794 matches
-
în permanență că Clotilde este o burgheza aparent onorabilă: ea este o casnica și o gospodina exemplara, având grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în Pe răspunderea mea, încă un film al veteranului „recuperat” Paul Călinescu. În contextul liberalizării poststaliniste, protagonistul Dinu Măgureanu (Iurie Darie) nu mai este muncitor, țăran, inginer, savant sau soldat. El are o meserie „ușoară”, e desenator de modă, ocupație condamnabilă cu câțiva ani în urmă. Bântuit de individualism, „originalitate” și încăpățânare, Măgureanu propune pentru producția de serie a fabricii de textile un model de rochie ca o varză înflorită, de care râd muncitoarele textiliste. Prietena lui, țesătoarea Ileana (element sănătos
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în care Paulescu nu și-a găsit locul decât postum, culpabilitate care se extinde și asupra autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și care l- au privit, dacă nu cu o indiferență condamnabilă, cel mult cu o rezervă la fel de condamnabilă. Periplul memoriei sale este unul particular pentru că, din nefericire, imediat după moartea sa vocea admiratorilor și discipolilor săi, între care; Vasile Trifu, Victor Gomoiu, Nichifor Crainic, Dimitrie Bagdazar, Constantin Angelescu, Alfred Rusescu și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
locul decât postum, culpabilitate care se extinde și asupra autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și care l- au privit, dacă nu cu o indiferență condamnabilă, cel mult cu o rezervă la fel de condamnabilă. Periplul memoriei sale este unul particular pentru că, din nefericire, imediat după moartea sa vocea admiratorilor și discipolilor săi, între care; Vasile Trifu, Victor Gomoiu, Nichifor Crainic, Dimitrie Bagdazar, Constantin Angelescu, Alfred Rusescu și multor somități internaționale ale științei au fost
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestei realizări epocale va fi repede umbrită de vestea că premiul Nobel pentru „descoperirea insulinei” (!) va fi acordat unui grup canadian (amintit anterior) care și-a însușit în mod fraudulos descoperirea paulesciană, aplicând-o la om. Mâhnit profund de această condamnabilă nedreptate, va continua cu aceeași dăruire activitatea didactică, științifică și academică, devenind însă extrem de radical în circumstanțele sociopolitice ale momentului, și deși nu a fost angajat efectiv în politică, acest aspect va fi oneros exploatat de dușmanii săi chiar din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca dascăl și om de știință, cele mai emoționante au fost cele ale studenților care invariabil începeau cu lozinca „dreptate profesorului Paulescu”. Și ele însă aveau să pălească treptat, pentru că vălul tăcerii și al uitării se va așterne prin contribuția condamnabilă și degradantă a urmașului său la catedră, profesorul Ion Nițescu, cea mai sinistră figură a vieții academice românești, care reușește astfel să-și consacre tristul renume în cunoscuta sintagmă „fenomenul Nițescu”. Lui i se vor asocia mai apoi torționarii științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
niciodată nu pare să fie îndeajuns. Aceasta cu atât mai mult cu cât la vremea lor au marcat un progres în evoluția civilizației umane, iar ironia soartei face ca din rațiuni conjuncturale, sau interese pe cât de obscure pe atât de condamnabile, personalitatea care a contribuit decisiv la realizarea acelui moment crucial să fie ostentativ eludat. Este vorba de omul de geniu, medicul, fiziologul, filosoful, cercetătorul, savantul Nicolae Constantin Paulescu, omul care, prin munca, gândirea și realizările sale, înnobilează galeria marilor gânditori
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se o feministă convinsă (VI. 7). Condamnabile grav devin și atunci când interesul pentru bunurile materiale primează în fața trăirii unei iubiri autentice (III. 8, VI. 4, VIII. 2). Totul este raportat la dragoste, deoarece în numele acesteia se iartă orice slăbiciune, dar când sentimentul dispare, nu rămâne decât viciul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Maiorescu alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a lui Eminescu. Un monument în bronz va ilustra mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
