952 matches
-
și a văzut-o pe maică-sa cum în fiecare seară o lăsa singură și se ducea să se culce în altă cameră cu un străin? Împăcarea ar fi o nouă traumă, un fel de murdărie în care s-ar complăcea de astă dată tatăl ei." "Ai dreptate, zise Suzy, dacă instalezi copilul pe un soclu al inocenței. Dar pot fi ei, copiii, atât de inocenți de la natură și atât de implicați în viața părinților?"' Da, părinții sânt cele două zeități
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce, pronunțând absent și leneș numele popular al organului nostru procreativ. Sper, zise, atunci, foarte decisă să nu se abată de la prerogativele pe care armele ei de seducție le cuceriseră pentru ea, că nu ți-ai însușit și nu te complaci într-o psihologie și un vocabular de pușcăriaș ordinar.'' "Speră, zisei. Știi care e salvarea celor învinși?" (Parcă Vintilă, sau Bacaloglu, sau grasul Calistrat lansaseră aforismul pe care îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
preocupările lui, oricât de mărunte ar fi - genul literar născut de aici este „autoficțiunea”. Împotriva acestora autorul se întreabă: „Aceasta ar fi menirea literaturii să eșueze în prețiozități formale (adică să vorbească la infinit despre propria ei facere), să se complacă în lamentări jalnice față de murdăria ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie, dimpotrivă, o multiplicare a eului, o cale de a trăi, prin intermediar, existențe pasionante, ce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
teatru experimental din SUA a luat ființă în New York în 1947 la inițiativa poetului și pictorului expresionist abstract Julian Beck și a actriței Judith Malina. Preluând de la teatrul cruzimii al lui Antonin Artaud ideea stârnirii, șocării unui public ce se complace să fie sub influența unei ideologii dominante, care îl "îmblânzește", Living Theatre abordează în mod direct audiența, uneori prin interacțiune în sală, nu doar pe scenă (influența teatrului lui Bertold Brecht este de asemenea evidentă), demolând barierele fizice și distanța
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care, la Voronca „excesul însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, în înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
totul altă rebeliune filosofică decât la Nietzsche, nu mai puțin radicală, implicând toate datele rupturii de metafizică 99, inclusiv ideea morții Demiurgului, a eternei reîntoarceri, a epigonismului. Din păcate, Occidentul păstrează o ignoranță intermitentă față de alte culturi, iar cărturarii români, complăcându-se în epigonism (sincronism), refuză a vedea comoara din propria casă. Deși postmoderniștii îi dau dreptate lui Nietzsche și-l ignoră pe Eminescu, se dovedește că Nietzsche, cel interpretat de postmodeniști, e pierzător, iar Eminescu câștigătorul încă ignorat. Și asta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reformați sau ortodocși. Pe de altă parte, catolicismul aducea probe că acest argument era fals, că educația pe care o oferea preoțimii sale o menținea la un standard moral ireproșabil și că, dimpotrivă, clericii altor culte erau cei care se complăceau Într-o promiscuitate morală condamnabilă. Lucrurile se complicau cu atât mai mult În cazul aplicării acestor generalități la cazul specific al românilor ardeleni, a căror Biserică greco-catolică se confrunta cu problema definirii identității sale Între Răsărit și Apus, ca și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un critic tocmai pentru a putea fi un bun istoric"! *11 "Invers, istoria literară este foarte importanță pentru critica literară, imediat ce aceasta depășește sentințele subiective care exprimă ceea ce-i place sau nu-i place criticului. Un critic care s-ar complace în ignorarea tuturor relațiilor istorice s-ar înșela întotdeauna în aprecierile lui. El n-ar fi în stare să determine care opere sunt originale și care sunt imitații; și, necunoscând condițiile istorice, mereu ar comite greșeli grosolane în interpretarea operelor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu auxiliar și infinitiv ale verbului a apărea (vor apare elemente noi, OTV, 5.V.2008; în continuare vor apare vânătăi, OTV, 14.V.2008; nu vor apare Europa FM, 22.V.2008) și ale derivatelor verbului a plăcea (displăcea, complăcea): nu v-ar displace (TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la indicativul prezent al verbului a se complăcea - le suportăm, ne complacem (Radio România Actualități, 18.III.2008). 2.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
OTV, 5.V.2008; în continuare vor apare vânătăi, OTV, 14.V.2008; nu vor apare Europa FM, 22.V.2008) și ale derivatelor verbului a plăcea (displăcea, complăcea): nu v-ar displace (TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la indicativul prezent al verbului a se complăcea - le suportăm, ne complacem (Radio România Actualități, 18.III.2008). 2.1.2. La imperativ, accentuarea pe sufix în loc de radical ar părea să indice o
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
apare Europa FM, 22.V.2008) și ale derivatelor verbului a plăcea (displăcea, complăcea): nu v-ar displace (TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la indicativul prezent al verbului a se complăcea - le suportăm, ne complacem (Radio România Actualități, 18.III.2008). 2.1.2. La imperativ, accentuarea pe sufix în loc de radical ar părea să indice o regularizare analogică de sens contrar: verbele cu infinitivul în -e se comportă ca verbele în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrânge limita tocmai prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale tocmai pentru că se complace în ele ca într-o dintotdeauna dată împlinire sau pentru că le ignoră ca limite, de vreme ce ignoră depășirea lor, considerând-o o condiție nerentabilă sau umilitoare de atingere a unui scop. De vreme ce orice preț pe care trebuie să-l plătesc pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui Nesselrode, Kotzebue considera că evacuarea Principatelor e imposibilă. Aproape toată populația din Țările Române îi considera pe ruși „opresori”. Kotzebue critica faptul că turcii sunt influențați în atitudinea lor față de Principate de către consulii englezi și francezi. Astfel, „turcii se complac în a flata amorul propriu național și a amăgi speranțele sfâșiate” ale românilor. Nemulțumirile moldovenilor nu erau îndreptate numai împotriva puterii protectoare, ci și împotriva abuzurilor domnului Mihail Sturdza. Prizonierii erau tratați într-un mod inuman. într-o scrisoare adresată
