1,286 matches
-
biologică melcul; poate face aluzie la un eveniment tragic pescarul; poate evoca nostalgia firmamentului bogat stelele; poate sesiza printrun joc de cuvinte o detronare - coroană etc. Nopți fără greieri - ceva i se Întâmplă universului Oră târzie. Singurătatea mă-nvăluie ca o cochilie fără melc Se ridică neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe zidul (căzut, povîrnit sau rămas Încă puțină vreme În picioare) unde un melc se deplasează cu lentoarea-i caracteristică - netulburat. Sau poate, textul nu ne spune, melcul se află de multă vreme acolo, fixat pe zid (el sau doar cochilia În care a trăit). În felul acesta, fără să deformeze cu nimic autenticitatea lor, textul evocă imaginile existente aevea și ni le aduce În fața ochilor. Putem discerne deja două centre de interes. Primul este un anume univers tematic care circumscrie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atitudine? Vituperează autoarea În apărarea patrimoniului periclitat? O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în opoziție atât cu liberalismul kantian, cât și cu realismul hobbesian. Ea pare să anticipeze accentul pe luptă pus de Nietzsche. Puterea politică, instituită și legitimată în statul suveran, nu pune capăt războiului; mai degrabă, "în cea mai mică din cochiliile sale, pacea duce un război secret" (2003: 50). Acest "discurs al războiului" afirmă o structură binară care subîntinde întreaga societate civilă, și în care un grup se află într-o continuă luptă cu un altul. Foucault (1987: 236) susține că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vestică, deoarece spre est a fost tăiată de lucrările de amplasare a podului. Diametrul la gură, pe axul N S este de 2 m. În profil se observă două lentile de cenușă succesive, separate de un strat destul de compact de cochilii de scoică. Fundul gropii, de asemenea, este acoperit de un strat compact de cochilii de scoică. În umplutură se remarcă numeroase fragmente ceramice și de cărbune și un gratoar pe capăt de lamă. II. UNELTE ȘI ARME II.1. Unelte
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
la gură, pe axul N S este de 2 m. În profil se observă două lentile de cenușă succesive, separate de un strat destul de compact de cochilii de scoică. Fundul gropii, de asemenea, este acoperit de un strat compact de cochilii de scoică. În umplutură se remarcă numeroase fragmente ceramice și de cărbune și un gratoar pe capăt de lamă. II. UNELTE ȘI ARME II.1. Unelte și arme de piatră Ordonarea generală a uneltelor a fost făcută după clasificarea folosită
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
culinare, ca resturi menajere, întrucât nu s-au observat la nivelul lor urme ale activității artizanale de confecționare a obiectelor de uz casnic sau a podoabelor. Unele dintre ele prezintă un grad ridicat de fragmentare datorat activității de spargere a cochiliilor în vederea scoaterii masei viscerale sau ca urmare a vechimii lor în timp. VI. ÎNCADRARE CRONOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL CULTURII CUCUTENI Periodizarea pentru întreaga cultură Cucuteni are la bază cercetările conduse de către reputatul savant german, Hubert Schmidt, în anii 1909 și 1910
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă a progresului, situată în centrul unei Istorii naiv structurate de presupusul ei scop, pentru care Viețile lui Vasari (1550) constituie emblema, dar ale cărei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a fost realizat în așa fel încât raportul de aur să fie clar evidențiat în fiecare aspect al construcției. Chiar și natura pare să aibă în vedere, în planurile sale, un asemenea raport. Comparați proporțiile oricăror două camere succesive ale cochiliei de nautil, sau observați relația dintre solzii dispuși în sensul acelor de ceasornic și cei dispuși în sens invers acelor de ceasornic ai unui ananas, și veți vedea că rapoartele descoperite se apropie de raportul de aur (Figura 9). Pentagrama
