783 matches
-
concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
relief corespund conurilor de dejecție. În funcție de poziție și formă se deosebesc glacisuri: de front structural (în zonele de cuestă sau cu suprafețe strucurale), de piemont (la poalele muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două elemente: inselbergul (relieful
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
cavitații. Când acestea se află în apropierea limitei zăpezilor, evoluția lor duce dezvoltarea circurilor nivale și a unor vai în formă de „U” - vai nivale. Potcoavele nivale sunt forme de acumulare periglaciara, cu aspect de val curbat, potcoava având partea concava îndreptată spre amonte; acumulările de gelifracte sunt împinse în fața microdepresiunilor nivale. Se formează prin materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
prim ciclu de meandrare a râului. Meandrele de rău nu coincid de loc cu ciclurile anterioare de meandrare. Prin eroziune laterală, care este inegala, râul creează coturi spre dreapta și spre stânga, spre care este atras curentul fluvial central. Malurile concave vor fi erodate, iar cele convexe aluvionate. Astfel apar niște bucle numite meandre. Orice meandru, după ce s-a format, se lărgește și se deplasează spre avale. Cand pantă este mai mare se accentuează deplasarea spre avale, iar la panțe mici
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
cauzale ale meandrelor se refereau la factori externi : devieri datorită rezistenței rocilor, a unor conuri de dejecție, căderea unor copaci. Ulterior se pune accent pe forță centrifuga (principiul lui Thomson) care duce la o ușoară înălțare a apei spre malul concav și la o erodare a acestuia spre avale și lateral (Emm. De Martonne, 1948). Mai târziu se dezvoltă și se demonstrează teoria scurgerii turbulențe, în spirală să helicoidala (Fargue). Ultimele cercetări atestă că orice rău tânăr are, la început, tendința
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
Fargue). Ultimele cercetări atestă că orice rău tânăr are, la început, tendința de a curge sinuos, atât din cauza dinamicii sale turbulențe și helicoidale, cât și din cauza rezistenței variate a mâlurilor. Firul apei se deplasează la coturi spre malurile cu aspect concav, pe care le „buclează” continuu. Pe masura ce râul se adâncește tot mai putin, eroziunea laterală se remarcă în modelarea mâlurilor, sinuozitățile din plan tind să se perfecteze; se ajunge la un echilibru dinamic transversal, la stabilirea unor raporturi între dimensiunile cursului
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place" (din 1914), în care se citește
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
festonate care caracterizează marginea sa convexă superioară, Rolando l-a comparat cu o creastă de cocoș, de aici numele de "circonvoluție crestată", pe care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
creasta temporală. Pe creasta buccinatorului de inserează porțiune mandibulară a mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Marginea posterioară a ramurii mandibulei numită și marginea parotidiană se extinde de la procesul condilian până la unghiul mandibulei, și este ușor convexă în porțiunea sa superioară și concavă în porțiunea sa inferioară. Ea lasă o impresiune adâncă pe fața anterioară a glandei parotide, care înconjoară această margine. Marginea inferioară a ramurii mandibulei se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului. Marginea inferioară se întâlnește cu margini posterioară la
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Corpus maxillae") este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite alveole dentare ("Alveoli dentales"), pentru
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Delia este un afluent de stânga al râului Prut, situat pe teritoriul Republicii Moldova. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu o lățime de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Albia este bilaterală, cu lățimea de 100-180 m, deschisă, cu vegetație de pajiște, în unele locuri acoperită cu stuf. Albia este puțin șerpuitoare, neramificată, cu lățimea de 3-5 m. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu o lățime
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
100-180 m, deschisă, cu vegetație de pajiște, în unele locuri acoperită cu stuf. Albia este puțin șerpuitoare, neramificată, cu lățimea de 3-5 m. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu o lățime de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Albia este bilaterală, cu lățimea de 100-180 m, deschisă, cu vegetație de pajiște, în unele locuri acoperită cu stuf. Albia este puțin șerpuitoare, neramificată, cu lățimea de 3-5 m.Emisar Prut Cotă la vărsare 60 m.d.M. Punct
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
