2,524 matches
-
și indirect, prin directive și rapoarte scrise sau verbale, cu toate părțile implicate. participă la ședințele de planificare organizațională a proceselor de procesare a informațiilor. Figura 3.5.1. Exemplu de fișă a postului (Henderson, 1994) Fiți concis. Propozițiile scurte, concise, ating cel mai bine scopul descriptiv. Verificați. În final, pentru a verifica dacă fișa postului pe care ați redactat-o îndeplinește obiectivele de bază, puneți-vă următoarea întrebare: „Vor înțelege noii angajați ceea ce au de făcut dacă vor citi fișa
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
să informeze asupra principalelor caracteristici ale postului vizat, ci și să-i atragă pe potențialii candidați. Conținutul unui anunț de recrutare trebuie să acopere următoarele aspecte (Cole, 2000): să prezinte organizația și obiectul ei de activitate sub forma unor referiri concise; să furnizeze detalii suficiente cu privire la caracteristicile esențiale ale postului; se rezume atributele personale esențiale pe care trebuie să la posede deținătorul postului; se facă, pe scurt, și referiri necesare la eventualele atribute de dorit; se enunțe principalele condiții de angajare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
intenție) însoțește, de obicei, CV-ul și este adresată conducerii organizației sau șefului departamentului de personal. Prin intermediul ei, candidatul se prezintă și își formulează oferta de a se angaja pe un post disponibil (Szentgyorgy, 2003). Ea trebuie să fie scurtă, concisă și redactată într-un stil direct. Formularele de aplicare reprezintă un mijloc de culegere a informațiilor despre candidați într-o formă organizată, standardizată. Formularul poate fi atașat la curriculum vitae sau poate fi depus separat. Un formular de aplicare pentru
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
universitățile; o mulțime dintre serviciile comunitare; orchestre simfonice, muzee și fundații, asociații de comerț și avocați, și așa mai departe. Totuși, nimeni în Statele Unite - sau oriunde altundeva - nu a vorbit despre „organizații” până după cel de-al doilea război mondial. Concise Oxford, cel mai autorizat dicționar englez, nu cuprindea acest termen în înțelesul său actual în ediția sa din 1950. Politologii și sociologii vorbesc despre „guvern” și „afacere”, despre „societate”, „trib”, „comunitate”, și „familie”. Dar „organizație” încă trebuie să intre în
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de post, evaluările angajaților, scrisorile de referință, rapoartele etc. Comunicarea în scris necesită atenție sporită și cumpătare din partea emitentului, iar acesta nu are la dispoziție arsenalul instrumentelor de metacomunicare. În scris ideile și emoțiile sunt exprimate mult mai selectiv și concis. Mesajul poate fi recitit, corectat înainte de a fi înaintat receptorului. De multe ori scrisorile, faxurile întăresc de fapt o înțelegere verbală prealabilă. Keith Davis în Ghidul pentru comunicarea în scris propune: Folosiți cuvinte și fraze simple! Folosiți cuvinte scurte și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
considerat setul inițial de Întrebări la care trebuie găsite răspunsuri, iar acolo, setul de concluzii (răspunsuri) privitoare la aceste Întrebări. Între „aici” și „acolo” se parcurg o serie de etape majore, printre care colectarea și analiza datelor relevante. O definiție concisă dintr-un alt manual descrie designul de cercetare ca fiind un plan care Îl Îndrumă pe cercetător În procesul de colectare, analiză și interpretare a observațiilor. Este un model logic de dovezi care Îi permite cercetătorului să facă deducții referitoare
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
va arăta de ce implementarea a reușit doar atunci când organizația a fost capabilă de a se restructura complet și nu a reușit atunci când noul sistem de management al informației a fost suprapus vechii structuri organizaționale (Markus, 1983). Afirmația prezintă În mod concis o teorie de implementare a unui sistem de management al informației, și anume faptul că este nevoie de o restructurare organizațională pentru ca implementarea să fie eficientă. În același caz, următoarea afirmație poate constitui un ingredient suplimentar: De asemenea, studiul de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
