1,463 matches
-
prag peste minte Mă caută sfinții-n apus de cuvinte M-adună la tine eu fug iar de mine Alerg cu apusul în hainele goale Mă zbucium în taină de parc-aș fi vie Mi-e sufletul flăcări în cea colivie Mă ține aproape cu brațele tale Strivesc zorii zilei cu ochi de pierzanii Adorm înserarea în trista minciună Mi-e viața o noapte sub clarul de lună Ajută-mi tristețea s-adoarmă-n litanii Părinte duhovnic e camera goală În patu-așteptării alarma
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
spus la plecare că este puternică precum stânca. Inima îi este fragilă, când comoara vieții ei, adică tu, ai fi în pericol și rugăciuni șoptite în fiecare clipă vor curge de pe buzele ei pentru tine. Își va încătușa dorul în colivia sufletului și va aștepta să te întorci. Chiar dacă știe că nu poți veni acasă într-o zi, ea oricum, cu mâna strșină la ochi va privi în depărtare și va spera că gândul ei te poate aduce acasă să-i
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
Acasa > Poezie > Cantec > VOCAȚIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului numără stațiile nu te opri s-a trezit timpul ard colivii s-a topit inerția/ balast sentimental/ cu o mie de ochi îți pipăi sufletul (ne) letal stinge lumina să-ți văd haloul perpendicular dormi în tabloul pictat pe sânii înfloriți către tine se iubește epidermic cât ne mai ține blamează
VOCAȚIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376608_a_377937]
-
face parte din el „Căci pădurea e-o parte din mine!” și „Natura e-o parte din sufletul meu”. Uneori „Amintirile copilăriei” apar cu tentă de basm: Acolo există o mare împărăție / Este a Stăpânului Negru ce ține broaștele în colivie, / Și trebuie să poarte război / Cu acest obraznic broscoi, / Ce prinde broscuțe și le închide în turn” La fel se întâmplă și în „Povestea iubirii”: „Flăcăul era Făt-Frumos, / Cu părul de aur, cu chipul frumos, / Căutau o lume fără de minciună
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
pădurea o împlinește..Poate într-o zi voi părăsi aceste locuri, poate voi locui într-un oraș. Un vis!zise ea.Un vis pe care, poate, doar o pasăre îl are atunci când, dintr-o gravă întâmplare este închisă într-o colivie. Se lipi de un copac și îl îmbrățișă.Își lipi obrazul de trunchiul lui apoi privi spre cer și îi pare că ramurile lui, dau binețe norilor. Dacă aș avea aripi!gândi ea. Poate aș zbura până în vârful lui și
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
orice strofă poate fi socotită un poem de sine stătător: „Poetu-ncearcă-n scurta-i existență/ Să creioneze calea unui vis./ Cu iz de flăcări și de penitență/ Este iubirea-n propriul paradis.“ (Suflet de poet - pag.102) sau: „Ni-e viața colivie de cleștar/ Sau, uneori, o temniță adâncă,/ Și-ntr-ale scrisului n-avem habar/ De slovele ce ne așteaptă încă...“ (Rol de poet - pag.49). Aproape toate poeziile grupate în acest volum de către Camelia Ardelean, lasă impresia că poeta se confesează cititorului
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
legea de aur, dovedindu-se demni de încrederea unchiului, care îi privea sever prin oglinda retrovizoare. Bărbatul masiv, zâmbi ușor în barbă, mulțumit. Putea pune pariu că inimioarele minuscule se zbăteau emoționate la culme, ca niște păsări prinse într-o colivie. Scotoci prin vesta de camuflaj, plină de buzunare, pe care o purta la pescuit și le întinse băieților câte o bomboană mentolată. Ascultători, copiii își îndesară în gură fiecare bomboana lui, fără nazuri. Simțind că îi dau lacrimile la gustul
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
în jurul nostru. Cu toții știm că la fiecare sfârșit de cursă există câte-o răsplată. Și eu pot spune că mă aflu într-o cursă continuă. Dar eu nu alerg după aerul curat, pe care nu îl mai prea avem în coliviile în care trăim. Alerg după frumusețea care se zbate în jurul nostru, dar nimeni nu o observă. Alerg pentru că vreau să fiu străpunsă de picurii de apă proaspătă ai fiecărei dimineți. Alerg pentru că vreau să respect fiecare etapă a cursei, nu
ALERGĂM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379729_a_381058]
-
Lumini mâncate-n coate și stele cu păcate Din aburi cu migală ies nori de argăseală Înfranjurite molii-și adunnă-n grabă solii Podoabe de-ntuneric, stropșite nefeeric Ciupiți obraji de lună, în gură cu-o alună Păzite păsări frânte, în colivii răsfrânte Țânțari goliți de-otravă, zâmbind mai jos c-o-'ctavă În sâmburii rânjiți, ucigași mânjiți E lumea asta plină de plagă și-i venină Mustește îngropată în propria-i armată Cu tunuri, lănci și prize, sărind, în gând, reprize Nesomnul
O VACĂ... ȘI LUMEA ÎN CARE TRĂIM* de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374658_a_375987]
-
așteaptă cioclii Cu fețele de îngeri, rânjindu-mi, să dispar; În groapa ce-mi săpați, să vi se-ngroape ochii, Și vers să respirați, din ce în ce mai rar! Se scutură secunda de silă și se-ascunde În maratonul morții, cu viața-n colivii; Eu îmi car versu-n spate și timpul îmi pătrunde În vene, să-mi grăbească, plecarea dintre vii... Referință Bibliografică: O pauză de-o moarte să-mi iau / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1657, Anul V, 15 iulie
O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374800_a_376129]
-