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Aceste rapoarte se apropie de unul deosebit de interesant: raportul de aur, care are valoarea de 1,61803... Pitagora observase că natura pare a fi guvernată de raportul de aur. Fibonacci a descoperit seria responsabilă pentru asta. Ea dictează dimensiunea camerelor cochiliei unui nautilus și proporția solzilor dispuși în sensul acelor de ceasornic și al celor dispuși în sens invers ai unui ananas. Acesta-i motivul pentru care rapoartele lor se apropie de raportul de aur. Deși seria i-a adus faima
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. 3 iulie 2011 Imaturitate unii oameni se copilăresc își iau jucăriile pleacă îmbufnați se retrag în cochilia lor ascunși de ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
decât să riști să fii trimis la muncă la autostrăzi. Intram În Potsdam pe Neue Königstrasse. Potsdam. Un altar unde locuitorii mai În vârstă ai orașului aprind lumânări În amintirea zilelor glorioase de altădată ale patriei și pentru tinerețile lor. Cochilia tăcută, goală, a Prusiei Imperiale. Arătând mai mult a francez decât a german, locul este un adevărat muzeu, În care vechile feluri de a vorbi și de a simți sunt păstrate cu respect, unde conservatorismul este absolut și unde ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
limbaj, învățînd limbajul umbrelor și al focului din frunziș, al umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși creierul îmi fusese de mult devorat. Cineva 95 îmi locuia țeasta, era repliat în sine, acolo, în spațiul neted dintre oasele craniului, așa cum pagurul își varsă burta moale într-o cochilie de sidef. Am știut atunci că în creierul meu locuia un mare păianjen, că îi fusesem dat lui, pradă vie și paralizată, că el mă sugea și se-ngrășase nefiresc din substanța venelor și zgârciurilor și sângelui și scoarței mele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spălat vase non plus ultra de la General Electric, o bucătăreasă nemaipomenită. Acolo apăruseră sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un fel de mâncare din creier de vițel, curățat bine de pielițe, a cărui masă albă era împărțită apoi în cochiliile scoicilor, stropită cu vin alb, presărată cu parmezan și pusă la cuptor Cochiliile scoicilor - pentru noi, copiii, „scoici decojite“, dintre care una atârna ca semnal la noua stație de benzină de lângă „cel mai mare centru de mobilă“ - proveneau, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un fel de mâncare din creier de vițel, curățat bine de pielițe, a cărui masă albă era împărțită apoi în cochiliile scoicilor, stropită cu vin alb, presărată cu parmezan și pusă la cuptor Cochiliile scoicilor - pentru noi, copiii, „scoici decojite“, dintre care una atârna ca semnal la noua stație de benzină de lângă „cel mai mare centru de mobilă“ - proveneau, ca și rețeta, încă de pe vremea fabricanților de textile din Südbaden, în ale căror vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încă de pe vremea fabricanților de textile din Südbaden, în ale căror vile se copia cu plăcere modul de viață parizian, fin de siècle. Și dacă nu se puteau procura scoici de mare, trebuia să te ajuți cu ceva asemănător. Aceste cochilii, cu luciul lor rozaliu de sidef în interior, cele două jumătăți striate pe partea exterioară și chiar aripioarele dintre care pe cea stângă o țineai în mână când mâncai, erau obiecte sacre ca vasele de jertfă. Treceau drept rarități care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a treizecea sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo, nu prea departe. Locuise acolo cu bărbatu-său și cu copiii în timpul războiului și mulți ani după război, își avea camera ei tapisată cu flori palide, galbene la etajul la care ducea scara interioară de lemn, întortocheată ca o cochilie de melc. La parter și pe holuri pereții erau plini de sus până jos cu rafturi cu cărți în multe limbi ale pământului și undeva erau cele câteva cutii cu toate titlurile cărților, orânduite alfabetic și pe specialități, scrise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte zgomotele înfundate ale orașului, nu se mai putea abține să privească spre locul în care se afla casa cu scara interioară ca o cochilie de melc, își amintea toate acestea. Și le amintea de parcă n-ar fi trecut aproape două decenii. Mai ales noaptea, dar nu în fiecare noapte, pentru că de foarte multă vreme se obișnuise să își plimbe gândul cât mai repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]