1,143 matches
-
acestor nevoi produce conflicte interioare care, la rândul lor, pot provoca conflicte interioare și cu alți factori sau persoane. 3. Procesul conflictului După Robbins, procesul conflictului poate fi descris ca fiind o succesiune de cinci etape: • Incompatibilitatea/ opoziția potențială; • Personalizarea/ conceptualizarea; • Definirea intențiilor; • Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale; • Rezultatele conflictului. 5 1. Incompatibilitate sau opoziție potențială 2. Personalizarea/ conceptualizarea 3. Definirea intențiilor 4. Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale 5. Rezultatele conflictului Condiții antecedente: *Comunicare; * Structură; * Variabile personale. Conflict perceput cognitiv și/ sau conflict
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
sau persoane. 3. Procesul conflictului După Robbins, procesul conflictului poate fi descris ca fiind o succesiune de cinci etape: • Incompatibilitatea/ opoziția potențială; • Personalizarea/ conceptualizarea; • Definirea intențiilor; • Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale; • Rezultatele conflictului. 5 1. Incompatibilitate sau opoziție potențială 2. Personalizarea/ conceptualizarea 3. Definirea intențiilor 4. Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale 5. Rezultatele conflictului Condiții antecedente: *Comunicare; * Structură; * Variabile personale. Conflict perceput cognitiv și/ sau conflict trăit emoțional Intenții de rezolvare a conflictului: * Competiția; * Colaborarea; * Compromisul; * Evitarea; * Adaptarea. * Conflict deschis (exprimat); * Comportamentul celuilalt
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
personalității instituției școlare prin diferențierea ofertei educaționale; • Principiul racordării la social presupune ca planul de învățământ să favorizeze, pentru grupul țintă la care facem referire, diverse tipuri de ieșire din sistem (orientare către liceul vocațional, teoretic, tehnologic). 43 2.1. Conceptualizarea Propunerea de a stimula cooperarea între elevii unei clase/ școli se bazează deopotrivă pe considerente pragmatice, cât și teoretice. Relația dintre cooperare, dezvoltare cognitivă, comportament și interdependență socială se fundamentează, din punct de vedere teoretic, pe: • teoriile dezvoltării cognitive - Piaget
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
ulterior pe pilonii puși de Herder a insistat asupra ideii de națiune ca o categorie totală, având o realitate transistorică și care i se impune individului născut în cadrul ei prin puterea legăturilor ereditare și culturale. Fundamentând teoretic perspectiva primordialistă în conceptualizarea naționalismului, Herder a considerat națiunea ca fiind unitatea elementară, categoria fundamentală, a umanității (White, 2005, p. 167). Întrucât fiecare popor, națiune sau grup etnic (Volk) încorporează propriul său spirit (Geist) configurat istoricește și recognoscibil sub forma culturii și limbii, rezultă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
declarată "Ziua națională a României" după căderea regimului comunist. Modul de raportare la acțiunea lui Mihai Viteazul poate fi luat ca un barometru al naționalismului istoriografic. Din acest punct de vedere, periodizarea lui N.A. Constantinescu denotă minimumul de naționalism în conceptualizarea istoriei poporului român, din două motive: în primul rând, pentru că evacuează sensul intrinsec național al "Cuceririi Ardealului și Moldovei" (Constantinescu, 1928, p. 163), și în al doilea rând, prin faptul că momentul 1600 nu face parte din armătura structurală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
internaționalism la naționalism s-a repercutat rapid și asupra politicii și istoriografiei românești. Ceea ce, calchiată nominal după reforma protestantă al cărui protaganist principal a fost Martin Luther, a fost numită "reforma comunistă" (Urban, 1979), a afectat inevitabil și modul de conceptualizare a trecutului. Două mutații majore sunt evidente în această reformă pe plan istoriografic: a) re-naționalizarea trecutului, epurat anterior de orice semnificații naționale în urma campaniei rolleriene, realizată în paralel cu b) abandonarea progresivă a dogmei marxist-leniniste în periodizarea trecutului în funcție de modul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
specific materialismului dialectic etc.); ii) perioada pluralizării (post 1998), în timpul căreia se conturează o "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122), fapt care conferă discursului istoric școlar note de polifonie. Democratizarea societății românești a adus multiperspectivismul în conceptualizarea trecutului. Imaginea monolitică și absolută asupra trecutului promovată de regimul (post)autoritar s-a spart în puncte de vedere relative. Piața memoriei colective, care anterior livra o singură viziune asupra trecutului, s-a liberalizat prin retragerea monopolului asupra memoriei deținut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
