1,229 matches
-
un mare compliment. În plus, ministrul comerțului exterior din Finlanda, Alexander Stubb, a fost citat ca afirmând că Estonia este „o țară nordică distinctă”. Începând cu secolul al XIV-lea, părți din coasta nord-vestică a Estoniei și insulele au fost colonizate de etnici suedezi, care au format ulterior comunitatea suedezilor din Estonia. Majoritatea populației suedeze din Estonia s-a refugiat în Suedia în 1944, ferindu-se de înaintarea armatei sovietice. În 2005, Estonia a aderat la Grupul Nordic de Luptă al
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
respectiv în 1626. Cu 300 de case la început, iar din cauza atacurilor exercitate de polonezi, Bandini găsește numai 16 catolici maghiari. Sunt menționați și cca. 400 de armeni. Prezența lor în aceste locuri datează din 1418, când Alexandru cel Bun colonizează în Moldova 3000 de armeni aduși din Polonia. Ocupația principală a acestor etnii era comerțul. Numărul lor începe să scadă după 1439, în urma invaziilor tătarilor și distrugerii orașului. O altă etnie care s-a ocupat cu comerțul, au fost evreii
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale la inceput in zona Oradei (a rămas localitatea Săcuieni), apoi treptat spre marginea de sus-est odată cu ocuparea Transilvaniei. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de teracotă sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera = Venus, numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. În secolul al XIII-lea Țara Bârsei a fost colonizată cu populații germanice denumite „Sași”, deși majoritatea proveneau din apusul Imperiului Germanic. Se pare că, în zona Râșnovului, au fost aduși coloniști din valea Rinului, unde exista deja o localitate denumită „Rosenau”. Astfel, denumirea așezării transilvănene poate să fie o
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
orașului Constantinopol. În ceea ce îi privește pe pecenegi, suveranul bizantin a încheiat o alianță cu cumanii împotriva acestora, astfel că în vara anului 1091 are loc Bătălia de la Levounion , învingătorii fiind bizantinii ( mulți pecenegi au fost luați în captivitate și colonizați în diverse regiuni ale imperiului; însă au fost masacrați și un număr destul de mare dintre ei, inclusiv femei și copii). Probleme apar în momentul în care Occidentul începe pregătirile pentru declanșarea unei expediții militare ce avea drept scop recucerirea Locurilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea"; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de "Chara"; Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunități cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Dune cu "Hippophae rhamnoides
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
1111 este atestat in izvoare Mercurius Princeps Ultra Silvanus supus Regatului Ungar, dar organizarea definitiva este cea de Voievodat ( in 1176 este atestat primul voievod al Transilvaniei, Leustachius Voievod. Începând cu secolul XII și în secolul XIII regii Ungariei au colonizat în Transilvania germani, evocați în izvoare sub numele hospites și cunoscuți sub denumirea generică de "sași". În anul 1600, Mihai Viteazul a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei principate. La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
din această cetate, demantelată în 1701. Zidit din căramidă, pe 4 nivele, turnul are plan dreptunghiular, cu contraforturi de colț. Cucerirea Banatului de către habsburgi, a adus o nouă direcție de dezvoltare a micului târg de câmpie. Localitatea a fost puternic colonizată cu germani (șvabi) dar și austrieci, cehi, slovaci, luxemburghezi, croați, etc. În decursul istoriei Ciacova a fost reședință de district, de plasă, de raion și oraș de câmpie. Conform Legii nr.83/2004, începând cu luna aprilie 2004, Ciacova a
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
sat-fantomă”. Sfânta Elena a fost cel de-al doilea sat de cehi înființat în Banat, în anul 1824. În acea perioadă a avut loc primul val de conlonizări cu cehi proveniți din Boemia. Motivul principal pentru care cehii au fost colonizați în acest loc a fost dezvoltarea exploatărilor de lemn. Marea majoritate a cehilor au venit din regiunea „Středočeský kraj”. Ei au ridicat o biserică catolică în 1879 și una evanghelică în 1887. Între timp cea evanghelică a fost preluată de
Sfânta Elena, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301095_a_302424]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea se semnalează în Agigea o creștere numerică a populației, îndeosebi păstori, veniți din jurul Sibiului, din părțile Brăilei, Ialomiței, iar mai târziu din Oltenia și Moldova care trăiesc alături de pescarii greci și de tătarii colonizați de Poartă în Dobrogea. Până în anul 1989 în localitatea Agigea nu a existat biserică aparținând, din punct de vedere administrativ-bisericesc, de parohia Eforie Nord. La cererea credincioșilor, în anul 1990, Primăria Agigea și-a dat acordul de principiu pentru zidirea
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
mai multe valuri succesive, începând de după războiul de independență și până în anii 1930, când Mustafa Kemal Ataturk a oferit diverse avantaje turcilor din Balcani care emigrau în republica instaurată de el. Aici și în alte patru localități înconjurătoare au fost colonizați prin 1834 de către un pașă Hasan , arabi originari din Siria, care erau foarte apreciați pentru priceperea lor de a practica agricultura în condiții de secetă. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea, însă numărul lor
Măgura, Constanța () [Corola-website/Science/301142_a_302471]
-
IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
codrii de stejar ai Silagiului, ce acopereau, până spre sfârșitul secolului XVIII, mii de hectare. Acest lucru a facilitat construcțiile din lemn, care să găsea din abundență. Biserica din lemn este monument istoric. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate câteva familii de slovaci provenind din regiunea Trencsen, care, cu timpul, s-au maghiarizat. Totodată, la 1850 s-au mai așezat germani și unguri. În ciuda eforturilor de colonizare și de maghiarizare, satul a continuat să fie majoritar românesc. Românii erau
