1,296 matches
-
e să primești un compliment de la un bărbat cînd tu, după ce-ai născut, Încă te mai simți grasă și prost Îmbrăcată, iar bărbații nu se uită la tine sub nici o formă, nu flirtează cu tine și nu-ți fac complimente pentru că, În ochii lor, ești acum doar mamă și Încă una nu prea bună? Mă uit la Lisa și știu că habar n-are. Sigur, de unde să știe? Cum ar putea să știe? — N-ai cum să Înțelegi lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
O sun pe Trish și-i zic că ies să trimit un fax, urmînd să ne vedem la cafeneaua din Regent’s Park, să bem un ceai. — Fiul tău e un Îngeraș, Îmi spune ea. Indiferent de cîte ori aud complimentul ăsta rostit de alții, mi se Încălzește inima de fiecare dată. — E așa de cuminte! Cum reușești? Fiul meu de ce face istericale tot timpul, iar al tău e cuminte ca un Înger? Care e secretul? Am purtat această conversație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
conservatori, legați de tradiție. Puțin câte puțin, din ce în ce mai plătite, onorate și ridicate în slăvi, cele două grupuri începuseră să se amestece în treburile statului. În scurt timp împăratul și senatul au înțeles că o glumă, o vorbă de duh, un compliment venite din partea acestor artiști de circ sau de teatru puteau să însemne șansa sau nenorocirea unui politician. Așa că li s-au acordat drepturi până atunci de neînchipuit, astfel încât cântăreți, actori, mimi și dansatoare, de multe ori cu o inteligență îndoielnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe nume Ottaviana, având ochii și gândurile doar pentru ea, fiind gata, gata chiar să-i ceară mâna. Rămânând totuși bărbatul pe care-l știam, incapabil să treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura de grație. Cu trei zile înainte de sfârșitul lui ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu vreun ONG, sau să devină infirmier sau fotograf de război, sau cine știe ce altceva, o diplomă putea să-i fie Întotdeauna utilă. Maja Însă nu Îl copleși cu complimente și nici nu se arătă prea fericită aflând că trecuse de punctul-cheie al Dreptului Penal. — Astăzi trebuia să vii la prânz la Camilla? Îl Întrebă cu o superficialitate amețitoare. Cum ar fi putut să uite? Da, chiar astăzi. Chiar dacă prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
titlurile de la bursă Începeau să scadă. Dar ea nu Înțelegea nimic despre toate aceste lucruri, și-apoi ce treabă aveau? Chiar și numărul 13 Îi spusese - ea era singura care funcționa aici Înăuntru. Și Între colege nu se prea făceau complimente. Era o competiție acerbă - chiar și pentru un singur apel. Însă celelalte primiseră mesajul de confirmare, pe când ea, nu. Trebuiau neapărat să-i reînnoiască contractul. Era singurul venit fix pe care putea conta. Celelalte slujbe erau mult prea precare - abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o față de copilaș, aproape imberbă - cele câteva fire de păr care-i răsăreau pe bărbie Îl făceau să semene cu un subraț. Pentru o clipă Antonio se gândi să-i spargă nasul, dar apoi Își dădu seama că acesta adresa complimentele echipei adverse. Tânărul acela deosebit de Înalt ținea cu echipa Valentinei, AS Esquilino. O echipă mică născută pe terenul de ciment al oratoriului Bisericii San Vito. Dar era pepiniera echipei Universității, care juca În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și acum două priviri S-au întâlnit întâia oară. A fost de-ajuns doar un cuvânt Un simplu te iubesc! Și acum două inimi Pe viață se unesc. Un cuplu fericit Un copilaș iubit Andrei numit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua acest lucru ca pe un compliment, cînd un uruit surd zgîlțîi pereții grotei. Schimbară Între ei o privire uluită, apoi, fără să se mai pună de acord, se năpustiră spre ieșire În vreme ce vibrațiile se amplificau. Fragmente de stîncă Începură să se rostogolească precum o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
într-alta îmi arată întruna lucruri care au nevoie de curățare specială și locul în care ține aspiratorul. Acum a luat-o complet razna, îmi spune despre mașina de spălat. — Pare... foarte... eficient, spun, cum ea pare să aștepte un compliment. — Lenjeria se schimbă în fiecare săptămână. Și se calcă, firește. Mă fixează intens. — Firește, spun încuviințând, încercând să-mi ascund mirarea. E o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă privește în continuare. — Arăți total schimbată, spune o altă fată. — Ce brațe ai ! spune Lucy în timp ce mă spăl pe mâini. Sunt atât de bronzate. Și de lucrate. Ai fost la un spa ? — Ăă... nu. Zâmbesc misterios. Dar mersi de compliment. Voi ce-ați mai făcut ? — Bine. Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un cadran tăcut de ceasornic, Încadrată de barba albă, ondulată, arăta calmă și sănătoasă. Se uita atent la femei, le măsura siluetele, sânii, picioarele, coafurile. Era unul dintre bărbații care știu să aprecieze, care acordă meritul cuvenit calităților unei femei. Complimentele pe care le făcea nu stânjeneau pe nimeni. Încerca o plăcere dezinteresată În a clasa femeile. Dar manierele lui de abordare erau civilizate, nu se dădea În spectacol, și puține femei se arătau iritate de interesul lui. Când a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca niște vorbe pe care le-ar folosi un englez. — Un american, am precizat. A ridicat din sprâncene: — E adevărat? Încercam să ghicesc ce-ai putea fi, dar n-aș fi bănuit așa ceva. — Mulțumesc, am zis. — Crezi că e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment - și nici o insultă, am zis. Doar că naționalitățile nu mă interesează cât ar trebui probabil să mă intereseze. Lucrul acesta a părut să-l pună în încurcătură. — Sunt indiscret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