până la formarea statului dac, sub conducerea lui Burebista; • Epoca veche (antică) circa 80 î.e.n.aprox sec VIII e.n.; • Epoca medie sec. VIII e.n.-1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu fiind considerată uvertura epocii moderne în istoria patriei. Dincolo de distanțările de vechea conceptualizare a trecutului, manualul lui Daicoviciu et al. (1991) rămâne, în esență, același manual din 1987, cu diferența că nu mai menționează o serie de expresii ritualice, adevărate clișee ale discursului comunist: "comuna primitivă", "orânduire socială" etc. De exemplu, ceea ce în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statul-națiune și față de ordinea consființită a lucrurilor. Paradigma clasică a memoriei naționale românești a evoluat de-a lungul unui crescendo al patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă pe care o deținea înainte vreme în memoria istorică românească. Spiritul belic al paradigmei naționaliste de conceptualizare a trecutului se exprima în cel puțin două ipostaze: a) în primul rând, prin învestirea bătăliilor care au punctat istoria românească cu titlul simbolic de bornă temporală (ex: Posada, Rovine, Vaslui, Călugăreni etc.); b) în al doilea rând, sub aspect
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" este relegată în colecția de citate anacronice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la supra-nivelul european, apartenența la comuniunea de valori democratice occidentale primând în fața descendenței etnice românești. Alte concluzii care se degajă în urma analizei empirice a articulării discursive a memoriei naționale românești prin prisma literaturii didactice au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent și trecut și a modului în care se realizează gestiunea politică a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în domeniul interdisciplinar de studiu al memoriei sociale (social memory studies), în cuprinderea căruia se situează și abordarea noastră. Una din consecințele consacrării paradigmei constructiviste în gândirea sociologică a ultimei jumătăți de secol a constat în impunerea metaforei masonice în conceptualizarea diverselor fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei individuale și colective deopotrivă a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
doar cu ajutorul arhivei, examinând edițiile anterioare ale lucrării. În pofida acestei neconcordanțe, imaginea palimpsestului își păstrează vigoarea sugestivă în redarea naturii memoriei istorice în general și a celei românești în particular, exemplificând, în plus, utilitatea teoretică a metaforei în demersul de conceptualizare a realității. Ca orice altă întreprindere umană, și lucrarea de față, prin asumpțiile sale teoretice, procedurile sale metodologice și concluziile sale epistemice, intră sub incidența inescapabilului principiu al failibilității (Peirce, 1931). Pe urmele filosofului pragmatist american, K. Popper a făcut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
O mai mare atenție acordată vieții intelectuale desfășurată în revistele culturale, ca spații instituționale ale avangardei reflecției social politice, ar fi deschis o fereastră înspre descifrarea mecanismelor ce stau în spatele inovației ideatice și producției culturale a noutății în materie de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându-și interesul predilect nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sensibilul, numai suprasensibilului îi revine, logic, autoritatea, sau numai el are capacitatea de a dirija execuția. De această dată, regula de productie "nu poate fi adunată într-o formulă pentru a servi drept precept"125, nu este obiectivă, susceptibila de conceptualizare și comunicare. Ea se manifestă în subiect că o prelungire a naturii, complet independența de voință acestuia și total inaccesibila lui pe cale rațională: Artistul de geniu nu poate descoperi și explică în mod științific cum realizează operele sale, el doar
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
mine (și asta nu e ușor). Cu toții sunt însă mari profesori, mari economiști, personalități care te pot inspira. Când vorbește Dunning la o conferință, cei din sală se fac și mai mici decât sunt; puterea lui de sinteză și de conceptualizare este absolut remarcabilă. Din 2003 încoace, particip în fiecare an la conferința European International Business Academy - o asociație în care am onoarea să fiu coleg cu aceste nume ilustre. Sunt un fel de ciudățenie printre ei, pentru că, exceptându-i poate
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
