1,511 matches
-
L. Rebreanu) și a contestat narațiunile lirice; preferă o tematică citadină, analiza psihologică, eroi cu statut intelectual, complicați sufletește (Camil Petrescu), dramele existențiale au ca punct de plecare maladiile (H.P. Bengescu). În această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc și colajul de scrisori sau documente; se pune accent pe autenticitate, pe relatarea subiectivă la persoana I. Analizând impresionismul de tinerețe a criticului Lovinescu, sincronismul maturității și mutația valorilor estetice, Pompiliu Constantinescu remarcă un stil de o fină structură artistică, la acest
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Vlad, I., Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj, 1983. Vlad, I., Lectura prozei, Editura Cartea Românească, București, 1991. Zaciu, Mircea, Masca geniului, E.P.L., București, 1967. Zaciu, Mircea, Glose, Editura Dacia, Cluj, 1970. Zaciu, Mircea, Colaje, Editura Dacia, Cluj, 1972. Zaciu, Mircea, Ordinea și aventura, Editura Dacia, Cluj, 1973. Zaciu, Mircea, Lecturi și zile, Editura Eminescu, București, 1975. Zamfirescu, Dan, Contribuții la istoria literaturii române vechi, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981. Zarifopol, Paul, Pentru arta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viaggiatore Dinicu Golescu in Italia, Roma, 1938; Călinescu, Ist. lit. (1941), 85-88, Ist. lit. (1982), 79-83; Constantinescu, Scrieri, III, 89-94; Popovici, Studii, I, 349-364; Perpessicius, Mențiuni ist., 167-198; Piru, Ist. lit., II, 238-242; Gh. Popp, Dinicu Golescu, București, 1968; Zaciu, Colaje, 11-16; Cornea, Originile, 220-224; Duțu, Cărțile, 47-57; Zalis, Scriitori, 37-59; Iorgulescu, Firescul, 19-56; Dicț. lit. 1900, 403-405; Manolescu, Istoria, I, 157-158; Negoițescu, Ist. lit., I, 28-29; Faifer, Semnele, 561-567; Mircea Anghelescu, Clasicii noștri, București, 1996, 13-52; Dicț. analitic, II, 245-247
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
astfel și ele calitatea, implicînd aceeași dinamică a poemului ca realitate discursivă. Și dacă nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar cu acel „impresionism ordonat” pe firul, mai mult sau mai puțin mascat, al unei „idei” - este limpede că viziunea tradițională asupra poeziei s-a schimbat substanțial; poemul contează, În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
evenimente. Dar însuși "evenimentul” este un termen complex, el presupunînd că există o stare deja recunoscută sau un ansamblu de condiții, și că se întîmplă ceva, cauzînd o schimbare în acea stare. Accentul pe "conexiunea non-aleatorie” înseamnă că un simplu colaj de evenimente descrise, chiar și în secvențe, nu contează ca narațiune. De exemplu, dacă fiecare membru al unui grup oferă pe rînd o descriere de un paragraf, iar aceste paragrafe sînt apoi lipite împreună, nu vor conta ca narațiune, doar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe care le scrie nu sunt decât literatură, pe de alta, ultima filă reia începutul cărții, cu specificarea că o face spre edificarea unui psihanalist, căruia Traian Daia i se încredințase. Autoreferențialism și autenticism, contopite. Concret, Parțial color pare un colaj naturalist de „felii de viață”. Un prim capitol asamblează situații de existență cotidiană ternă, nu fără momente mai deosebite, precum o aniversare în familie, o întâlnire întâmplătoare a foștilor soți, într-un local, discuții „acasă”, privitoare îndeosebi la copil, „cucerirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Al. Rosetti, Diverse, București, 1962, 42-43; Simion, Orientări, 315-346; G. Călinescu, Cronicile optimistului, București, 1964, 414-416; Scrisori - Ibrăileanu, I, 261-305; Sevastos, Amintiri, 391-395; Ov. S. Crohmălniceanu, Retușări la un portret, LCF, 1969, 7; Muthu, Orientări, 57-64; Vlad, Convergențe, 99-113; Zaciu, Colaje, 73-76; Bucur, Istoriografia, 444-448; Cioculescu, Itinerar, I, 214-218, II, 291-300, V, 352-359; Săndulescu, Citind, 89-129; Crohmălniceanu, Literatura, III, 336-360; Mihăilescu, Conceptul, I, 441-445; Balotă, Arte, 214-223; George, Sfârșitul, II, 189-197; Paleologu, Ipoteze, 96-143; Constantin Trandafir, Paul Zarifopol, București, 1981; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
