725 matches
-
departe de anecdotele construite integral la masa de lucru pe baza unei superficiale luări de contact cu faptele. Maria Banuș, laureată a Premiului de Stat, a aflat subiectul piesei sale stând o vreme într-o gospodărie agricolă colectivă, ascultând povestirile colectiviștilor și cunoscând îndeaproape evenimentele din preajma formării gospodăriei. Lucia Demetrius și-a făurit subiectul piesei Cumpăna pe baza unei întâmplări reale petrecute în momentul naționalizării într-o fabrică din București. Mihail Davidoglu a muncit mai multe săptămâni la Reșița unde a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Maximilian, Cui vinzi tu? de N. Buzescu, Panaite și-a învins îndoiala de Ionel Țăranu, după o nuvelă de G. Sidorovici, Clienții lui Constantin de Puiu Maximilian). Dacă subiectul e luat din viața unei gospodării colective, eroul principal e un colectivist înapoiat. Va interveni însă și aici același activist de partid, cu același discurs, lămurindu-l pe tovarășul rămas în întuneric. (Același drum de M. Leonard, Iazul de la Șipotul rece de Ion Marin Sadoveanu). Pentru acoperirea schematismului acțiunea e complicată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărții, muncitori sau activiști pe șantierul canalului Dunăre-Marea Neagră - trăsături tipice ale oamenilor noi (...). O largă și binemeritată popularitate, care a trecut dincolo de granițele țării noastre, a dobândit chipul luminos al lui Mitrea Cocor (...). Trăsături noi ale țăranului muncitor, devenit colectivist, (educat în armată) sunt surprinse și redate în figura lui Toma Găvrilaș din romanul Pâine albă al tânărului scriitor Dumitru Mircea (...). O realizare de seamă o constituie și figura plină de bărbăție a comunistului Mihai Buznea înfățișat în piesa Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite fără nici un miez: Măi băiete, măi băiete Ce-o fi acolo pe tarla, Numai fete, numai fete Să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înmănunchează cele mai bune poezii ale poetului scrise în ultimii ani (...) Mesteacănul unește 4 cicluri. În cel mai amplu - Cântece și Balade - singurul fără o idee centrală care să grupeze poemele - se întâlnesc deopotrivă versuri despre viața și sentimentele țăranilor colectiviști, ca și poezii de dragoste, o evocare lirică a lui Eminescu și cântece de Mai. Sub titlul Eliberarea Clujului, sunt înmănunchiate poezii care cântă descătușarea orașului natal al poetului. În ciclul Drumul minerilor, o încercare meritorie de poem epic, Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți, poeme, articole, ce vor îmbogăți viața noastră literară și vor da hrană spirituală poporului nostru, peste șase luni sau un an, sau mai mult, într-adevăr, nu numai colectiviștii noștri, ci și scriitorii, editorii, redactorii de reviste, criticii literari, istoricii literaturii, trebuie să are și să samene din vreme. Mai ales acuma. Nu mai e decât un an până la împlinirea unui deceniu de la 23 August 1944. Zece ani de când
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezvoltarea ramurilor anexe. Nuvela istorisește o scrie de fapte petrecute în satul unde un vechi comunist, sondorul Andrei, vine să-și petreacă concediul de odihnă. (...) Cu multă iscusință comunistul Andrei strânge în jurul său o mână de utemiști și de țărani colectiviști și își închină zilele de odihnă reparării acestei fântâni în folosul gospodăriei colective. Cu multă îngâmfare și dispreț privește această acțiune un alt personaj al nuvelei, Sică, șeful ramurilor anexe, un tânăr cu oarecari însușiri, dar lăudăros, egoist și ambițios
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; În 1964 prin planul Valev Moscova dorea să transforme România într- o furnizoare de produse industrial pentru CAER; prin colectivizare 96 % din suprafața arabilă a României a fost încadrată în structuri colectiviste. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