al ISD ar putea să nu fie cel mai bun instrument de analiză a impactului ISD într-o economie, deoarece o singură metodă de analiză nu poate lămuri comportamentul tuturor investitorilor străini. Literatura internațională recentă tinde să meargă pe varianta conceptualizării de observații empirice izbitor de diferite, ajungându-se astfel la concluzia că proprietatea străină în sine nu este un factor determinant al decalajelor de performanță existente între firmele străine și cele locale; de fapt, caracterul multinațional al firmelor tinde să
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
gândire la cuvânt”. Altfel spus, fascinația „artei combinatorii” („să le alătur șeste vorba de elementele date de lumea din afară - n.n.ț, să le combin - matematicește? - între ele, izbutind uneori o asociere nouă”) îi apare nu mai puțin primejdioasă decât conceptualizarea limbajului, - însă tot în perspectiva convenționalizării inevitabile. Căci urmează, imediat după aceste întrebări, propoziția: „Afirm că mă dezbar de formulă, și această afirmare devine o formulă”... Ambele amenințări vizează deci aceeași neliniște („această zvârcolire în insomnia din mine însumi”) a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
demersuri statistice, cu trei feluri de adaptare comportamentală, cu trei genuri de normalitate și cu tot atâtea forme patologice, cu trei tipuri de morală, cu trei tipuri de memorare, cu trei feluri de imagini și cu tot atâtea feluri de conceptualizare, cu trei tipuri de adevăr, cu trei tipuri de științe, cu trei metodologii conceptuale și tehnice, cu trei tipuri de orto-deducții, cu trei feluri de silogisme <<contradicționale>> și cu trei feluri de <<recurență contradicțională>> etc., etc.302". Am reprodus și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumea ordonat] cauzal va r]mane de nep]truns pentru noi. Este deci imposibil s] înl]tur]m libertatea. Acest lucru poate fi suficient pentru scopuri practice; în cazul lor nu trebuie s] dovedim libertatea. Totuși, trebuie s] încerc]m conceptualizarea leg]turii dintre ordinea natural] și libertatea uman], acceptând versiuni ale „postulatelor” și „speranțelor” care fac leg]tură dintre cele dou]. În cele din urm], angajamentul de a acționa moral depinde de a nu consideră (prin postulat sau speranț]) ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iv. Ce este dezvoltarea? Am menționat anterior faptul c] interesul meu este reprezentat de „asistență de dezvoltare”. Dar ce înseamn] „dezvoltare”? Mulți sunt deranjați de acest cuvânt deoarece este echivalat cu creșterea economic]. Exist] ins] trei dificult]ți legate de conceptualizarea dezvolt]rii în termeni de creștere economic]. În primul rând, exist] posibilitatea că cei s]răci s] nu beneficieze de creșterea economic]; mai mult, ea poate fi asociat] cu procese care înr]ut]țesc situația celor s]răci. Folosirea p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
învățării experiențiale Ciclul învățării experiențiale ilustrat în figură (după cum afirmă Kolb și Fry, apud Jarvis, 1983) poate să înceapă din orice stadiu și ar trebui văzut ca o spirală continuă. Autorii sugerează că mișcarea pe axa verticală reprezintă procesul de conceptualizare, în timp ce axa orizontală reprezintă variația dintre manipularea pasivă și cea activă și, de asemenea, fiecare cuadrat reprezintă un stil de învățare. Jack Mezirow (apud Jarvis, 1983) pornește de la asumpția că fiecare adult are propriile „perspective” asupra realității, constructe dependente de
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
contextului) invită și Heidegger, Habermas, Feuerbach, Dewey și Freire. Dincolo de diferite orientări filosofice, definitorie rămâne esența filosofiei de a oferi reflecții și interpretări ale realității, ale trebuințelor indivizilor în căutarea unui sens și a unor valori fundamentale, existențiale. Interpretările și conceptualizările filosofice sunt cele care duc la formularea finalităților educaționale, argumentează anumite discursuri și abordări sociale, politice, educaționale, anumite orientări, acțiuni intervenționiste etc. și, de aceea, deloc întâmplător, se consideră că filosofia este la baza tuturor științelor. La fel, împrumuturi din
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
repertoriu de strategii eficiente pentru aplicarea și adaptarea acelor cunoștințe la contexte situaționale multiple și la cerințele vieții” (p. 326). Esențială rămâne capacitatea persoanei înțelepte de a-și planifica și autogestiona propria viață, afirmă autorii sus-menționați. În pofida perspectivelor și a conceptualizărilor diferite privind înțelepciunea și relația ei cu vârsta oamenilor, există câteva aspecte asupra cărora majoritatea autorilor manifestă un acord minimal. Acestea se referă la următoarele (apud Merriam, Caffarella, 1991, pp. 200-201): - înțelepciunea presupune un anumit tip (mod, stil) de cunoaștere
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]