871 matches
-
viață pentru a-și îmbunătăți condiția fizică; c) managementul stresului pentru a preveni tensiunea constantă prin învățarea a diferite modalități de coping; d) antrenament de relaxare pentru a reduce excitația fiziologică; e) restructurare cognitivă pentru a provoca și și corecta cognițiile disfuncționale de panică și anxietate; f) expunere interoceptivă pentru a reduce teama de senzațiile somatice; g) expunere in vivo pentru a reduce evitarea agorafobică; h) tehnici menite să prevină recăderea. Pe durata cursului participanții și-au evaluat progresul. După trei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale subiectivității (sensibilități, activități) umane. Trecerea distincției din domeniul cunoașterii în domeniul discursivității, limbajului este justificată prin faptul că prin discursivitate putem înțelege caracterul discontinuu, “pas cu pas” al gândirii, cogniției sau oricărei producții lingvistice, dar și de faptul că, cunoașterea izvorăște și din interacția discursivă, precum și de actuala deplasare a atenției de pe cunoaștere pe discursivitate în cultura contemporană. Asumam mai sus argumentarea ca intervenție discursivă ce oscilează între două extreme
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
milenii în urmă, că oamenii se înspăimântă nu de realitate, ci de imaginea pe care o au ei înșiși (și-o crează) despre aceasta (motiv pentru care vom dezvolta, în ultima parte a lucrării, exact o terapie ce se adresează cogniției și reprezentărilor realității din mintea 33 oamenilor). Omul, în întreaga sa activitate, folosindu-se de factorul de producție munca, urmărește permanent crearea a ceva util, folositor, adică desfășoară activități productive, acțiune care, nu numai că ne înnobilează după celebra expresie
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și adolescenților,există totuși două idei din ce în ce mai larg acceptate (vezi Merriam, Caffarella, 1991, p. 196): 1. cogniția adultului matur presupune mai mult decât capacitatea acestuia de a gândi în termenii logicii formale, abstracte; 2. dezvoltarea cognitivă a adultului matur (ca și cea a copilului, adolescentului sau tânărului) nu poate fi separată de contextul ei social și cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în legătură dezvoltarea cognitivă a adulților maturi (înțelepciunea) de capacitatea lor de a pune/formula probleme semnificative, iar Orwoll și Perlmutter (1990) raportează înțelepciunea la dezvoltarea de ansamblu a personalității, definind-o ca pe un mod specific de integrare a cogniției cu afectivitatea. Majoritatea autorilor sunt de acord că înțelepciunea este o caracteristică a maturității persoanei, dar a fi (mai) bătrân nu este echivalent cu a fi (mai) înțelept. Hotărât lucru, vârsta nu este un factor decisiv în dobândirea înțelepciunii, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vedere proprii despre realitățile percepute/observate, cărora le atribuie sensuri și semnificații personale și/sau de grup, obținând cunoștințe pe care le impregnează și le nuanțează afectiv, le verifică viabilitatea și aderă la ele; c) reconstrucția - schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prin realizarea unor schimbări evolutive ori de câte ori situația o cere, având la bază un model psihoeducațional al formării și dezvoltării personalității umane. Consilierea educațională presupune abilitarea oamenilor de a-și rezolva singuri problemele prin însușirea/învățarea modului cum să-și modifice cognițiile și comportamentele pentru a se adapta solicitărilor, cum să-și gestioneze trăirile afective și să-și rezolve conflictele interne, cum să-și îmbunătățească relațiile cu ceilalți, cum să ia decizii și să-și asume responsabilități; adică, în sinteză, cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și adolescenților,există totuși două idei din ce în ce mai larg acceptate (vezi Merriam, Caffarella, 1991, p. 196): 1. cogniția adultului matur presupune mai mult decât capacitatea acestuia de a gândi în termenii logicii formale, abstracte; 2. dezvoltarea cognitivă a adultului matur (ca și cea a copilului, adolescentului sau tânărului) nu poate fi separată de contextul ei social și cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în legătură dezvoltarea cognitivă a adulților maturi (înțelepciunea) de capacitatea lor de a pune/formula probleme semnificative, iar Orwoll și Perlmutter (1990) raportează înțelepciunea la dezvoltarea de ansamblu a personalității, definind-o ca pe un mod specific de integrare a cogniției cu afectivitatea. Majoritatea autorilor sunt de acord că înțelepciunea este o caracteristică a maturității persoanei, dar a fi (mai) bătrân nu este echivalent cu a fi (mai) înțelept. Hotărât lucru, vârsta nu este un factor decisiv în dobândirea înțelepciunii, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vedere proprii despre realitățile percepute/observate, cărora le atribuie sensuri și semnificații personale și/sau de grup, obținând cunoștințe pe care le impregnează și le nuanțează afectiv, le verifică viabilitatea și aderă la ele; c) reconstrucția - schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prin realizarea unor schimbări evolutive ori de câte ori situația o cere, având la bază un model psihoeducațional al formării și dezvoltării personalității umane. Consilierea educațională presupune abilitarea oamenilor de a-și rezolva singuri problemele prin însușirea/învățarea modului cum să-și modifice cognițiile și comportamentele pentru a se adapta solicitărilor, cum să-și gestioneze trăirile afective și să-și rezolve conflictele interne, cum să-și îmbunătățească relațiile cu ceilalți, cum să ia decizii și să-și asume responsabilități; adică, în sinteză, cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
