798 matches
-
un fum din pipă și prin norul de fum a privit-o pe Armanoush drept În ochi, iar glasul lui a coborât până la o șoaptă plină de compasiune. Uite ce e, Îmi pare foarte rău pentru familia ta, Îți transmit condoleanțele mele. Însă trebuie să Înțelegi că toate astea se Întâmplau pe timp de război. Oamenii mureau de ambele părți. Ai idee câți turci au murit de mâna rebelilor armeni? Te-ai gândit vreodată la cealaltă versiune a poveștii ăsteia? Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă avea vreo legătură cu lumea din jurul ei și oarecum mai bătrână. A intrat Încet și prudent. — Ne pare foarte rău că ți-ai pierdut bunica, a spus mătușa Zeliha după un moment de tăcere. Îți transmitem cele mai sincere condoleanțe. — Mulțumesc, a răspuns Armanoush evitând privirile tuturor. A luat un scaun liber și s-a așezat Între Asya și mătușa Banu. Asya i-a turnat ceai În ceașcă, iar mătușa Banu a servit-o cu ouă, brânză și marmeladă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înghesuite cu toatele, era un ölüevi. Lângă imam, În cel de-al doilea loc de cinste, stătea Petite-Ma, trupul ei mic arătând ca o prună uscată lăsată la soare, Împuținată și zbârcită. Fiecare nou-venit Îi săruta mâna și Își exprima condoleanțele, Însă era greu să-ți dai seama dacă le auzea Într-adevăr. De cele mai multe ori, Petite-Ma le răspundea celor care Îi sărutau mîna cu o privire. Însă din când În când, unui oaspete sau altuia Îi răspundea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cupolă. Din încăperea unde fusese restaurantul dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite de pereți, iar tavanul din mahon avea în continuare același aer protector. Guy mă privi cu oarecare compasiune, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită condoleanțe pentru pierderea ireversibilă a unei felii din trecutul meu. Da, acolo, în acel spațiu care acum mi se părea mai degrabă mic, cunoscusem poate cei mai interesanți oameni din viața mea și participasem la cele mai subtile conversații. Dacă aș
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui dă câine, și i-am zis dă la obraz, bașca duhoarea care i-am trimis: — Hop-țop! S-a aflat clenciu și tu, fi-miu, care Îmi pare că ți s-a dus fumurile. Vin să-ți dau tributu În condoleanțe. — Da ce spui tu, Urbistond? mi-a zis pă numele dă famelie, parcă nu mă cunoștea d-ajuns ca să-mi zică Gândăcel. Doar l-oi face să fie la largu lui, mi-am scos dințătorii care mi-i luase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în vreun necaz. Și nici n-am aflat cum o cheamă pe fata care tocmai a plecat, cu tot cu miros după ea. — Dragoș, tatăl tău a murit. Este la morgă, la spital în Negrești. Ar trebui să mergi. Îmi pare rău. Condoleanțe. Vasile pleacă. Se îndepărtează încet, cu bocancii scrâști-scrâști prin zăpadă, și dispare înghițit de ninsoare, pesemne ușurat că și-a îndeplinit misiunea de sol al morții. Împietrit în zăpadă, mă gândesc că asta e cea mai mare surpriză pe care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și Maria se topesc în tapet ca și toate celelalte. ă Acum apare regele meu. Știam de mult că știe să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ioan Gurghiș, mereu regretatul Ioan Gurghiș. Prof. univ. Ioan Gurghiș, Institutul Pedagogic „Ion Creangă” Chișinău: „Permiteți mi să mă adresez și eu dumneavoastră (către Iurie Ilașcu), cred că exprim ceea ce au dorit să spună toți colegii dumitale de catedră. Adânci condoleanțe! în cazul de față vorbesc ca un coleg al lui Iurie Ilașcu, totodată ca și coleg al lui Ilie. Vreau să spun, cu siguranță, că maica Natalia, este primită la Dumnezeu, pentru că rari mame ale neamului nostru pot avea un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în jos MySpace, pe atunci de departe cea mai importantă rețea socială de pe Internet. Sean Parker, care era la ora aceea mâna dreaptă a lui Zuckerberg, i-a sunat pe DeWolfe și Tom Anderson de la MySpace și le-a transmis condoleanțe în numele întregii echipe de la Facebook.36 În mai 2011, News Corp. încerca să vândă MySpace la un preț mult sub cel cu care l-a achiziționat. Încă din 2004, Mark Zuckerberg îi spunea lui Michael M. Grynbaum de la The Harvard
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
