregnanță copleșitoare. îmi păreați amândoi invulnerabili și eterni. Vorbește-mi despre ea! N-am mai vorbit cu nimeni despre ea, de când ați divorțat. Nici măcar cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era amenajată într-o casă veche și joasă, care aducea vag cu locuința de vacanță din copilăria Clarei - locuința care zămislise amintirea despre mama ei tocând vinete și plângând într-o bucătărie de vară. Era o sală destul de mică, dar cochetă și înțesată de tablouri care înfățișau oameni. Oameni în mișcare, în diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie de încrâncenare pe chipuri. în rest, încăperea era goală. Nici un vizitator nu rătăcea prin ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Intră În clădire și deja descuiase cutia poștală când Își aminti că Paola trebuia să fi venit acasă cu ore În urmă și trebuie să fi verificat poșta. Începu să urce spre casă, bucurându-se de primul cat, jos și cochet, vestigiu a originalului palazzo de secol XV. În capăt, scările coteau la stânga și continuau mai sus, În două rampe abrupte, spre etajul următor. Acolo Îl aștepta o ușă, pe care o descuie și o Închise În urma sa. O altă rampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce? și tocmai în fereastră? Oare ea nu-l vedea? Dar dacă-l vedea, dacă aceste zâmbiri aveau o intențiune... mică, cochetă, însă totuși? - Redispăru. Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surâdă, să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. E atât de bună; voi ruga-o să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai serios, despre căsătorie de esemplu. Fiecare tu era controversat. Era o frumusețe că, tocmai când își propuneau să zică tu, nu-i lasa timiditatea s-o zică și zicea deodată serios, după lungi lupte sufletești, d-ta, rece, politicos, cochet. Când stabileau cu diplomație să zică d-ta, atunci tu, tu din greșală, și iar din greșală, și așa mai departe. Când se ivește o asemenea grijă, care albește perii și-mbătrînește până și sufletul, atunci doamna e fagur de miere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se așeză într-o canape în fața focului, ea șezu-n genunchi pe-un taburel înaintea lui, îi luă o mână într-ale ei ș-apoi zise blînd: - Alecule, vezi părul iesta alb din vița de dinainte, scoate-l te rog! - Cocheto! zise el încet, dar se plecă spre a-l scoate și o sărută pe frunte. Ea se roși. El începu să râdă, căci era învins... Să întrebăm franc: sunt multe femei care se roșesc de-o amintire dulce? - Cocheto! șezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rog! - Cocheto! zise el încet, dar se plecă spre a-l scoate și o sărută pe frunte. Ea se roși. El începu să râdă, căci era învins... Să întrebăm franc: sunt multe femei care se roșesc de-o amintire dulce? - Cocheto! șezi lângă mine; tu ești tot ce ai fost? Spune-mi de ce... de ce te-ai roșit. - Să-ți spun, zise ea, mi-am adus aminte de-un lucru ce nu ți l-am spus niciodată. Ți l-oi spune - acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copii. Într-al treizeci și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat sănătos, care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca [a] unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, când râdea, două, gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mânici largi, fota curată și nouă, iar picioarele goale. Cu cât o priveam, îmi părea mai frumoasă și-o sărutai încă o dată. - O! zise ea, râzând vesel, îți iei la guri parc-ar fi dentr-al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
227} Și cu toate astea n-o desprețuiesc. Și această femeie a fost odată vergină. Și aceasta femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde cel puțin... Dacă s-ar oferi pur și simplu ca mașine * ale deșertării sexuale. Dar nu! Ele surâd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat anume de Signora Lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dată, îi schimba direcția de existență, căci era un om optimist și energic, apoi coborâse la Groapa de sub Muzeul Literaturii, să-l vadă pe Groșan, în sângele căruia se simțea cu adevărat liber. Era cuibărit într-o femeie tânără și cochetă, care făcea uneori popas pe-aici. Ce-i drept, de data aceasta o adusese el, pe sus, dar nu-și făcea procese de conștiință, căci avea de gând să-i dea drumul repede. De cum a intrat, a dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui. Era vesel și îndrăgostit de toate femeile frumoase care cutreierau grădinile din Râmnicu-Vâlcea, unde-și avea atunci garnizoana. Zogru era fericit că Gică avusese grijă de sângele lui și făcuse doi băieți. Avea o casă frumoasă și-o nevastă cochetă, dar și un chef maxim să trăiască fiecare clipă. De aceea, trebuia să aibă grijă să-l ferească de scandaluri, de buclucuri, de prietenii cartofori și bețivi. Dar în 1939, speriat de posibila izbucnire a războiului, Zogru se aventurase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și absurditatea unei astfel de idei. ă Întotdeauna îmi place să îmi fac prieteni noi, mai ales când sunt domni așa de arătoși ca dumneata. Îi deschise ușa și îl trată cu un zâmbet care era mai mult ironic decât cochet. Chiar și așa, în ciuda vârstei sale (pe care el o estimă la a fi trecută de jumătatea celei de-a cincea decade), zâmbetul ei îi făcu inima să bată cu putere. Nu pentru că îl găsea atractiv, ci fiindcă ascundea îndemânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu problemele lor, de parcă se așteptau ca de pe patul de moarte să li se comunice nu știu ce informație divină. Ușa dormitorului lui Ravelstein era deschisă, astfel Încât puteam zări părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce vedeam eu nu puteau fi decât lacrimi. Nutream mult respect pentru doamna Battle și Îl Îndrăgeam pe soțul ei. Soții Battle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el, sau poate așa mi se pare mie. Păcat că nu a apucat să-l cunoască pe bunică- su. Femeia îmbrăcată în uniforma de un albastru spălăcit, cu petlițe cafenii cu o dungă albă de-a curmezișul, cu bereta pusă cochet cam pe o parte arătând în lumina slabă lucirea stinsă a emblemei emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o presimțire, el se îndoi amarnic că va ști să facă asta. Acceptă, însă, provocarea, cu speranța că Acela pe care ea îl invocase își va întoarce privirile și către el. În prima zi de muncă, Luana debarcă în anticamera cochetă la ora opt. Pregăti cafeaua, aerisi ambele birouri apoi deschise calculatorul și se puse în temă cu fișierele existente. Întâlni noțiuni și informări pe care nu le cunoștea de aceea și le notă într-un carnețel. Bariu o găsi cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obiect prin prisma eului nostru ci al celor care-l cumpără. Dacă aș lucra la un proiect legat de un aparat de ras, care mie, personal, îmi provoacă teamă, mai înainte de toate m-aș transpune, simbolic, în trupul unui bărbat. Cochet, îngrijit, extrem de atent la felul cum arată, conștient că această unealtă este esențială în a-l ajuta să fie așa cum își dorește. Transformată astfel, i-aș găsi o infinitate de calități și, în final, aș ajunge să-l iubesc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se trezi dintr-odată. Încă era relaxată, dar nu mai era deloc obosită. De fapt, se simțea grozav. Neapărat trebuia să o convingă pe Anna să facă salon de masaj la firmă! Ieși din holul de primire, zâmbindu-i recepționerei cochete, și se întoarse spre scări. Se gândea că avea timp berechet să ia prânzul înainte să plece la aeroport (și se întreba cu care din deserturile speciale ale hotelului să se răsfețe), când întinse mâna spre balustradă. Nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]