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
lui Prometeu, primul cuceritor modern. E o revendicare a omului împotriva destinului său; revendicarea săracului nu-i decât un pretext. Dar nu pot înțelege spiritul decât în actul său istoric și aici ne întâlnim. Totuși, să nu credeți că mă complac în el: în fața contradicției esențiale, susțin omeneasca mea contradicție. Îmi așez luciditatea în mijlocul a ceea ce o neagă. Preamăresc omul în fața a ceea ce-l zdrobește și libertatea, revolta și pasiunea mea se întâlnesc în această încordare, clarviziune și repetiție nemăsurată. Da
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o parte, habitudinile se confruntă mereu cu invazii neanunțate de pe tărâmul metafizicului, deschizând astfel o a doua dimensiune a poemului, de natură onirică sau
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și sordid, între candoare și abjecție, între puritate și scabros, lansează continuu programe-manifest ca într-o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a-și depozita aici toată murdăria și mizeria. El denunță substanța abjectă a poeziei neangajate, vorbește mereu despre „nămolul”, „cenușa”, „stârvul cuvintelor” etc., discreditează poemul, avertizându-și cititorul că există cuvinte „care-ți vin brusc pe buze ca o
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
a imperialismului, dar, mai ales, și a socialiștilor. în sfârșit, începând din 1931, IC selecționează cadre de origine muncitorească - după modelul secretarilor Biroului Politic, Maurice Thorez, Jacques Duclos, Benoît Frachon -, care vor domina partidul mai bine de patruzeci de ani, complăcându-se frecvent în uvrierism. Tinerii conducători sunt instruiți și formați la școala leninistă internațională de la Moscova. Edificarea acestui aparat stalinist, îndeaproape controlat și consiliat de missi dominici ai IC, mai ales Eugen Fried, transformă partidul într-o sectă cu mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războinică și necooperantă. 4. Nu a avut un plan de criză prealabil, gata să facă față situației urgente cauzate de deversarea de petrol. Înainte de izbucnirea crizei, compania afirmase public că riscul unei deversări în Alaska e minim și s-a complăcut în această situație. Când revista “Fortune” l-a invitat pe Rawl să dea un sfat în gestionarea unor asemenea crize, el a spus: “Ar fi bine să te gândești dinainte la problemele cu care te-ai putea confrunta din perspectiva
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
fi urât și scuipat în față, dacă nu chiar linșat? Codruț 17 februarie 2006 Enervantă este rutina zilnică. Mă întreb dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
statului a vizat schimbarea ordinii de drept, încarnarea sa, virtual amenințătoare, în orice agent al autorității publice. În consecință, individualismul dependent născut în timpul totalitarismului a conceput spațiul public drept un domeniu de competență exclusivă a statului, un stat care se complăcea în a fi confundat cu ordinea lucrurilor. Subiectul post-totalitar își păstrează eteronomia nereușind să-și imagineze cum o "mână invizibilă", tocmai pentru că este invizibilă, ar putea să producă raporturile de putere într-o societate dată. Și, atâta vreme cât nu percepe exterioritatea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din ultimul volum: "Nu-i mâini./ Nici azi./ Nici ieri,/ Timpul". Bacovia, și nu Nichita Stănescu a creat necuvintele și poezia necuvintelor, afirmă la un moment dat criticul, primul descoperind inconsistența semantică a oricărui enunț "poetic", cel de al doilea complăcându-se de prea multe ori în logoree, în vorbărie, în limbuție bahică. În concluzie, în poezia românească ar ființa câteva universuri lirice absolute: universul mioritic, universul eminescian, universul bacovian, bineînțeles, cu interferențe. Ce se întâmplă cu ceilalți "mari"? Arghezi ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
universalist a dus la o mică victorie pe care unii o speculează, și anume s-a creat impresia că intelectualul ar fi și înțelept. Iată cum specia a înghițit genul, tip de sofistică în care civilizația modernă a cuvintelor se complace. Încă în prima parte a secolului al XX-lea, la fixarea neologismului în limba română, Mircea Eliade voia să-i dirijeze sensul spre termenul greu, moștenit, propunând etimologia general romanică intus și lego, cu sensul a citi înăuntru, a face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În momentul de față aceste stihii modelatoare externe acționează asupra spațiului basarabean în aceeași zonă a elitelor culturale, politice, sociale chiar. Acestea au preluat chiar o doctrină care, ca o umbrelă de protecție teoretică, le permite să persiste, să se complacă în situația pe care și-au creat-o. Este vorba de ceea ce se cheamă "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington). Theodor Codreanu explică recurgând la conceptul de arheu, arheitate reformulat din același inepuizabil arsenal teoretic eminescian. Intelectualii basarabeni se află între arheitatea slavă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
situație pentru că undeva este notată ("Moartea e singura care te poate scoate din impasul vieții", 623), chiar dacă trebuie privită dintr-o perspectivă probabilă. Optimismul nu l-a părăsit niciodată pe Theodor Codreanu. Dacă lumea din jurul autorului e una care se complace într-o stare de ambiguitate, crâșma jucând un rol important în viața indivizilor, autorul se retrage în sine și în lumea cărților găsește alinarea și deplina satisfacție, chiar dacă starea aceasta e un prilej de respingere din partea "proștilor deștepți, întâlniți la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]