i-a dat lecții de rusă la Cambridge, povestește o discuție pe care au avut-o în vara anului 1937. Wittgenstein voia să relateze unor persoane, a căror integritate morală o aprecia, fapte din viața lui pe care le socotea condamnabile. El spera că în acest fel, urmând imperativul sincerității totale, relațiile cu sine și cu semenii vor câștiga în claritate și, prin aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semenilor săi și refuză să reacționeze la primejdii care amenință, până la urmă, propria lui viață. Chiar dacă ar avea bune motive să creadă că anumite evoluții din lumea largă nu îl vor afecta direct, indiferența sa față de suferințele semenilor va fi condamnabilă. Din această perspectivă putem înțelege mai bine de ce cu trecerea anilor Russell era tot mai convins că excelența unui om care gândește constă, în egală măsură, în capacitatea de a produce idei și de a le exprima în mod accesibil
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Așadar, lucrurile și faptele vieții trebuie să le analizăm Într-un mod logic, Însă hotărîrile pe care le luăm trebuie să se Întemeieze pe un sentiment al dreptății; În caz contrar, judecata noastră poate fi corectă sub raport logic, dar condamnabilă sub raport moral. În acest context ideatic, este revelatoare reflecțiunea lui J. Renard: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți”. * „Conștiința este un chin tăcut al spiritului.” (P. Syrus) Este un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe calea „cruzimii” am putea Înțelege, apoi, În ce ar consta binefacerile „milosteniei”? În mod paradoxal, uneori nu ne rămîne altă cale de a ne arăta bunele intenții, față de cineva decît pe calea cruzimii (verbale sau gestuale) - de ex. deși condamnabil sub raport moral, un act de cruzime (ex: o bătaie aplicată de părinte unui copil exasperant de obraznic), poate avea uneori efectul unui șoc emoțional, care să determine apoi o reconsiderare a propriului comportament, din partea copilului. Mai mult chiar, copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
menționată, ca semn al rigorii. Uneori, apariția cărții la o anumită editură conferă acesteia un real prestigiu, deși nu Întotdeauna se Întâmplă așa. Iată ce scria Irina Petraș (2003): Apoi, am ales și aici (ca În Panorama criticii), oricât de condamnabilă ar fi alegerea [subl. n.], să nu transcriu editurile și locul de apariție al cărților (În bulversatul peisaj editorial contemporan, aceste date și-au pierdut, din păcate, relevanța - apariția la o editură sau alta nu mai este un semn sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lor enumerare, putem trage concluzia că ele se pot înfăptui în timpul războaielor reale (cum au fost cele din Irak, Iugoslavia, Afganistan) sau al așa-ziselor războaie reci. În funcție de circumstanțe, unele dintre ele sunt catalogate drept crime, altele sunt legale, dar condamnabile din punct de vedere etic. Unele părți sau guverne le consideră practici normale. În domeniul militar sunt asimilate conflictelor. În orice caz, tot ceea ce au ele în comun este ținta urmărită, de a exploata resursele informaționale în avantajul atacantului și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
poate fi folosită ca un mijloc comun de autentificare. Știindu-se reperele unui utilizator, se poate identifica ușor un intrus, dar se pot oferi și probe că o persoană nu a fost în locația respectivă în momentul săvârșirii unei fapte condamnabile. O astfel de protecție este recomandată pentru site-urile fixe, în care se poate plasa un senzor pe acoperiș sau la fereastră, cu condiția orientării spre cer. Facem mențiunea că semnalele GPS nu trec prin ziduri și acoperișuri. Deocamdată sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
în elaborarea unor obiective care vizează ceea ce trebuie să fie, indicînd și cum trebuie acționat pentru obținerea rezultatului scontat. Totodată se presupune judecata că a urma aceste directive este oportun, iar a nu ține cont de ele este inoportun și condamnabil. Stabilirea regulilor sau normelor presupune o activitate laborioasă, fiecare normă, luată individual, avînd independență relativă față de celelalte și o posibilă motivare diferită (uzul general, tradiția, analogia etc.), dar funcționînd numai în corelație și concomitent cu altele. De aceea, normele realizate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