generațiile precedente, liderii partidelor creștin-democrate, precum și mai tinerii lor simpatizanți radicali, nu ezitau să folosească puterea de stat pentru a-și atinge țelurile. Principalul oponent al creștin-democraților din primii ani de după război era mai degrabă liberalismul pieței libere decât stânga colectivistă; ei doreau să demonstreze că statul modern poate interveni salvator și altfel decât pe căi socialiste. Drept urmare, partidele creștin-democrate din Italia și Germania de Vest și-au asigurat pentru mulți ani, cu un oarece sprijin american, un cvasimonopol al puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre social-democrați, care sprijineau activ cooperativele agricole (cruciale În Danemarca, unde exploatarea agricolă comercială era frecventă și rentabilă, dar pe scară foarte mică) și anulau astfel distincția socialistă (aducătoare de dezastre electorale În celelalte țări) dintre producția particulară și scopurile colectiviste, dintre mediul rural „Înapoiat” și mediul urban „emancipat”. Alianța dintre muncitori și țărănime - facilitată de independența neobișnuită a țăranilor scandinavi, care trăiau În comunități de un protestantism fervent, neîngrădite de obediența tipic rurală față de preot sau moșier - a constituit platforma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
industrializarea forțată și distrugerea proprietății private din URSS, transpuse mecanic În Europa de Est, fuseseră un dezastru. Mai drastic, ei au Început să caute metode prin care economiile comuniste ar putea Încorpora indicatori de preț și alți stimuli de piață În sistemul colectivist de proprietate și producție. Dezbaterile șaizeciste pe tema reformei economice În estul Europei se desfășurau pe muchie de cuțit. Unii lideri de partid erau suficient de pragmatici (sau de Îngrijorați) pentru a accepta greșelile tehnice din trecut - până și conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar decât tragedia maghiară din 1956. Iluzia că era posibil să reformezi comunismul, că stalinismul fusese o direcție greșită, o greșeală care mai putea fi corectată, că idealurile fundamentale ale pluralismului democratic ar putea cumva deveni compatibile cu structurile marxismului colectivist - această iluzie a fost strivită de tancuri, o dată pentru totdeauna, la 21 august 1968. Alexander Dubček și Programul lui de Acțiune nu erau un Început, ci un sfârșit. Radicalii sau reformiștii nu vor mai apela niciodată la partidul aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniști au suscitat o opoziție aprigă În regiunile dens populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând să impună proprietarilor privați și eficienți din nord o reformă agrară colectivistă bazată pe condițiile sociale din sud, i-au transformat pe aceștia În dușmani. În alegerile pentru Adunarea Constituantă din aprilie 1975, comuniștii nu au obținut decât 12,5% din voturi. Partidele de centru-dreapta au avut mai mult succes, dar marele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijinul popular. În perioada guvernelor Thatcher, stânga britanică a traversat un deceniu zbuciumat. Nucleul militant și sindicalist al partidului vedea lumea la fel ca prim-ministrul, dar din cealaltă parte a oglinzii: Marea Britanie avea de ales Între un stat protecționist, colectivist, egalitarist și intervenționist sau piețe libere, competiție nelimitată, privatizarea resurselor și un minimum de bunuri și servicii comune. Alternativa, grație Doamnei de Fier, era din nou clară: socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1917. „Anticomunismul”, indiferent ce mobiluri avea sau i se imputau, suferea de un grav handicap: părea că se opune Istoriei și Progresului, că nu Înțelege sensul evenimentelor, că neagă vecinătatea esențială dintre statul asistențial democratic (oricât de inadecvat) și proiectul colectivist al comunismului (oricât de compromis). Acesta e motivul pentru care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur Koestler, Raymond Aron, Albert Camus sau Isaiah Berlin, care insistau asupra distincției Între reformele social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime (foarte pronunțată la generația șaizecistă) de a abandona catehismul radical. Una era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aibă accente diferite. E. T. Hall (1983) descrie consecințele perceperii timpului În cele două culturi. În culturile individualiste timpul este receptat din perspectivă „monocronă”, adică este tratat ca o valoare În sine care trebuie apreciată și valorificată eficient. În culturile colectiviste timpul are un caracter policron. Modul de valorificare al acestuia este