Coeficientul de meandrare este de 1,15. Suprafața ocupată de acumulările de apă :este mai mică de 1%, terenuri arabile - 60%, păduri - 5%.Valea rîului este puțin șerpuitoare, cu o lățime de 2-3 km. Versanții au 60-90 m înălțime, predominant concavi, abrupți, puternic dezmembrați. Înălțimea cea mai mică a lor este de 40 m (s. Hristoforovca), maximă - 122 m (în partea dreaptă, la 1,1 km, aval de s. Pîrlița). Pe versantul stîng se observă alunecări de teren. Versanții mai puțin
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
cu mușchi puternici. Fălcile sale sunt late, cu contur rotunjit, și formează un bot masiv și lat, cu mustăți mari, proeminente, și pomeți înalți, pronunțați, cu nas mare și lat, pielea nasului fiind ușor încrețită; nasul are o ușoară curbură concavă. În schimb, urechile au dimensiuni relativ mici spre medii, fiind scurte, cu o bază lată și vârfuri rotunjite; sunt la fel de depărtate de partea laterală, cât și de vârful capului. În ceea ce privește ochii, aceștia au o formă ovală, putând fi ușor migdalați
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
declarat că sistemul de operare a telefonului nu va fi actualizat la versiunea 4.2 și va rămâne la versiunea Android 4.1.2 «Jelly Bean». Pe partea frontală a telefonului e situat un ecran de 4 inci de formă concavă. Dispozitivul nu dispune de Trackball sau Joystick, locul acestora îl ocupă patru butoane de navigare cu senzor. Pe partea frontală mai este amplasată o cameră video VGA, pe spate se află camera de bază de 5 MP cu blitz. Google
Google Nexus S () [Corola-website/Science/326209_a_327538]
-
dea o explicație funcționării lentilelor și ochelarilor. Deoarece nu cunoștea legile refracției, nu reușește să interpreteze corect drumul razelor de lumină. În lucrarea sa intitulată "Magiae Naturalis" (1558), Giambattista della Porta (1535? - 1615) realizează o descriere a lunetei: "Cu ajutorul lentilei concave vezi obiectele foarte mici dar distincte, iar cu ajutorul celei convexe, obiectele apropiate le vezi mai mari dar neclare; dacă însă vei știi să le combini corect unele cu altele atunci atât obiectele îndepărtate, cât și cele apropiate le vei vedea
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
dezvoltată doar pe malul drept, aici în general terasele se pierd, fiind acoperite de depozite proluvio-deluviale și sunt fragmentate intens de torenți sau sunt îngropate sub depozite piemontane. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este marginită de versanți nu foarte abrupți și impăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
Tectricele subalare (învelitorile subalare) se află pe fata inferioară a aripii și au o așezare asemănătoare cu aceea a supraalarelor și o numire corespunzătoare: subalarele mari, mijlocii și mici, precum și tectricele marginale subalare. Marile și mijlociile subalare sunt de formă concavă, pentru a adera cât mai bine pe suprafața ventrală a remigelor, dând aripii o formă aerodinamică. Regiunea humerală este acoperită deasupra de tectricele humerale superioare, iar dedesubt de axilare sau tectricele humerale inferioare. Rectricele (penele codale) sunt penele mari și
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
întreg N astfel încât pentru n>N, x ar aparține acestei vecinătăți, iar f(a*)<=x<=f(b*) pentru orice n>N, în contradicție cu convergența șirului de intervale. Se demonstrează că dacă funcția "f" este strict monotonă și convexă sau concavă (formula 4 și formula 5 de semn constant), atunci viteza de convergență este superlineară, mai rapidă decât metoda îmjumătățirii. Într-adevăr, presupunem fără a restrânge generalitatea că f(a)<0 și f(b)>0 (în caz contrar, înlocuim funcția f cu -f
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
Deci raza de convergență R>=1/M. Alegând prima iterație :formula 19 astfel încât :formula 20 obținem un șir convergent la soluția :formula 19. Se demonstrează că daca funcția "f" este strict monotonă (f' de semn constant si nu se anulează) și convexă sau concavă (f" de semn constant) pe intervalul cuprins între rădăcină și valoarea de estimare inițială, atunci algoritmul converge, iar convergența sa este pătratică. Intr-adevăr, din unde ξ este cuprins între "x" și "x", si din rezultă că de unde De aici
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
1791, a publicat un important studiu privitor la topografia lunară întitulat "Selenotopographische Fragmente zur genauern Kenntniss der Mondfläche". În 1793, a fost primul care a notat anomalia fazelor planetei Venus, astăzi cunoscute ca efectul Schröter, în care faza apare mai concavă decât cea prezisă geometric. Împreună cu Franz Xaver von Zach și Heinrich Wilhelm Olbers, a fondat în 1800, la Lilienthal, "Die Astronomische Gesellschaft" (în română: „Societatea Astronomică”). Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]