868 matches
-
de segregare polemică e dublată însă de „eclectismul” jocului pe mai multe fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral și unu. Autorul însuși declară, fals condescendent: „Ne vom interesa, în primul rînd, de scriitorii cari intră direct și exclusiv în mișcarea anarhică. Numai un excesiv simț de obiectivitate și o sforțare de largă comprehensiune ne îndreptățesc să cercetăm așa de larg activitatea lor. Producțiunea unor asemenea scriitori nu atinge - atît prin material, cît și prin expresie - nici măcar liminar literatura propriu-zisă. Afară de transcrierea grafică n’are nimic comun cu aceasta”, contrazicîndu-se însă imediat: „Totuși, pentrucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile noastre”), sînt invocate - ca argument de autoritate - noile tendințe din cîmpul criticii franceze contemporane: „Este el, de altfel, acest sectarism, compatibil cu comprehensiunea de diverse latitudini și longitudini care se cere criticului și pe care am văzut-o ridicată la rangul unui imperativ categoric cu prilejul ultimei anchete din Franța asupra criticei și la care au răspuns cei mai de seamă reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai îndrăznețe: «...după cum un bun critic, delegat al publicului cel bun, trebuie să fi trecut cam prin toate școlile și prin toate gusturile și să rezerve întotdeauna o cămară pentru gustul de mîine». E formularea cea mai plastică a marei comprehensiuni de care trebuie să dea dovadă criticul, a lipsei de sectarism, de prejudecăți. Fără ca pluralitatea aceasta de gusturi, se înțelege, să anihileze exigențele minime ale judecății” (Mențiuni critice II, ed. cit., 1934, p. 164). Rezervele lui Perpessicius nu privesc însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afinitatea structurală cu Ion Vinea și cu „direcția” de la Contimporanul, revista unde Perpessicius enunțase apăsat apropierea dintre Eminescu și Arghezi... În privința ignorării prozei lui Bacovia de către E. Lovinescu, Perpessicius are dreptate să o pună pe seama unei lipse mai generale de comprehensiune și de atenție față de poezia bacoviană, redusă abuziv la experiența din „Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
transformă, retrospectiv, în avantaje. Lipsa complexului - post-maiorescian - al autorității critice îi va fi fost suspectă nu numai lui Călinescu; în comentarea poeziei modernisto-avangardiste ea poate reprezenta însă nu numai un risc (cazul lui Lucian Boz), ci și o limită de comprehensiune. Pe de altă parte, formația sa intelectuală e diferită de cea a majorității criticilor români ai vremii; crescut în ambianța Contimporanului, tînărul critic are antene mult mai fine pentru literatura extrem-modernistă și avangardistă europeană decît criticii post-maiorescieni; dimensiunea ei spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflau în considerente atârnând de altarul pravoslavnic sacrosant, excluzând, se înțelege de la sine, câteva (deci nu toate) sanctități ale Senatului petersburghez. Socotințile noastre, atât de lapidare, se cer continuate cu altele relative la Principatele Române în măsura să înlesnească o comprehensiune anticipativă. Mai întâi, prin anexarea la Imperiul Habsburgic, Transilvania pierde statutul de principat autonom și încetează să mai joace vreun rol, fie el și redus (cum a fost cel în limitele autonomiei) în raporturile internaționale, încât Moldova și Valahia rămân
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
într-o vastă mișcare generală de eliberare, a rămas un act istoric izolat, un act al unui mare precursor al luptei pentru independență”. În ceea ce privește conduita politică a lui Constantin Brâncoveanu, divergența de opinii, tranșantă în epocă, a evoluat către o comprehensiune într-adevăr politică. În jurnalul lui Petru I, atitudinea domnitorului față de Rusia este calificată ca „o sărutare de Iuda”. Alimentate de o singură sursă, jurnale și broșuri europene ale epocii aruncă vina înfrângerii de la Stănilești asupra domnitorului, a cărui conduită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru istoric și rătăcire vinovată pentru cel pregătit, deci în cunoștință de cauză, spre o minimă comprehensiune ce atârnă de bunul