convergente privind faptele și concluziile cazului; apoi, concluziile fiecărui caz sunt cele care trebuie replicate prin studierea altor cazuri individuale. Atât acestea, cât și rezultatele generale obținute din studiul cazurilor multiple pot și ar trebui să facă obiectul unui raport concis. Pentru fiecare caz În parte, e bine ca raportul să indice cum și de ce a fost (sau nu) demonstrată o anume ipoteză. Raportul trebuie să menționeze măsura În care s-a aplicat logica replicării de la un caz la altul și
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
acum de orele de insomnie și de tensiune prin care a trebuit să trec În primele săptămîni după angajare, obligat fiind să redactez acele documente Într-o engleză nu numai foarte bună, dar și tehnică și potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practică americanii. Ei sînt singurii cred..., alături de englezi, care excelează În această meserie a jurnalismului, mai bine decît germanii, care sînt greoi, chiar dacă sînt foarte preciși, și, bineînțeles, mai bine decît francezii și italienii, care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Jakub Karpinski, mult mai cunoscută cititorului român, datorită traducerii sale la Începutul anilor ’90. Este un alt gen de abordare a istoriei recente. Karpinski se autolimitează intenționat la cronica celor 46 de ani ai regimului, asumîndu-și selecția faptelor și concisele judecăți conclusive care le Însoțesc. Rezultă un calendar surprinzător, pe care Îl regăsim În bună măsură și În generoasa narațiune a lui Buhler, cu aceeași asociere a incidentului de stradă cu decizia politică la vîrf. Spre deosebire de Pierre Buhler, Karpinski eludează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
regimului inuman de care aveau parte deținuții din penitenciarele românești, aici desfășurîndu-se Între decembrie 1949 și august 1952 un crunt proces de reeducare, soldat cu zeci de morți și sute de persoane schilodite fizic și psihic. Deletant procedează la o concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea” indezirabililor, regimul a folosit pe scară largă și represiunea În forma „muncii silnice”/forțate, utilizîndu-se și În această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de avangardă, adică cel bolșevic, nu a jucat un rol important În producerea ei. Ceea ce a reușit Lenin să facă În mod strălucit a fost să preia frâiele revoluției o dată ce aceasta a devenit un fapt Împlinit. După cum spunea În mod concis Hannah Arendt: „bolșevicii au găsit puterea pe jos, În stradă, și au luat-o”. E. H. Carr, care a scris unul dintre primele și dintre cele mai complete studii despre perioada revoluționară, concluziona că „rolul jucat de Lenin și de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un „proces spectacol”, Cazul Doria Condrea, scrisă în 1958, dar nepublicată. Între eseurile adunate în volumul Liberal din tată-n fiu (1996), sunt cuprinse și câteva fragmente autobiografice, în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima scoicilor, București, 1979; Mărturie mincinoasă, București, 1983; Citație pentru un necunoscut, București, 1988
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
nu va fi înlocuit) de o altă, mai bun). Am convenit asupra a ceea ce sunt și ce nu sunt teoriile, ins) nu am spus cum sunt ele construite. Cum se petrece acest demers? Cel mai potrivit, ins) nefolositor r)spuns concis este acesta: ,,în mod creativ”. Termenul stabilește problemă, f)r) ins) a ne spune cum s) o soluțion)m. Cum se poate cineva orienta printre, pe de o parte, observații și experimente și, pe de alta, printre teoriile care le
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o lucrare viitoare. Pe lang) explicitarea teoriei balanței de putere din paginile care urmeaz), cititorul și-ar putea exprimă dorința de a consulta un studiu istoric cu provire la aplicarea practic) a politicii balanței de putere. Cea mai bun) lucrare concis) este cea a lui Wight (1973). Analizând statele pe domenii extinse de spațiu și timp, Dowty ajunge la concluzia c) în nici unul din cazuri nu au existat schimb)ri în alianțe, care s) fie produse ,,avându-se în vedere un
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
