2,111 matches
-
Marin I. Georgescu. Publicația își propune „să răspândească raze de lumină și cultură”, să promoveze scrisul tinerilor și să contribuie la formarea conștiinței morale și naționale. Se tipăresc materiale pentru „nevoile satelor”, din convingerea că învățătura va pătrunde „atât în coliba săracului, cât și în palatul bogatului”. Într-un editorial din 1935, după nouă ani de apariție, gazeta se mai considera încă „o trâmbiță sunătoare de luptă și de victorie” într-o epocă de „cras materialism”. Ambițiosul program sămănătorist este ilustrat
ZORILE ROMANAŢULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
c) Ce fel de rimă au versurile? 4. Găsește adjective pentru substantivele date: pantaloni, nevastă, croitor, băiat. 5. Memorează poezia Haplea. 6. Redă, pe scurt, conținutul poeziei. TESTUL NR. 12 1. Se dă textul: “Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei, coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii.” (Alecu Russo) 2. a) Înlocuiește expresia “aducere-aminte” cu un substantiv b) Scrie genul și numărul substantivului “zilele” c) Scrie întrebarea la care răspunde cuvântul “copilărie” d) Scrie antonimul (sens opus) substantivului de la
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și ofilit. Furia Aparului pentru o astfel de nedreptate îi dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se grăbește să pătrundă și s-o lărgească, și, cât ai clipi, o pânză de apă se furișează și se întinde
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
schimbe în mod regulat lenjeria până în 1942. N-au fost până atunci nici ploșnițe, nici păduchi. La Karaganda, eram obligați, an de an, zi și noapte, să avem aceleași haine. Eram în întregime acoperiți de păduchi din creștet până-n tălpi, colibele noastre de pământ fiind pline de ploșnițe. După zilele de șaisprezece ore, ne prăbușeam de oboseală pe paturile înguste, dar nici nu se punea problema să ne gândim la odihnă: bătălia împotriva insectelor începea! Rezultatul era epuizarea completă pe termen
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
, revistă apărută la New York la 1 februarie 1911 (număr unic). Proprietari sunt George Zamfir și Ioan Stanciu. Idealul formulat în articolul Programul de muncă este îndeplinirea „datorinței de român”. Poezie semnează George Zamfir (Pribeagul, Visuri), Ecaterina Pitiș (La coliba din pădure), A. Seca (Scrisoare din America), iar lui Octavian Goga i se reproduce poezia De demult... Proza este reprezentată de Ion Chiru-Nanov (Două lumânări), C. Cerna (Plin de carte până-n gât) și Const. Nutzescu (O clipă de viată). Publicația
PRIBEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289016_a_290345]
-
pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850), din versurile lui Schiller, Lamartine și Mickiewicz, un fragment din Romeo și Julieta de Shakespeare, dar și din Joseph Fiévée, Émile Souvestre ș.a., unele tălmăciri fiind cuprinse în volumele proprii. SCRIERI: Poezii fugitive, București, 1846; Poezii, Iași, 1847
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
dar și din Joseph Fiévée, Émile Souvestre ș.a., unele tălmăciri fiind cuprinse în volumele proprii. SCRIERI: Poezii fugitive, București, 1846; Poezii, Iași, 1847; Suliotul. Grecia liberă, București, 1847; Vestita bătălie de la Călugăreni, București, 1848; Poezii diverse, în Bernardin de Saint-Pierre, Coliba indiană..., București, 1850; Poezii, București, 1850; Fiul mazâlului, București, 1851; Stanțe la România, București, 1852; Curtea lui Vasilie Vodă, București, 1852; Actrița din Moldova. Pe ursită, București, 1852; Hoții și hagiul, București, 1853; Colecție de poezii nuoi, București, 1854; Păcală
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
sergenți. Campania românilor în Bulgaria, București, 1879; Oștenii români (1877-1878), București, 1880; Amintiri poetice istorice, București, 1881. Traduceri: Al. Dumas, Tereza, București, 1848, Trei mușchetari, I, București, 1853; Lamartine, Omul, București, 1850; Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia, București, 1850, Coliba indiană, București, 1850; Joseph Fiévée, Zestrea Suzetei, București, 1852; Telesforo de Trucha, Giurământul ținut. Don Martin de Freytas, București, 1854; Émile Souvestre, Avutul și săracul, București, 1856; Schiller, Cântarea clopotului, București, 1872. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 114-116; Călinescu, Ist.