recunoaște. - Chiar așa? Atunci, du-l în grădină și arată-i ce are de făcut! Nu-i aruncase nici măcar o privire, se înfurie prințul, fata lui Pană-Împărat era o răsfățată și o înfumurată. Mai târziu, cărând din greu găinațul din coliviile de aur în care dormeau păsări măiastre, feciorul găsi că fata împăratului păsărilor era o leneșă lipsită de orice simțăminte și de minte. Se strădui din răsputeri să nu uite pentru ce venise de fapt. Plin de găinaț până în vârful
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz. Să mă găsești în jarul
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
cerul cel cernit desprins, Purtat a fost de-un gând frumos, Să își așeze-ale lui palme Sub muza ce murea-nspre jos. Dar din prea-naltul ce-o atinse Pe aripile-i de văzduh Căzu prea brusc și o găsise În colivia-i, fără duh. Se întristase mult văzând Sub ea un maldăr de hârtii Pe care lacrimile-i negre Se așezau în poezii. Și a decis așa, deodată, Prin toamna tristă-ruginie, El să le-nchidă într-o carte Sperând că muza
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
Și a decis așa, deodată, Prin toamna tristă-ruginie, El să le-nchidă într-o carte Sperând că muza o să-nvie. Și îngerul ce apăruse Din cer și din lumină vie, Din palmele-și făcuse aripi Și le-a lăsat în colivie. De-atunci mereu peste-a sa rugă Se chinuia s-o-nalțe-n zbor... Dar a zărit c-avea legată Și colivia de picior. Ușor, își curse-a sa lumină Topind veriga ce-o ținea De ani de zile țintuită În viața și
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
-nvie. Și îngerul ce apăruse Din cer și din lumină vie, Din palmele-și făcuse aripi Și le-a lăsat în colivie. De-atunci mereu peste-a sa rugă Se chinuia s-o-nalțe-n zbor... Dar a zărit c-avea legată Și colivia de picior. Ușor, își curse-a sa lumină Topind veriga ce-o ținea De ani de zile țintuită În viața și în moartea sa. Din încleștare-abia scăpată, Simțise-n moarte, libertate Și-ndemnul îngerului sfânt Ce-i voia numele pe-
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > COLIVIA DE AUR A ILUZIEI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am așteptat să te trezești din somnul unei nopții răscolite de luna ce am împărțit-o pentru a ne ascunde de
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică: Colivia de aur a iluziei / Rodica Constantinescu : Confluențe
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică: Colivia de aur a iluziei / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Articolele Autorului Un cântec dureros Aș scrie un cântec, dureros de frumos, Un poem, să ne cânte durerea, Toate-s cu susul în jos, Pe clape se lasă tăcerea. Aripi tinere, frânte, Pe muzică bătrână de rock, Închiși într-o colivie, Cu moartea, ei au făcut un joc. Flăcări mistuitoare de vise, Îngeri cu zbor ne-mplinit, Înalturi încă ne-atinse, Tinerețe scrisă-n trist mit. Lacrimi sfâșietoare și flori, Rugă cu ochii spre nori, Lumânări aprinse în zori, Toate din triste
ROCK. UN CÂNTEC DUREROS de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377778_a_379107]
-
literară”. A contribuit la întemeierea grupării sibiene „Thesis” (1931). Alături de Șt. N. Ricman, Fr. Iosif, V. Enescu, semnează o monografie a județului Romanați. Ca profesor de administrație și legislație militară, a întocmit, singur sau în colaborare, manuale didactice. O piesă, Colivia cu sticleți, i-a fost jucată la teatrul din Sibiu (1946); alte comedii, ușurele, au rămas în manuscris. În volumul Poezii (1926), editat împreună cu frații lui, Eugen și Savin, poemele lui C. sunt grupate sub titlul Litanii pentru cei uitați
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu, 1931, În litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Oameni cu cioc, Craiova, 1939; Iancu Jianu, București, 1940; ed. București, 1969; Haiducii, București, 1957; Tudor Vladimirescu, București, 1960; Stâlpi de foc, București, 1967; Măști pentru muzeu, București, 1970; Primăvară, focuri și gloanțe, București, 1973; Volburi peste veacuri, București, 1973; Colivia cu sticleți. Întâmplări din vremea gramofonului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1977. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 43-45, XII, 308-309; Constantin Fântâneru, Paul Constant, „Iancu Jianu”, UVR, 1940, 25; Mircea Braga, „Haiducii”, TR, 1958, 8; Alexandrescu, Confesiuni, I, 81-91
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
și sarea, București, 1971; Voalul negru, București, 1971; Insula spionilor, București, 1972; Furtul, București, 1973; Armata de pitici, București, 1974; Întâlnire în Valea Morții, București, 1974; Prețul tăcerii, București, 1974; Fantastica aventură 2101, București, 1975; Pichetul în alarmă, București, 1976; Colivia de aur, București, 1977; Răfuiala, București, 1977; Pseudonimul, București, 1978; ...Restul se aranjează, București, 1978; Invidia, București, 1979; Obsesia, București, 1979; Trădătorul, București, 1979; Martor ocular, București, 1982; Pe cont propriu, București, 1982; „Ce-aveți cu Bibicu?”, București, 1984; Fără
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
vis care o învăluia s-a sfărâmat într-o retortă de alchimist. Și cioburile ei de sticlă scrâșnesc și ne împiedică să vorbim ca altădată... Și amintirile tale, pe care acum le cunosc pe de rost, nu sunt oare o colivie care te ține prizonieră? Iar viața noastră nu este ea oare tocmai această transformare zilnică a prezentului mobil și plin de căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]