relațiile internaționale..., p. 387). • Imediat după apariție, „broșura de patruzeci de pagini, scrisă cu vădită intenție de propagandă“ (Nici într-un chip cu Rusia) era recenzată în „Viața Românească“, vol. XXXIV, nr. 7-9, 1914, p. 283-285. „În o formă foarte concisă, în care tonul de polemică vie devine uneori aprig până la satiră, autorul a expus în chip sistematic argumentele care, după părerea sa, silesc România să ia poziție împotriva Rusiei în actualul război“. În martie 1916 era recenzată lucrarea lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cât vezi în zări,/ Se-ntinde peste viața-mi, ca hula negrei mări,/ Cu spume tulburi, cu furtuni abstruze, / O-nvolburare de precipitări” (Vii tu). E încheierea unei evoluții poetice care s-a desfășurat sub semnul unei mari tristeți. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din Pegas între Meduza și Perseu (I-II, 1985), Ștefan Borbély observa că această antologie devine „un jurnal indirect”, reflectând „devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-și disciplinează neliniștea, obiectivând
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
regulate de timp); alte subiecte sunt analizate în urma unor solicitări precise, venite fie din interiorul comunității de informații, fie de la alte organisme guvernamentale, cel mai frecvent de la National Security Council (NSC). În urma unor solicitări urgente, pot fi elaborate estimări mai concise, referitoare la subiecte de interes imediat, cunoscute sub denumirea NIE speciale (sau SNIE). Spre deosebire de practica americană, în Israel, înainte de Războiul de Yom Kippur din 1973, estimările erau realizate exclusiv de direcția de informații militare, un departament din cadrul armatei. Deși existau
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Soviet Diplomat in Iran Defects and Flees to Britain”, The New York Times, 24 octombrie 1982, p. A14. 15. Churchill relatează despre această tentativă în prezentarea celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a încercat să eludeze suspiciunile lui Stalin trimițând un mesaj „concis și criptic” care nu reprezenta o avertizare în ceea ce privește atacul german. Acest mesaj făcea, pur și simplu, referire la mișcările trupelor germane ce indicau un astfel de atac. Churchill spera că un asemenea mesaj „va capta atenția lui Stalin și îl
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
este subliniată importanța diferențierii între disidența unui scriitor și rezistența operei lui, mai ales când „disidența este manevrată ca argument valoric, tulburând grav tabloul axiologic”, iar „politizarea face ravagii și alungă, polarizând spiritele, discuțiile senine în literatură”. Concluzia este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația în care „asaltul mass-media ne ispitește cu iluzia participării la istorie” iar „ura, patimile politicești [...], impulsul
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie din Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sunt foarte solemne, concise și se caracterizează prin pregnanța expresiei. Și aici frazele sunt bine articulate și sobre, înregistrându-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care pot părea astăzi prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante dovezi istorice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul de homousios, respingând în schimb homoiusios; este exclusă apoi teza că apelativul de „mediator” ar permite situarea Fiului printre creaturi. Al doilea dialog explică faptul că proprietatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din perspectiva întregului, fapt vizibil mai ales în volumele Liber ca pasărea și Patru plus îngerul. Un loc aparte printre scrierile lui G. îl ocupă volumul Scândura lui Afansol. Cartea reprezintă o culegere de texte parodice scrise într-un limbaj concis. Imaginile sunt de cele mai multe ori abstracte, iar cititorul asistă la luarea în răspăr a tuturor mijloacelor clasicizate de expresie narativă (Memoria, Povestea lui Inel Pirinel, Mortul, Situația lui Amurad Turcul). După ce și-a însușit experiența avangardismului, scriitorul pare că vrea
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
a criticilor apare cu îndemnul și sprijinul larg al Partidului Muncitoresc Român, spre a strânge și mai mult raporturile cu cititorii și pentru a lega activitatea scriitorilor tineri cu aceea a celor vârstnici.” Militând, în continuare, pentru scrisul scurt și concis, ilustrat de „schițe și nuvelete”, marele prozator încearcă să mascheze comanda de partid sub vălul unor imperative profesionale, văl pe care îl destramă cel de-al doilea editorial, nesemnat, intitulat Gazeta noastră literară: „Gazeta noastră literară se vrea în linia
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]