824 matches
-
reduse la nectarine. Carpelele sunt unite cel puțin pe jumătate din lungimea lor. Fructul este o capsulă. Semințele sunt utilizate în industria laptelui, pentru condimentarea brînzeturilor. N. arvensis L. (negrușcă) este buruiană segetală și ruderală în regiunea de cîmpie și colinară.Genul Thalictrum (rutișor) prezintă flori cu 4 tepale caduce, iar fructele sunt achene aripate. Polenizarea este anemofilă. Th. minus L. are o răspîndire largă și prezintă importanță în fitofarmacie, avînd efect purgativ. Genul Clematis (curpen) are frunze opuse, iar rostrul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor, a intestinului, dar rizomul și tulpina frunzoasă are utilizări medicinale (pentru scăderea presiunii sîngelui). "Asarum europaeum" L. (pochivnic). Frecvent în pădurile de foioase din zona de cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung pețiolate, rotund reniforme. Florile sunt situate terminal, solitare, cu miros de piper. Este plantă toxică, cu acțiune iritantă asupra mucoaselor. Cuprinde plante acvatice, la care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
odată cu fructele mature. A. glutinosa (L.) Gaertn. (arinul negru) are frunze emarginate și lăstarii tineri viscid-lipicioși. Crește în luncile rîurilor din regiunile de cîmpie și deal. A. incana. (arinul alb) are frunze acuminate, se întîlnește în lungul pîraielor din zona colinară și montană (din etajul fagului pînă în cel al molidului). Scoarța de arin se utilizează empiric ca febrifug și tonic iar frunzele se folosesc sub formă de cataplasme, ca galactofug la sfîrșitul lăuziei. Arbori sau arbuști cu flori unisexuate, dispuse
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În medicina empirică sunt
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Pe marginea superioară a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice, semilunare sau bicornute. Ciațiile sunt grupate în inflorescențe dicaziale, iar acestea formează la rîndul lor inflorescențe compuse. E. cyparissias L. este foarte răspîndită, din zona de stepă pînă în cea colinară, mai abundentă prin pajiștile xerofile sau xeromezofile, pe care le depreciază datorită faptului că latexul este toxic, conținînd alcaloizi, albumine, rezine vezicante. E. helioscopia L. este o buruiană comună în diverse culturi. Ricinus communis L. (ricinul), originar din Africa, nu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate. Rizomii, datorită substanțelor active pe care le conțin, au acțiune diuretică, fiind utilizați în calculoză renală și vezicală, și pentru efectul lor colagog . Crește în pajiști, locuri ruderale, din stepă pînă оn etajul colinar. Daucus carota L. ssp. carota (morcovul sălbatic), are involucrul format din hipsofile penat-sectate. Crește spontan prin locuri ruderale sau prin pajiști. D. carota L. ssp. sativus (Hoffm.) Arcang. (morcovul cultivat) are rădăcinile groase, bogate în caroten (provitamina A). Datorită pectinelor
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
culturală. Așezările din aria culturii apeninice erau de mici dimensiuni, aveau aspect sedentar, agrar-pastoral, fiind amplasate în zone montane, în sudul Etruriei, în Apulia și în Latium. Satele de mici dimensiuni practicau păstoritul transhumant. Conform descoperirilor de ceramică apeninică , regiunea colinară a Romei era slab locuită. Către sfârșitul epocii bronzului, ceramica se modifică și uneltele se dezvoltă în conformitate cu creșterea demografică și amplificării dimensiunilor așezărilor umane . Cremația înlocuiește sau dublează inhumația, fiind descoperite câmpuri de urne similare celor din centrul Europei. Diferențierile
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de inhumație de femei și bărbați erau simple, mormintele de bărbați neavând arme. Locuințele găzduiau sedentar o populație agrar-pastorală, ce practică meșteșugul casnic, împărțit în mici sate separate ce se vor unifica în a două faza a culturii Latiale. Zona colinară a Romei (cele șapte coline fiind Palatin, Capitoliu, Esquilin, Quirinal, Viminal, Caelius, Aventin) cunoaște o dezvoltare demografică semnificativă, centrul constituindu-l colina Palatin. Descoperirile atestă existența unor mici comunități rurale pe Palatin ce s-au unificat între secolele IX-VIII î.Hr.