simț dictat de probe documentare indubitabile. Un examen atent, deci stăruitor rezervat istoriografiei popoarelor mici și mijlocii descoperă, în cele din urmă, căderile în extremă ale meditației relative la rolul și locul unui eveniment sau al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu este înțeles corect ca istoric de toți, deoarece s-a ivit în profesiune, la Iași, printr-o abatere de la tradiții adânc înrădăcinate aici. Un anume soi de neopozitivism agrementat cu marxism-leninism, adeseori de paradă, nu era un teren favorabil comprehensiunii pentru elanuri nici chiar bine strunite și programate în sfera ideilor. Apoi, stilul simplist, standard croit, pentru a ilustra formule-dogme și a exprima judecăți rigide era exact contrariul conceptelor și opțiunilor tematice ale lui Alexandru Zub. El scrie într-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre un dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai integră cu cât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s? se cl?deasc? edificiul social. O asemenea activitate a fost �ntreprins? �ns? cu mai mult s�rg abia �n perioadă interbelic?, odat? cu dezvoltarea �?colii monografice� (de?i �tendin?e� de a trece de la descriere la explică?ie ?i comprehensiune afl?m ?i la B?lcescu, la A. D. Xenopol ?. a.). S�nt interesante ?i ast?zi monografiile s?te?ți, studiile asupra bisericii, ?colii, poli?iei, armatei, spitalelor, mijloacelor de comunica?ie, asupra unor oră?e, jude?e, zone. �ntre
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cunoa?terii empirice a c�torva domenii limitate, nu au l?rgit �nc? �n?elegerea socialului. Totu?i, esen?ialul proiectului posibil al sociologiei este aproape �n totalitate explicitat. Exist? adev?rate programe de cercetare: determinismul �faptelor sociale� la Durkheim, comprehensiunea ac?iunii sociale la Weber, conduitele nonlogice la Pareto, formele interac?iunilor microsociale la Simmel, transformarea tipurilor de societate la Ț�nnies� ?i nu-i greu s? mai ad?ug?m ?i alte construc?îi par?iale ale obiectului sociologiei
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a fenomenelor, f?r? a le afecta �efervescen?a� ori contingen?a, printr-o conceptualizare definitiv?, raport�ndu-le constant la �fenomenul social total� (Mauss). Gurvitch predic? un �hiper-empirism dialectic ?i relativist� care leag? experien?a ?i teoretizarea, explică?ia ?i comprehensiunea, �ntr-o �reciprocitate a perspectivelor�, interzic�nd opozi?ia �ntre individual ?i social (Gurvitch, 1950, 1955, 1962). Dar impresionantul edificiu teoretic ?i conceptual astfel elaborat [sub supravegherea fluctuant? (Lefebvre, 1959) a unui marxism ce preferă s? văd? spa?iul sociologic ocupat
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
îi teoretice �permisive�. H. GARFINKEL (1967) Tradus �n: Argumente etnometodologice, Centrul de Studii al Mi?c?rilor Sociale (EHESS, CNRS), Paris, 1985, edi?ia a doua, p. 6, 8 ?i 10. Astfel, interpretarea realit??îi sociale nu se face prin �comprehensiunea� sociologic? a conduitelor, ci se reduce la culegerea discursurilor actorilor asupra ac?iunilor lor, a discursurilor actorilor ap?i s? dea seama de ele (postulatele �reflexivit??îi� ?i al �descriptibilit??îi�), pe scurt, la o �dare de seam? asupra d
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
unui atom izolat, aflat la un nivel obișnuit de energie, și cele ale unui grup de atomi, la un nivel de energie foarte înalt. Cu o mențiune: trebuie să cunoaștem mai întîi legile grupurilor umane. Să nu ne adresăm, așadar, comprehensiunii, ci sentimentelor lor de iubire sau de ură, de răzbunare sau de culpabilitate. În loc să le trezim inteligența, mai bine le-am deștepta memoria. Căci în prezent oamenii recunosc mai puțin direcțiile viitorului decît urmele trecutului. Ei percep nu atît ceea ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