forța - așa mi-a apărut întâia oară Vladimir Streinu, într-o iarnă bucureșteană, cu lumina gri, într-un local popular pestriț, apariție insolită și calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă.”5 1 op. cit., p. 754-755 2 Mircea Zaciu - Colaje - Cluj, Editura Dacia, 1972 3 op. cit., p. 41 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
T. Maiorescu la G. Călinescu. Antologia criticilor români, vol. II, București, Editura Eminescu, 1971 5 Mic dicționar - Scriitori români, coordonator Mircea Zaciu, în colaborare cu M. Papahagi și A. Sasu, București, Editura Științifică și enciclopedică, 1978, pp. 443-446 114 volumul Colaje, din 1972, comentat de noi în lucrarea de față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române 1 , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă 8 rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
București, Editura Eminescu, 1972, pp. 151-154 Suluțiu, Octav - Scriitori și cărți, București, Editura minerva, 1974, pp. 379-385 Vasilescu, Emil - Vladimir Streinu, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2002 Voinescu, Silvestru - O viață printre cărți, vol. I, Pitești, Editura Paralela 45, 2001 Zaciu, Mircea - Colaje, Cluj, Editura Dacia, 1972, pp. 41-45 141 Referințe critice În periodice Antonescu, Nae - Vladimir Streinu, „Poezii”, în „Steaua”, nr. 1, 1983, p. 48 Biberi, Ion - Un model de analiză critică exhaustivă, în „Ramuri”, anul III, nr. 9, august 1976, p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
des Innocents (Tracy Chevalier) / 75 Păianjenul solitar și studenta de la bele-arte (John Fowles) / 79 Război conjugal, analiză finală (Nick Hornby) / 84 Iubire morganatică (William Trevor) / 89 Bernard sau vindecarea de ficțiune (David Lodge) / 93 Asasinarea frumuseții (Ian McEwan) / 97 Romanul, colaj de fragmente explodate (Herta Müller) / 102 III. SARABANDA MĂȘTILOR, ANTINOMII GOTICE, CINEROMAN / 107 Ahasverus, personajul-fluviu (Jean d'Ormesson) / 109 Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel (Pascal Bruckner) / 114 Antoine și Clémence (Martin Page) / 119 Viața și opera unui gravor (Pascal Quignard
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
într-o noapte de iarnă un călător (Editura Polirom, 2006, reeditare) partitură dificilă prin nestatornicul balans stilistic, accesibilă în limba română grație traducerii pline de har a italienistei Anca Giurescu, ce semnează și o subtilă postfață. Cititorul este chiar protagonistul colajului celor zece povestiri, începute seducător și neduse la capăt, în chip premeditat. Căci cititorul și cititoarea, personaje ce circulă liber prin cele zece texte, sunt mult prea inteligente spre a nu-și imagina sfârșitul sau multitudinea de sfârșituri posibile pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
loc unde "nimic nu îți aparține, cu excepția lucrurilor esențiale aerul, somnul, visele, marea, cerul -, adică lucrurile care tind spre etern sau spre ceea ce ne închipuim noi că înseamnă etern". Citatul, reprodus drept motto de McEwan, este din Cesare Pavese. Romanul, colaj de fragmente explodate " În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheață, spune Adina și maxilarele Clarei mestecă, limba
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și cronicarul a două milenii de istorie mondială. Epocile și evenimentele curg încrucișându-se necontenit, se amestecă, ca și cum memoria lui Ahasverus ar fi fost un recipient inepuizabil pentru un perpetuum mobile de aduceri-aminte, selectate în funcție de mesaj și expresivitate dintr-un colaj de secvențe spațio-temporale copleșitoare. El se află aproape pretutindeni de-a lungul veacurilor: în răscoala contra ocupației romane din Palestina, la Roma, câțiva ani mai târziu, și tot la Roma, câteva secole mai încolo, asistând la căderea Imperiului Roman, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acestora, Marías este un artizan al scenariilor infinite, un gest sau o aserțiune o dată descrise, vor deveni ulterior o cascadă de redimensionări analitice. Victor Francés nu pregetă să refacă din interiorul unor scene trăite, dar și din surse indirecte (supoziții, colaje sonore și vizuale) viața profundă a Martei (ratată prin moarte), avându-se mereu prezent pe sine și propria narațiune, substitut