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci "occidentali" ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului grupul sudic al Occidentalilor. Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
Jos la nord și platourile înalte la sud. Partea sudică a teritoriului orașului aparține platourilor Bergisch care ating înălțimi de cca. 350 m, platouri străbătute de văi create de diferite cursuri de ape. Partea de nord-vest a orașului aparține regiunii colinare care prezintă altitudini de cca 322 m. Datorită importantelor diferențe de nivel în interiorul orașului există numeroase străzi cu pante mari și multe trepte, Wuppertal fiind orașul german cu cele mai multe trepte publice. A fost chiar denumit din această cauză, dar și
Wuppertal () [Corola-website/Science/304230_a_305559]
-
este foarte strânsă. Regimul cursurilor de apă nu depinde decât în mică măsură de precipitațiilor din zonele irigate și este influențat într-o măsură mult mai mare de precipitațiile din zona de formare a debitelor (în general zonele montane și colinare) care, în special în cazul bazinelor hidrografice mari, pot diferi în foarte mare măsură de cele din zona de șes unde sunt localizate irigațiile. Drept consecință, în cazul bazinelor amenajate și în special a celor în care irigațiilor sunt un
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
Jos la nord și platourile înalte la sud. Partea sudică a teritoriului orașului aparține platourilor Bergisch care ating înălțimi de cca. 350 m, platouri străbătute de văi create de diferite cursuri de ape. Partea de nord-vest a orașului aparține regiunii colinare care prezintă altitudini de cca 322 m. Datorită importantelor diferențe de nivel în interiorul orașului există numeroase străzi cu pante mari și multe trepte, Wuppertal fiind orașul german cu cele mai multe trepte publice. A fost chiar denumit din această cauză, dar și
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
regiunea orașului Canberra face parte dintr-o asociație care cuprinde 30 de parcuri naționale. Floră din regiune este o vegetație de pădure, tufișuri și regiuni joase de preerie. Înaintea de declararea parcului teritoriul a servit că pășune pentru animale. Regiunea colinara este sub administrația „Național Capital Authority” fiind protejată prin interzicerea construcțiilor, regulie de administrație sunt stabilite în „Național Capital Plan”. Printre colinele protejate se numără: Black Mountain, Mount Ainslie, Mount Majura, Mount Pleasant, Russell Hill, Red Hill, Mount Mugga, O
Parcul Național Canberra () [Corola-website/Science/311617_a_312946]
-
al UNESCO. Biserica este situată în Țara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construită între 1796-1798, din bârne asamblate în sistem „Blockbau”, ctitori fiind sătenii. Satul Plopiș s-a format pe malul stâng al râului Cavnic, într-o zonă colinară de pe versantul sudic al Munților Gutâi, pe malul opus al văii fiind satul Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
circa doi km mai spre răsărit, unde se mai găsesc urme de locuire: vetre, cioburi de ceramică și unde microtoponimia a păstrat denumirile „Pe la sat", „Dealul Bisericii", „Magazia" etc. Sistematizarea satului impusă de autorități a determinat mutarea vetrei din zona colinară în locul actual, situat în lunca Begheiului, pe un teren plan. Este posibil ca, după mutare, comunitatea să-și fi ridicat o nouă biserică așa cum glăsuiește pisania în chirilică, scrisă cu alb pe fond negru pe grinda tirant ce desparte naosul
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
o trecătoare situată, în grupa nordică a Carpaților Orientali în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1201 m. Este situat pe drumul național DN17 (pe o porțiune suprapusă Drumului european E58) și asigură legătura între Depresiunea Dornelor și Depresiunea colinară a Transilvaniei. Trecătoarea este situată pe culmea dintre Măgura Calului (1229) - situată la est și Muntele Piatra Fântânele (1067) situat la vest. Cele mai apropiate stații de cale ferată se găsesc pe căile ferate secundare 502 - la Teșna și 516
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
(Bazinul Transilvan, Podișul Transilvaniei, în germană: ""Siebenbürgisches Becken") este o unitate geografica aflată în zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de "colinară" și este mărginită de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se face prin intermediul Jugului intracarpatic
Depresiunea colinară a Transilvaniei () [Corola-website/Science/312480_a_313809]