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
numai pentru susținerea unor premise pe care se Întemeia mișcarea muncitorească aflată, la acea vreme, Într-o formă incipientă de organizare, În perspectiva redactării proiectului politic al proletariatului, În care se relua deviza iezuitului Ignațiu De Loyola, care spunea: „pace colibelor, război palatelor”. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei Îi revine rolul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor În curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică. Marxismul este eminamente diacronic și animat de aspirații mesianice. Din experiența practică a doctrinei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
câteva vite sunt totuși pierdute, iar bătrânul baci este aproape înghețat. Ritmul alert al narațiunii sugerează disperarea încleștării cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele, o țărancă bătrână, Maria Corbiceanca, este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii de o iarnă cumplită. Curând haite de lupi înfometați dau târcoale, apoi atacă coliba unde Corbiceanca se închisese cu cele câteva vite pe care nu apucase să le ducă în sat. În timp ce sătenii nu pot ajunge
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele, o țărancă bătrână, Maria Corbiceanca, este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii de o iarnă cumplită. Curând haite de lupi înfometați dau târcoale, apoi atacă coliba unde Corbiceanca se închisese cu cele câteva vite pe care nu apucase să le ducă în sat. În timp ce sătenii nu pot ajunge la ea din cauza troienelor, bătrâna se apără cu înverșunare, reușind o lungă perioadă să facă față lupilor. Cărțile
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
neagă intențiile programatic polemice, așa cum se întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
apărute în diverse reviste și culegeri colective, n-au mai fost reunite într-un nou volum. Autorul s-a simțit atras spre proza pentru copiii de vârstă școlară, tipărind câteva prelucrări ale unor basme orientale și precolumbiene: Viteazul Jumătate (1966), Coliba din junglă (1966), Povești nemuritoare (1968), Vrăjitorii faraonilor (1995). Dar a abordat și subiecte originale în Povestirile unui șoarece de bibliotecă (1985) și Porumbeii Semiramidei (1988), în care narează isprăvile vesele sau triste ale unui „școlar din anticul Tomis, povestite
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe ceru-nourat. Rândunica albastră nu mai venea... l-au trimis pe țigani către Bug... În gară urlet de prunci, bocet
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zi cu zi. Tradiționalismul se referă în general la un grad moderat de respectare a obiceiurilor religioase. Către finalul poveștii ei, Sara vorbește despre cum familia sa a trecut la un mod de viață ce respectă mai strict practicile religioase. O colibă cu acoperișul din frunze și crengi în care se dormea și se mânca pe perioada sărbătorii de Sukkoth, conform tradiției evreiești. Războiul dintre Israel și vecinii arabi, din iunie 1967. În regiunea în care locuia Sara a avut loc o
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
familiei, a carierei profesionale. Este alegoria creațiilor și a realizărilor omului. În funcție de dificultate, de complexitate și de soliditate, construcția dezvăluie valoarea eforturilor și a rezultatelor. La fel ca în povestea celor trei purceluși, este vorba fie de menajarea forțelor (cabană, colibă) sau, dimpotrivă, de a nu-ți cruța eforturile (casă, castel). Protecția și profitul obținute nu sunt totuși aceleași, lucru revelat de poveste în defavoarea primilor doi purceluși. Șantierele reprezintă, pe de o parte, dezordinea și haosul («ca un șantier!») ce domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
meu știa să facă pozna asta. Alții au dar să nu le facă rău dihăniile. Asta am văzut-o eu cu ochii mei când eram băietănaș. Umblam cu oile în zăvoi, pe malul apei, ș-aveam acolo între trei răchiți colibă și târlă unde aduceam oile la amiază. Acu, se abate într-o zi un flăcău străin și cere o cană cu zer că-i era sete. Pe vremea aceea la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai Întâi că aici, În Germania, e octombrie. Deși afară era răcoare, plaja din Herringsdorf era punctată de destul de mulți nudiști Încăpățânați. În special bărbați stăteau Întinși ca niște morse pe prosoape sau alcătuiau congregații zgomotoase În Strandkörbe dungate, micile colibe de pe plajă. De pe faleza elegantă, Înconjurată de brazi și mesteceni, i-am privit pe acești naturiști și m-am Întrebat ce mă Întreb Întotdeauna: Cum e să te simți așa de liber? Păi, corpul meu arată mult mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și umaniste, pentru a sădi În ele dragostea pentru Învățătură, comportamentul discret, amabilitatea, grația și, mai presus de orice, interesul pentru Îndatoririle civice“ ca să citez din carta școlii. Cele două femei locuiseră Împreună undeva la marginea campusului, În „Căsuță“, o colibă acoperită cu șindrilă care În mitologia școlii ocupa un loc comparabil cu cabana lui Lincoln În legenda Întemeietoare națională. Elevele de clasa a cincea o vizitau În fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
000-1 200 de locuitori, un număr important dintre aceștia fiind greci. Aici locuiau și români veniți din sudul Basarabiei, turci, dar și un număr de aventurieri maltezi, care locuiau, ca și grecii, în "câteva barace de scânduri sau în simple colibe de trestie, ridicate pe plaje"937. Principala ocupație a acestora din urmă "consista în a despoia, pe o scală mare (...) pe nenorociții căpitani, obligați, din cauza obstacolelor ce întâlneau în acest loc, de a recurge la serviciile lor"938. După încheierea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din consilierii Majestății Sale, nimeni n-a vizitat Dobrogea, dintre oamenii de stat"1745. Cu toate că "nimeni nu s-a mai interesat de soarta acestei părți constitutive a statului", Dobrogea avea "un oraș maritim în dezvoltare vertiginoasă (...) grupuri de bordeie și colibe devenind sate puternice, bogate și pline de viață; o diversitate, aproape infinită, de populațiuni"1746. Dezvoltarea rapidă a economiei Dobrogei era reliefată prin faptul că dacă "până acum câțiva ani nu se încărcau în portul Constanța decât 25-30 de vapoare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală ce undula în flori, Să tot privesc la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
își făcuseră sat un grup de leproși și pentru ei funcționase, până în urmă cu doi ani, un mic dispensar al Ordinului Sfântul Pavel de care aparținea și misionarul. Spitalul fusese dărâmat, dar misionarului i se îngăduise să locuiască într-o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]