târziu al contratimpului comunicării în care sunt prinse cam toate personajele. Asimilând drama aferentă, naratorul va ieși din umbra tăcerii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vor tolera și îi vor înțelege pe cei mai puțin “pricepuți” și se vor angaja să-i ajute. Sarcini care pot fi realizate la: abilități practice: activități pentru însușirea tehnicilor specifice gospodăriei; activități practice de realizare a unor obiecte, jucării, colaje. limba și literatura română: observarea unor ilustrații și alcătuirea de enunțuri; formarea din literele alfabetului decupat a unor cuvinte și propoziții; înlocuirea unor cuvinte cu sinonimele lor; delimitarea fragmentelor și formularea ideilor principale ale unui text; identificarea dialogului, a cuvintelor
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
a lui Sașa Pană, ce publică, în treisprezece exemplare cu circulație clandestină, Octombrie (1932) și Supremul adevăr (1933), carte al cărei tiraj a fost în bună parte confiscat de Siguranță. În 1933, împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vlasiu, expune colaje și desene suprarealiste în localul librăriei Hasefer din București. După al doilea război mondial are o funestă contribuție la nașterea și dominația pseudoculturii proletcultiste. Semnează în revista „Orizont” - una dintre primele care subscriu la noua orientare culturală, favorabilă apariției literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
vrea sau să-și dea seama, o Ariadnă. Din punctul de vedere al textualității constitutive orașului, proiectul „filozofiei prime“ la Benjamin se precizează: este vorba, în acest proiect, despre o scriitură inedită, o descriere care se realizează în forma unui colaj de imagini, fragmente, descrieri și formule ale „experienței șocului“. Orașul este, cum spuneam, nu un obiect constituit, o temă a analizei, ci un montaj literar, care are capacitatea de a fi perceput și înțeles ca imagine dialectică a secolului al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caracterul tensionat, fluid, indecis. Cele trei „mituri fondatoare“ ale modernității, odată asumate ca momente ale experienței urbane, sunt și deconstruite, înscrise în forme dialectice, și astfel, imaginea modernității ca atare de vine o pluralitate de măști sau, altfel spus, un „colaj“ de texte. Intenția secundă a lecturii cărților lui Benjamin despre expe riența marilor orașe ale modernității vizează, așadar, un me ta discurs critic al pretenției modernității de autoconstituire. Rămân de menționat câteva chestiuni despre sursele și organizarea lucrării de față
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
zeigen.“ Chemarea mesianică, pentru care istoricul se face ecou, este a obiectului demodat, nefolosit, a fotografiei vechi sau a clădirii părăsite. Acestea ies din circuitul mărfii care le conferă o falsă actualitate; adunate apoi de chiffonnier, de colecționar, introduse în colaje de către artistul suprarealist sau descrise de către istoric, ele își recapătă puterea de a-l chema, autentic, pe Mesia. „Materialismul istoric“ în versiunea lui Benjamin face, în modalitatea descrisă mai sus, o experiență a trecutului. El nu se identifică istoricismului, care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în permanență de teoretician. Și aici trebuie despărțita fază nihilismului dadaist de aceea a „normalizării” actului creator. În Manifestul despre amorul slab și amorul amar (1920) era teoretizata o poetica a hazardului, șocantă prin seriozitatea cu care se propunea metodă colajului arbitrar: „Luați o pereche de foarfeci. Alegeți din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreți să o dați poeziei dumneavoastră. Decupați articolul. Tăiați cu grijă toate cuvintele pe care le conține și puneți-le într-un săculeț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong". Se întrevăd și aici contururile unui posibil tablou, redimensionarea se realizează prin prisma unui posibil colaj. Peisajul interior ridicat la rang de lume absolută se reflectă și în Demonul sângelui. Se realizează și aici o geografie abstractă: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist pare a fi prelucrat într-o manieră ce amintește ușor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]