-
(Bazinul Transilvan, Podișul Transilvaniei, în germană: ""Siebenbürgisches Becken") este o unitate geografica aflată în zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de "colinară" și este mărginită de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se face prin intermediul Jugului intracarpatic. Succesiv evoluției și în contextul
Depresiunea colinară a Transilvaniei () [Corola-website/Science/312480_a_313809]
-
de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul, lupul, râsul și mistrețul, acesta din urmă dijmuind și el toamna lanurile de porumb și culturile de cartofi. Destul de frecvent se întâlnește jderul și veverița cât și, uneori, pisica sălbatică. În zona colinară, ba chiar și în lunca Oltului, își fac veacul, „iezănea”(bursucul), iepurele, vulpea,nevăstuica, „helciu”(hermelina) și dihorul. Prin cotloanele săpate în țărmuirea Oltului, tot mai rar se vede vidra. Din fauna mărunta amintim: ariciul, „sobolul” (cârtița), liliacul, șoarecele de
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
intensă de vârstă terțiară cu platouri mai înalte de bazalt. Zona munților se întinde pe o suprafață de 50 × 70 km, respectiv cca 3.000 km², fiind suprafața muntoasă cea mai întinsă din Germania. Regiunea este caracterizată printr-un relief colinar, 40 % acoperit cu păduri, cu exploatare de șisturi, argilă pentru industria ceramică, diabaz, bazalt ca piatră de construcție sau minereuri feroase pentru industria siderurgică. Din punct de vedere cultural și economic sunt munții cei mai cunoscuți din Germania, care, cu toate că
Westerwald () [Corola-website/Science/309589_a_310918]
-
de amestec). Dacă în partea vestică a comunei, pădurile acoperă dealurile, în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor. Vegetația de lunca s-a păstrat în mică măsură. Fauna terestră este reprezentată de specii caracteristice habitatelor din zonelor colinare. În estul comunei se află o mică suprafață (9 %) a sitului Natură 2000 (ROSPA 0063) „Lacurile de acumulare Buhuși, Bacău, Berești”, arie de protecție specială avifaunistică. Cele două localități ale comunei sunt tipice zonelor de deal cu un aspect liniar
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
alcătuite dintr-un material foarte complex de nisipuri intercalate cu pietrișuri, argile și marne. O parte din aceste dealuri sunt împădurite, o parte ocupate cu pajiști naturale, culturi agricole și plantații de pomi fructiferi și viță de vie. În zona colinară s-au semnalat slabe alunecări de teren fiind luate măsuri de combatere a eroziunii prin plantări de pomi. Teritoriul comunei Beltiug se încadrează în sectorul climatic al Câmpiei de Vest. Aceasta se caracterizează printr-o relativă uniformitate teritorială. Climatul corespunde
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
vest, nord și est. Solurile ce se regăsesc pe teritoriul comunei Topraisar fac parte din categoria cernoziomurilor (cernoziomuri ciocolatii, cernoziomuri slab levigate, cernoziomuri carbonatice) și a rendzinele, categorie de soluri dezvoltate pe calcare, roca predominantă ce intră în alcătuirea unității colinare pe care este amplasat teritoriul comunei. Situarea comunei în interiorul podișului face ca influențele de tip pontic să nu fie resimțite. Temperaturile medii anuale se situează în jurul valorii de 11 grade. Rețeaua hidrografică a comunei Topraisar este reprezentată de: Cele trei
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
aflându-se Teatrul "Mihai Eminescu", cel mai vechi teatru din Banat, construit în anul 1817 și care astăzi adăpostește Muzeul Culturii Cărășene. Viaductul de cale ferată este un element de arhitectură specific acestor locuri. Terasa curbată arată prezența unui relief colinar, localitatea aflându-se la poalele Munților Aninei. Coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul ca localitatea are rangul de oraș. Cum s-a arătat mai înainte, încă de la primele ei începuturi, Oravița s-a afirmat ca un centru industrial
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Cahul, Republica Moldova, cu o suprafață totală de 30,30 km². Se învecinează cu comuna Colibași la nord și comuna Văleni la sud. La vest este scăldată de Prut. Teritoriul comunei este amplasat în Câmpia Moldovei de Sud, cu un relief colinar. Moșia reprezintă un patrulater ce se întinde de la vest spre este pe o lungime de circa 11,5 km și lățimea 2,4 km. Comuna este traversată de 4 văi și râpe de la nord spre sud. Astfel, formele pozitive de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]