explicativă etc.; O dimensiune discursivă (cunoașterea și utilizarea regulilor care determină folosirea limbii în context - parametrii situației de comunicare, utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacțiune verbală etc.); - Componenta cognitivă, care se referă la utilizarea operațiilor întelectuale în producerea și comprehensiunea de text: memorarea, compararea, diferențierea, clasarea, inferența, anticiparea etc. - Componenta enciclopedică presupune stăpânirea componentei verbale, a aspectelor lingvistice, textuale, discursive, pentru toate domeniile: știință, tehnică, artă etc.; - Componenta ideologică vizează capacitatea de a opta pentru o atitudine față de și de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Alina Pamfil propune propriul model al competenței de comunicare. În concepția autoarei, competența de comunicare poate fi definită prin patru caracteristici fundamentale: - specificul competenței de comunicare, care este acela de „modus operandi” constând în mobilizarea unor resurse diferite pentru realizarea comprehensiunii/producerii de text; - resursele, care includ cunoștințe, capacități, atitudini; - aria competenței de comunicare, care cuprinde comprehensiunea și producerea de text și extinderea ariei capacităților dincolo de domeniul cognitiv; - componentele competenței de comunicare: verbală, cognitivă, literară, ideologică, enciclopedică, socioafectivă; 1.2. Conceptul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
fi definită prin patru caracteristici fundamentale: - specificul competenței de comunicare, care este acela de „modus operandi” constând în mobilizarea unor resurse diferite pentru realizarea comprehensiunii/producerii de text; - resursele, care includ cunoștințe, capacități, atitudini; - aria competenței de comunicare, care cuprinde comprehensiunea și producerea de text și extinderea ariei capacităților dincolo de domeniul cognitiv; - componentele competenței de comunicare: verbală, cognitivă, literară, ideologică, enciclopedică, socioafectivă; 1.2. Conceptul de competență școlară Conceptul de competență este strâns legat de rezultatele școlare, fiind rezultatul exercițiului de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cunoștințe, capacități, deprinderi), semnificând mobilizarea însăși a acestora (savoir mobilizer), în actul comunicării. Dezvoltarea competenței de comunicare, constând în integrarea competenței lingvistice, sociolingvistice și pragmatice în activități de producere și receptare de sens, se realizează pe trei niveluri: de cunoaștere/ comprehensiune, corespunzător formării bazei conceptual. asimilării cunoștințelor; de aplicare, prin care se formează abilitățile și capacitățile specifice disciplinei; de integrare, reprezentând nivelul formării capacității de transfer a cunoștințelor teoretice și abilităților practice în situații comunicaționale autentice, complexe; Formarea competenței de comunicare
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
fiecărui copil, antrenarea capacităților/resurselor personale și de grup ale specialiștilor, pentru a răspunde într-o manieră eficientă la provocările diversității elevilor dintr-o clasă/școală. Toate acestea îl ajută pe profesor să evalueze nivelul achizițiilor școlare și capacitatea de comprehensiune a fiecărui copil, să folosească rezultatele evaluării pentru adaptarea programelor curriculare și să valorifice la maximum potențialul fiecărui copil. Dintre autorii de referință care au anticipat și au susținut ideea educației diferențiate îi enumerăm pe: Maria Montessori a propus ca
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
dezvoltare ale fiecărui elev în parte. A răspunde diferențiat la diversitate înseamnă a antrena capacitățile/resursele personale și de grup, având la bază individualizarea și colaborarea actorilor procesului didactic. Permanent, educatorul trebuie să evalueze nivelul achizițiilor școlare și capacitatea de comprehensiune a fiecărui copil, să utilizeze rezultatele evaluării pentru adaptarea programelor curriculare, să valorifice la maximum potențialul fiecărui copil. Pentru o mai corectă înțelegere a conceptelor care se aplică în contextul strategiilor de adaptare a învățământului la cerințele specifice diferitelor categorii
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie un exemplu semnificativ al raportului dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" "explicitarea dogmei e
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de contact cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]