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
drumul județean 214, drum care se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată mulți germani, numele vechi al satului se asemănă cu denumirea maghiară pentru „german”, ceea ce a determinat administrația maghiară
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
documente istorice. În Sintar, sat locuit inițial de populație de origine slavă, s-au așezat români din județele Arad și Hunedoara. Între 1770-1771 satul Sintar primește numele de Buchberg, în cinstea cancelarului cameral Eduard Buchberg. În 1771 la Comeat sunt colonizate 42 de familii de germani iar satul primește numele Lichtenwald. Satele aparținătoare comunei sunt: Altringen (după 1775, Waldsiedlungen „satul din pădure“, 1828 Altringen), Buzad (1415, Buzad), Charlottenburg (1770-1771), Comeat (1547, Komját; reînfințat la anul 1770, Lichtenwald), Sintar (1455-1495, Zebthi). Rețeaua
Comuna Bogda, Timiș () [Corola-website/Science/301343_a_302672]
-
alternativ "Sânmihaiul German", (în , în ) este un sat în comuna Sânmihaiu Român din județul Timiș, Banat, România. La recensământul din 2002, populația satului era de 733 locuitori, în creștere. Satul Sânmihaiu German a fost unul dintre primele așezări din Banat colonizate după cucerirea Banatului de către Imperiul Hapsburgic. Primele colonizări cu populații germane (șvabi) au avut loc la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
din zonă care este drumul DN59 Timișoara - Stamora Moravița. Satul este unul dintre cele mai recente sate bănățene, înființat în anul 1895 de către coloniști germani. În acea perioadă, marile valuri de colonizări cu germani erau deja terminate. Spre deosebire de alte sate colonizate cu germani, la Rovinița Mică s-au așezat germani de a doua generație, proveniți din zona Becicherecu Mare. Au fost în total 80 de familii. Terenul le-a fost pus la dispoziție de către erariu, care deținea aici o moșie. Pentru că
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
statutul de oraș ("civitas Mezeusumplyo"). A decăzut spre sfârșitul Evului Mediu, coborând la rang de târg. În 1624 e menționat ca "oppidum Mezo Somyo". Satul a devenit majoritar slovac după 1720, când a fost reînființat, cu numele de "Semlak" și colonizat cu familii de slovaci. Astăzi Șemlacu Mare este un sat majoritar românesc.
Șemlacu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/301401_a_302730]
-
care s-au așezat acolo începând cu 1785. De-a lungul secolului XVIII, Vucova a continuat să fie locuită de români. Aceștia aveau și o biserică ortodoxă din lemn. În prima jumătate a secolului XIX, administrația maghiară a decis să colonizeze satul cu slovaci de confesiune augustană, cărora urma să le fie atribuite pământuri din fondul religios din Ciacova. Astfel, primele familii de slovacii s-au așezat aici începând cu 1807 însă grosul colonizării a avut loc între 1825 - 1850. Majoritatea
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
un semn al decăderii civilizației. În "Fundația și Pământul" aflăm că Imperiul a început restaurarea Pământului, dar a abandonat-o. Întâlnim și descendenții vechii populații de pe Alpha, o planetă a unuia dintre cei doi sori din Alpha Centauri. Imperiul a colonizat planeta, intenționând să o transforme într-o lume complet terraformată, dar a reușit în tentativa sa doar în cazul unei insule mari. Daneel explică faptul că a avut un rol în încercarea de restaurare a suprafeței Pământului și în stabilirea
O piatră pe cer () [Corola-website/Science/301445_a_302774]
-
a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui "Pierre Belan d'Esnambuc" în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
Cristian (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află la altitudinea de . Prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină "Insula Christana". Se presupune că localitatea a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Géza II, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161. În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci. În perioada 1472-1498 are loc transformarea bazilicii romanice într-o biserică gotică cu trei nave. Nava principală are
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnișor, azi cartier al Sibiului), Großau () și Großpold (Apoldu de Sus, Sibiu), și sunt cunoscuți sub denunirea de "Landler", iar așezarea lor în aceasă zonă ca "Landlersiedlung". În perioada 1735-1738 în Cristian sunt colonizați 160 de astfel de imigranți, veniți mai ales din localitățile austriece Hallstatt, Ischl, Gosau, Lauben și Goisern. În 1752-1756 vine un nou val de imigranți "landleri" din Austria Superioară În 1775, biserica primește o orgă, construită de Johannes Hahn. În
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
și Ștefan, iar în anul 1370 Valentin și Ștefan au cerut de la Convent Cals Manost să se judece procesul de mai sus și să se facă hotar între Doștat și Boz.</br> Începând cu anul 1350 aceste localități s-au colonizat cu sași, care au părăsit satul Doștat prin anul 1500, dar au lăsat o vie amprentă atât asupra denumirii satului Doștat, care se traduce prin “Poarta orașului - Poarta cetății”, cât și asupra obiceiurilor.</br> Din punct de vedere economic, se
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
astăzi că o așezare româno-germană prosperă și cochetă. Petreștiul este amintit documentar în 1309 sub numele roman de Vila Petri. În 1317 este pomenit sub denumirile de Petrifalău (maghiară) și Petersdorf (germană). În secolul al XIII-lea, localitatea a fost colonizată cu "oaspeți germani", iar populația română a fost izolată la mărgini, unde și-a construit colibe, de unde și denumirea de colibari. Unele dintre cele mai importante obiective istorice de pe raza localității sunt turnul fostei biserici și zidul fostei cetăți. Ruinele
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]