1,239 matches
-
vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia să se prezinte la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi, trăgându-l de un fir, afară... Din când În când, În ciuda concentrării sale, câte o frunză se mișca fie pe umăr, fie pe alt ram, antrenând prin mișcarea ei, printr-un fel de rezonanță, o mulțime de alte frunze cocoțate pe copacii stând drepți, undeva dincolo de geam, care Începeau să se zbată, vuind și Îndoindu-se până la pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și bună. Sfatul îl voi urmări Și răsplată voi primi.. Fata babei: Cum să spăl și să fac treabă, Cînd eu am mânuțe moi? O să-mi rup ia cea nouă Cocoțându-mă în păr. Și fântâna cea murdară, Și cuptorul cel stricat, Cu așa mâini gingașe Cum să le fi curățat? Și-apoi mă grăbesc acum Nu pot să-ntârzii pe drum. Merg s-o iau pe sora mea Acum ne
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
meu se apropia de zeul cu pielea aurie care-mi oferea Încă un pahar de șampanie. L-am băut Încet pe ăsta, apoi l-am dat pe gât pe următorul și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, eram cocoțată În poala lui, râzând alături de ceilalți pe seama unui scandal oarecare, În timp ce frumosul străin se juca cu părul meu și Îmi aprindea țigările. Uitasem complet că eram Îmbrăcată inadecvat, În negru, că tocmai fusesem insultată de târfa aia pitică care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rapidă În jeanși și pulover, am aruncat o ultimă privire amară spre flori și m-am repezit jos, să iau un taxi. Simon și Will se ciondăneau când am intrat În apartament și am așteptat În liniște În holul ultramodern, cocoțată pe o bancă de granit sub un Warhol strălucitor despre care știam că-l studiasem la istoria artei, dar nu mai țineam minte nici măcar un detaliu. —Pur și simplu nu Înțeleg cum Îl poți invita la noi acasă, spunea Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei la boxele sistemului stereo din cabină. Foarte bine. Dacă nimănui nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își luă trusa de recoltat probe, păși spre ușa de la intrare a casei și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul de buzunar și îl înfipse în încheietura ușii, unde lama încuietorii bloca intrarea. Câteva secunde de încercări și, pac!, Danny se uită de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
principal al clădirii se înălța falnic, cu parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori înfulecau cu poftă, uitându-se la niște reporteri ce jucau zaruri pe un carton întins pe capota unei mașini de poliție. Megafoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după multe insistențe și îndelungi rugăminți. Nu pentru că unitatea la care lucrează și-ar fi dereglat activitatea din cauza absenței lui, ci pentru că existau și niscaiva invidii că, iată, peste câteva luni va obține diploma de inginer și, cine știe, se cocoață la șefia unei secții sau chiar mai sus... Acum, când au mai rămas doar câteva zile până la trecerea ultimului hop, înainte de licență, Horia a ajuns la capătul puterilor. Oboseala acumulată de a lungul unei sesiuni încărcată de examene și de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel. Când am intrat în curtea acestuia am fost întâmpinat de lătrăturile furioase pe trei voci ale vajnicilor paznici, toți legați și posesori de cuști. Mi-a indicat un cățel cocoțat pe cușcă, frumos, zvelt și foarte gălăgios. Omul mi-a precizat că este fetiță și urmează să împlinească un an peste câteva săptămâni. De la prima vedere mi-a plăcut cățelușa, pe care stăpânul o botezase Furnica și am procedat împreună
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de profesor, durează până ajung la sala de prelegeri. Profesorul este obișnuit cu astfel de discursuri, a căror elocvență este cunoscută printre studenți pentru că sala este plină la refuz de tineri antropologi, înghesuiți unii în alții, ghemuiți pe coridoare sau cocoțați pe cadrul ferestrelor. Apariția lui Star este una spectaculoasă, provocând un val de saluturi și priviri pline de invidie în direcția lui Jonathan. Se așază lângă ea în primul rând, pe un scaun eliberat de un tânăr care-i cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi conferințe privind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat: prost. Titel ăsta nu doar mi-a vândut, dar a și cumpărat, În felul lui, de la mine câte ceva. Într-o zi ne jucam leapșa-n copac, cocoțați Într-un cireș Înalt din fundul grădinii unui vecin. De-acolo, de sus, se vedea totul prin curțile din dos, cele pe care de la drum nu ai cum să le zărești. În bătătură la noi, bunica Întindea rufele pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca sărăcia mea de minte: „Băiete, cât poți să fii de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am găsit la Căuești o situație greu de înțeles, o școală doar cu numele, căreia ne-am alăturat la o muncă de mare răspundere. Totul, totul trebuia luat ca de la început și îndepărtat ceea ce stricaseră alții. Acolo, în satul acela, cocoțat pe niște dealuri costelive, aproape de codrul de la Fundeanu, Codrul Ghenghea cum îi spun documentele arhivistice de la anul 7184 (1676) dintr-un «Catalog» cu astfel de acte păstrat la Arhivele Statului, izolat și depărtat de lume, între niște oameni buni, cuminți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Apoi pre când am deschis eu ochii spre lume, tu nu erai cu mine... Cine știe pe unde îți străluceau ochii? Abia când am devenit conștient de existența mea - că și eu fac umbră pământului - hop și tu. Te-ai cocoțat în cârca mea și o ții hojma că ești putred de deștept”. “Iertare boierule. M-a luat valul, dar să știi că am dreptate. Întreab-o pe fată și cine știe?” “De data asta, treacă-meargă, dar altă datăăă...” --Vreau să te
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]