i-a dat lecții de rusă la Cambridge, povestește o discuție pe care au avut-o în vara anului 1937. Wittgenstein voia să relateze unor persoane, a căror integritate morală o aprecia, fapte din viața lui pe care le socotea condamnabile. El spera că în acest fel, urmând imperativul sincerității totale, relațiile cu sine și cu semenii vor câștiga în claritate și, prin O VIAȚĂ DE EROU? 101 aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
semenilor săi și refuză să reacționeze la primejdii care amenință, până la urmă, propria lui viață. Chiar dacă ar avea bune motive să creadă că anumite evoluții din lumea largă nu îl vor afecta direct, indiferența sa față de suferințele semenilor va fi condamnabilă. Din această perspectivă putem înțelege mai bine de ce cu trecerea anilor Russell era tot mai convins că excelența unui om care gândește constă, în egală măsură, în WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 339 capacitatea de a produce idei și de a le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu o lamentabilă inovație de ultimă oră. Se găsesc o mulțime de minciuni în poveștile spuse de Homer sau Hesiod în Grecia antică, și, după cum a subliniat Ruskin (1905: 351-352), inducerea în eroare nu a fost întotdeauna considerată un act condamnabil. Așa cum consemnează Scheibe (1979:83): Prometeu a ajuns vestit nu numai pentru că a furat focul și l-a dăruit omenirii, ci și pentru talentul său în a fabula. Sentimentul de admirație pentru cei care reușeau să păcălească nu le era
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă aranjezi să-ți vină cărți cît mai bune, dar ești condamnat dacă vinzi vecinului un cal cît mai prost. În vînzarea de cai, și aceasta nu numai în Irlanda, este de așteptat să apară înșelătorii; ele nu sînt însă condamnabile, pe cînd trișatul la cărți este. Domnișoara Shute juca whist, nu poker, deși chiar în poker nu se admite măsluirea cărților, indiferent dacă "jucatul tare" pentru a intimida este o atitudine admirată. Cu toate acestea, nici măcar caii nu justifică orice
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar în poker nu se admite măsluirea cărților, indiferent dacă "jucatul tare" pentru a intimida este o atitudine admirată. Cu toate acestea, nici măcar caii nu justifică orice înșelătorie. În cercurile australiene ale celor care pariază în curse de cai, este condamnabil să oferi din proprie iniîiativă un pont avînd intenții de a înșela, în timp ce, dacă ți se cere sfatul și oferi informații false, actul este privit cu indulgență. Jocurile de cărți și caii arată modul în care atitudinea față de minciună poate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
isteață triumfa asupra uneia lipsită de inteligență; drept urmare, toată lumea încerca să înșele. Pe de altă parte, achiziționarea de bunuri materiale sau profit printr-un alt mod decît o înțelegere oficială, obținerea unor avantaje doar prin intermediul înșelătoriei, era considerat un act condamnabil. În acest context, cazurile juridice contestate erau incluse în categoria înțelegerilor oficiale. Dacă cearta era cu privire la proprietatea asupra unui teren, cum se întîmpla deseori, du Boulay spune că pînă să se ajungă la tribunal, problema devenea atît de confuză, încît
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1920. Copiii, cu vîrste cuprinse între opt și șaisprezece ani, au fost studiați în special cu privire la tendința lor de a înșela, însă două dintre teste măsurau mințitul. Datele (Hartshorne și May 1928:94-103) indică faptul că minciuna și alte acțiuni condamnabile din punct de vedere moral sînt specifice anumitor situații (cf. Burton 1976:174-176). Odată cu dezvoltarea acestor abilități vor surveni și unele schimbări în "afectele și atitudinile asociate minciunii". La început va apărea teama de a fi descoperit, iar mai tîrziu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu mai multă eficiență decît înainte; de ce, atunci, considerăm această abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de minciună datează de multă vreme. Minciuna, cel mai evoluat mediu al înșelătoriei de gradul patru, a fost condamnată de scriitori în antichitate, chiar dacă existau și excepții semnificative. Drept urmare, nu putem considera dezaprobarea minciunii o reacție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]