american, am precizat. A ridicat din sprâncene: — E adevărat? Încercam să ghicesc ce-ai putea fi, dar n-aș fi bănuit așa ceva. — Mulțumesc, am zis. — Crezi că e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment - și nici o insultă, am zis. Doar că naționalitățile nu mă interesează cât ar trebui probabil să mă intereseze. Lucrul acesta a părut să-l pună în încurcătură. — Sunt indiscret dacă te întreb cum îți câștigi existența? întrebă el. — Ca scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Toată lumea crede că nemții n-au simțul umorului, zise el. — Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus cu. — E un compliment la care nu ai ajuns foarte ușor, preciză el. Mi-ai zdrobit sufletul când te-ai căsătorit cu fiica mea. Vroiam ca ginerele meu să fie soldat german. — Regret, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus cu. — E un compliment la care nu ai ajuns foarte ușor, preciză el. Mi-ai zdrobit sufletul când te-ai căsătorit cu fiica mea. Vroiam ca ginerele meu să fie soldat german. — Regret, i-am spus. — Ai făcut-o fericită, afirmă el. — Sper. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ce însemni tu pentru mine, Campbell? întrebă el. — Nu, i-am răspuns. — Ești răul întruchipat, a spus el. Ești răul în formă absolut pură. — Vă mulțumesc, i-am spus. — Ai dreptate, mi-a zis el, într-un fel e un compliment. De obicei un om rău are în el și ceva bun - e aproape la fel de bun pe cât este de rău. Dar tu..., a zis el, tu ești întruchiparea răului. Dacă e să ne luăm după cât de bun ești, ai putea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea ibricul pe foc. Ah, presupun că e mai bine decât „mișto“, după cum suna faimosul compliment pe care i l-a făcut Kevin Costner Madonnei, după spectacolul ei. Cred că ea s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna... Ai făcut școala la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney Sussex? —King’s2. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveam la fel de multe în comun cu Femeia Jaeger ca și cu Nancy Reagan 1. De obicei, am un simț al ironiei foarte dezvoltat, dar Picketteasa mă dăduse complet peste cap; și doar nu puteam s-o întreb dacă fusese un compliment. Zâmbind cu toată fața, mă așezai cât mai elegant posibil, așteptând să spună ce avea de spus. Eram sigură deja că ceva-ceva tot îmi va spune. Urmară câteva minute de conversație de politețe, timp în care am fost informată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mâinile. Îl îmbrăcasem cu bandă izolatoare ca să-i protejăm mâinile. Da, mi se pare destul de echilibrat, zise ea, punându-și picioarele la loc. Se putea și mai rău. Mult mai rău. Mă hotărâi să o iau ca pe un compliment. Marie se aplecase din nou pe spate, cu un picior în locul de sprijin și celălalt întins într-un arabesc larg și generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost minunată. — Pe bune? Louise se înecă cu o bucățică de măr, pe care reuși s-o înghită cu greu, după o repriză de tuse, părând extrem de jenată. Măcar putea să spună că acesta era motivul pentru care roșise, nu complimentul lui Ben. Era prima dată când o vedeam pe Louise că se emoționează. Îl privea pe Ben ca o adolescentă de cincisprezece ani care s-a îndrăgostit de profu’ de istorie, radiind de plăcere când el o aprobă. — Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet. Până atunci vorbisem pe un ton aproape normal; întotdeauna mă uimea cât de mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Era ultima scenă. Hugo, în postură de Oberon, își spunea penultimul monolog. — Ei, e foarte bun, zise Bez, aprobator. O plăcere să-l privești. Remarcasem deja cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei să trebuiască să ia statutul său privilegiat ca pe un fapt împlinit. În schimb, Tabitha profitase din plin de șansa de a o înlocui pe Violet și, se pare, cam bătuse toba mult și bine despre multele și variatele complimente pe care i le făcuse Thierry pentru abilitățile sale de gimnastă. Dacă duhurile au fost cele care i-au sabotat cablul, cu siguranță că au crezut că o merita. Nu aveau nici un alibi sau, mai bine zis, alibiul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să știm, zise Hugo, pentru că n-am intrat încă. Dar dacă era o întrebare pur teoretică... —L-am luat de aici, zisei eu, împingându-l pe Hugo în sus, pe scări. Vă rog să ne scuzați. Hugo triumfase; aplauze furtunoase, complimente din toate părțile și o reacție extatică din partea impresarului. Plutea în cele mai înalte sfere, fără ajutorul vreunei substanțe artificiale. În seara aceea, eram pe post de funie care ținea balonul cu heliu pe pământ. Ușa de la intrare era întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]