flexibil și servește la menținerea relațiilor armonioase cu membrii grupului. Culturile individualiste, sau „culturi ale microundelor” (W. Wosinska, 2005, 200) vor dezvolta un stil de viață și vestimentar poate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și servește la menținerea relațiilor armonioase cu membrii grupului. Culturile individualiste, sau „culturi ale microundelor” (W. Wosinska, 2005, 200) vor dezvolta un stil de viață și vestimentar poate mai puternic utilitar și care să servească rapid scopului, pe când reprezentanții culturilor colectiviste s-ar putea să folosească elementele vestimentare pentru a Îmbogăți mesajele verbale cu elemente nonverbale, investind În felul acesta În relații, chiar de afaceri, de durată. O influență considerabilă asupra preferințelor vestimentare o poate exercita și mobilitatea socială. În țări
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
rezistente. De asemenea, tendința de diferențiere În alegerea produselor este mai crescută În Statele Unite decât În China, de exemplu. În primul caz există o multitudine de versiuni pentru același produs, În timp ce, În al doilea caz, fiind vorba de o țară colectivistă, este suficientă o gamă relativ nediferențiată a unui produs, aceasta fiind cea mai căutată. Dezvoltarea internetului și a comunicării virtuale a generat un anumit stil de viață și de orientare vestimentară. Această tendință care se caracterizează prin discreție vestimentară, comoditate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
strategii de prezentare a sinelui. Raportând analiza științifică la fiecare din dimensiunile menționate se pot distinge o serie de tendințe dezvoltate la nivel mondial cu privire la comportamentul consumatorului În dinamica pieței de textile și confecții: În funcție de tipul de cultură, individualist sau colectivist, societățile se manifestă permeabil la schimbare, inovație, unicitate și personalizare În exprimările vestimentare, sau rezervat față de originalitate, deschis la similitudine și co-Împărtășire a elementelor de identitate vestimentară. Chiar și În țările foste comuniste, sau cu tip de cultură colectivistă se
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sau colectivist, societățile se manifestă permeabil la schimbare, inovație, unicitate și personalizare În exprimările vestimentare, sau rezervat față de originalitate, deschis la similitudine și co-Împărtășire a elementelor de identitate vestimentară. Chiar și În țările foste comuniste, sau cu tip de cultură colectivistă se Întrevede tendința de depășire a granițelor convenționalului și de manifestare a creației În domeniul designului vestimentar. Societatea devine din ce În ce mai mult o societate de consum, procesul socializării perpetuând, de timpuriu, de la părinți la copii modele de decizie și exprimare liberă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
că membrii comunității naționale, înzestrați fiind cu facultatea de raționare, beneficiază de drepturi egale de participare civică și politică. Mai mult, la baza naționalismului civic englez stă concepția că "împlinirea naturii umane implică participare politică" (Greenfeld, 1992, p. 30). Formele colectiviste ale naționalismului au apărut două secole mai târziu, în Europa continentală, mai întâi în Franța și Rusia, iar cu o oarecare întârziere, în Germania. "În Anglia, libertatea indivizilor care alcătuiau națiunea făceau națiunea liberă. În Franța, libertatea națiunii era cea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imperiilor multietnice care nu au intrat în noua logică a statelor-națiune. Alte diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist) născută
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
propensiuni autoritariste. O primă colectivizare s-a produs imediat după ce ideea naționalismului a traversat Canalul Mânecii, unde sub înrâurirea filosofiei "voinței generale" a lui J.-J. Rousseau, elementele liberale ale naționalismului au fost evacuate pentru a lăsa locul aspectelor de natură colectivistă. A doua și decisiva etapă a colectivizării doctrinei naționaliste s-a produs după ce ideea a trecut, în călătoria sa de difuziune geografică, granița fizică și simbolică a Rinului. În spațiul cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]