joacă un rol important în coordonarea activităților structurilor mai joase și a celor superioare ale creierului, mediază emoțiile, motivația și comportamentele cu scop. Sistemul limbic permite integrarea proceselor mentale primare, cum ar fi recunoașterea sensului unei situații, procesarea experiențelor sociale (cogniția socială) și reglarea emoțiilor. Lobul temporal mediu, plasat spre mijloc, pe partea dinspre zonele temporale, joacă rolul central în realizarea formelor de memorare conștiente și accesibile. Sistemul limbic legând variatele zone ale creierului are responsabilitatea cea mai mare în integrarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
formațiunile sale posterioare (nucleul caudal, putamen și pallidum) girează emoția de bucurie și în general emoții pozitive, iar într o altă zonă, anterioară, controlează tristețea și trăirile legate de durerea fizică. Zona centrală a girusului cingulat anterior integrează emoția și cogniția. Este o zonă activă în timpul excitației sexuale la bărbați precum și în timpul unor sarcini cognitive dificile care impun atenție. Cortexul cingulat anterior activează cortexul orbitofrontal. Cortexul orbito-frontal stimulează ariile emoționale specifice furiei. De asemenea, informează cortexul prefrontal care analizează situația și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o serie de idei și concepții defectuoase ale pacientului despre lume, semeni și el însuși. Unele sunt corolarul direct al incidentului traumatic, altele preexistau, dar s-au acutizat, în aceste condiții. Obiectivul terapeutului este ca împreună cu bolnavul să depisteze aceste cogniții negative, ce prejudiciază însăși șansele de vindecare, apoi să declanșeze o reconfigurare și o înlocuire a lor cu altele mai realiste, mai raționale și mai constructive. Evident, nu e vorba de o substituire pur mecanică, așa cum, de pildă, un sac
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
au fost rezultatul acestor măsurători, dar și al observațiilor directe și al interviurilor cu părinții. în primele 18 luni de viață a copiilor s-au efectuat opt evaluări. Evaluările realizate de-a lungul vieții subiecților au acoperit toate domeniile dezvoltării: cogniția, limbajul, domeniul socioemoțional. Datele s-au colectat în diferitele medii de viață: acasă, la grădiniță sau școală, în laborator, în grupurile de copii de aceeași vârstă. Părinții copiilor au fost evaluați sub aspectul capacității lor de a oferi o bază
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
s] îi foloseasc], de vreme ce susținea c] exist] date privitoare la ceea ce este corect și greșit. (Prin aceast] afirmație, Ross se evidențiaz] că intuiționist: vezi capitolul 36, „Intuiționismul”). Dar aș fi putut expune aceeași situație în termeni care nu țin de cogniție (vezi capitolul 38, „Subiectivismul”), spunând simplu c], desi cineva ar putea dezaprobă, în general, acțiuni că minciună și provocarea de nepl]ceri celor dragi, nu ar trebui niciodat] s] fim prea încrez]tori în faptul c] atitudinea pe care am
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ține de alegerea sau decizia noastr], precum îmbr]c]mintea pe care o purt]m. Totuși, adeptul evoluționismului susține c] analiza lui Moore privind caracterul obiectiv al moralei era greșit], întrucât aceasta are un caracter subiectiv și nu ține de cogniție. Difer] de alte tr]iri subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai precum adepții lui Freud susțin c] aceia care neag] explicația lor nu fac decât s] o confirme, adepții evoluționismului susțin c] aceia care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
schimb referențialul unic, dar multidimensional. Concluzionăm în acest capitol, pe baza analizelor anterioare, că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o utilizăm. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cel de-al doilea strânge în jurul său teorii care susțin ideea unor identități contextuale, procesuale, instrumentale, schimbătoare, inventate 11. Toate aceste puncte de vedere sunt însoțite de discursuri despre cultură, trăsături culturale, structuri, "granițe", categorii, putere, actori, memorii, imagini, emoții, cogniții ș.a., dar mai mult decât atât sunt însoțite de ceva mai puternic, de o "nevoie" de a divide, clasifica și crea opoziții chiar și acolo unde poate nu este cazul. Dacă ar fi să ne imaginăm ca suntem într-o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
se găsesc cercetători aflați în dezacord asupra statutului identității, cu siguranță am putea selecta din dialogurile lor fragmente precum: "este naturală"; "este inventată"; "este un instrument al elitelor"; "este ereditară, se regăsește în genele noastre"; "este o chestiune de pură cogniție"; "este o problemă de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează antinomiile. Mulți uită atunci când se înregimentează într-o tabără sau alta
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
construite discursurile (ai căror poli sunt considerați de unii generatori de opoziții de unde și taxonomiile curente -, dar pe care preferăm să îi considerăm ca fiind mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată și ignorată mai ales de cei care critică esențialismul ca perspectivă, fără a intra în profunzimea versiunilor / exprimărilor sale. Este vorba despre ideea atribuirii sau cogniției, întâlnită pe rând, așa cum am arătat, în fiecare concepție de mai sus: la Shils atașamentul față de ceilalți se face în virtutea percepției calității de membru, la Geertz în baza atribuirii unei nemăsurate importanțe legăturii sociale înseși, iar la van den Berghe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată În general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune între societăți: "Diferențierile etnice nu depind de absența interacțiunii sociale, ci, din contră, de regulă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]