au vreun post liber. Du-te la spital, la mânăstire, la Centrul de agricultură, la Oficiul de Energie Electrică... La Ferma de Lactate Anu, la Fabrica de Unt Delicios Deosebit de Untos. Domnul Gupta și Domnișoara Jyotsna veniră să-și prezinte condoleanțele. — Vai, Sampathji, cum ai putut să faci așa ceva? — Acum chiar că ai încurcat-o. — O să fii în concediu până la adânci bătrâneți... Cum mai turuiau toți! Cum mai țipau și mai strigau. Sampath se simțea de parcă ar fi conspirat să țeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce? Nimic special. —Ajunge, Fima. Încetează. Întoarce-te la prietenii tăi. În acest moment conversația lor fu Întreruptă, pentru că doctorul Wahrhaftig năvăli Înăuntru, roșu la față, răsuflând greu și vorbind repede și tare, de parcă n-ar fi venit să ofere condoleanțe, ci să pună capăt unui scandal. Fima nu reuși să-și Înăbușe un zâmbet, pentru că În clipa aceea Își dădu seama de asemănarea dintre Wahrhaftig și Ben Gurion, care striga la tatăl său pe strada Rașba, acum patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de târziu încât niciodată n-au apucat să-și scoată lucrurile din cutiile cu care se mutaseră în noua locuință. Era surprinzător că găsiseră timp să și divorțeze. După moartea lui Ben, Mike a refuzat orice vizite și-a respins condoleanțele cunoscuților. O vreme a stat închis în casă, apoi, fără tamtam, a cerut să fie transferat pe un post de birou. A obținut un birou numai pentru el; Mike știa când să se retragă. Apoi a venit accidentul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luare în posesie pentru Elena. Țața Gramatula, bătrâna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian, tot prin îngrijirea simpatică a lui Drăgănescu, se reînnoise de două-trei ori. La București, joile fusese reluate pentru primire de condoleanțe întîi, apoi pentru reunirea muzicanților risipiți. La început, fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sunt neoficiale, laterale. Disproporția dintre cauze și starea emotivă a Elenei era vădită. Simțise un fel de val cald ce-1 năpădise plăcut. - Bun! zisese, deși cuvântul nu era de doliu. Bun! Mâine facem generala liniștiți, marți avem timp pentru condoleanțe și miercuri toți la înmormîntare . .. iar joi, marele concert! Orânduia astfel totul cu voioșie, soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să liniștească pe Elena, făcând din concert un bloc de apărare în jurul ei. - E bine așa! zisese Elena, regăsindu-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pitești, 2000), el recurge la cele mai ieftine mijloace de atragere a atenției cititorului, dar nu reușește, în cele din urmă, decât să plictisească. Personajele lui se numesc Frecescu, Bulănoiu, Măciucă etc. Iar replicile lor sună cam așa: „Urăm sincere condoleanțe gagiului...“ „Tu ce ai de zis, băi... specialistule?“ ‹ „Taci, fă, și rabdă!“ „Fă, proasto, acum se vine?“ etc. Foarte frecvente sunt referirile (deocheate) la viața sexuală. Numai într-o crâșmă de cartier, inundată de fum de țigară, mai pot fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cernite îi scoteau în relief frumusețea și mai ales personalitatea ei. Oamenii parcă nu îndrăzneau să i se adreseze. Singurii care au rupt gheața au fost prietenii ei de joacă Luminița și Radu, care au venit la ea adresându-i condoleanțe. — Nu vă mai cunoșteam, măi copii, s-au îmbrățișat sărutându-se. — Nu mai suntem copii, Teofana, îi spunea Luminița — Avem noi copiii noștri, adăuga Radu. Ce mult v-ați schimbat! — Și tu. Dar ești frumoasă, frumoasă! — Prin câte ai mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul... Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vânt după ele. Acela fu momentul în care ea își aduse aminte că Bruno Stahlecker își pierduse viața lucrând la cazul ei. Râsul i se stinse și, cu o expresie mai serioasă întipărită pe chip, se porni să-și exprime condoleanțele. Asta implică și carnetul ei de cecuri. Pentru o clipă m-am gândit să-i zic ceva nobil legat de riscurile meseriei, dar apoi m-am gândit la văduva lui Bruno și am lăsat-o să termine de scris cecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și să așteptați vești de la poliție. — Da, desigur, l-am aprobat și, ocolind masa, am luat-o pe Hildegard de mână și am îndepărtat-o din îmbrățișarea Reichsführer-ului. Apoi, ne-am strâns mâinile cu cei adunați acolo, le-am primit condoleanțele și l-am lăsat pe Rahn să ne conducă la ușă. Ce se poate spune? zise el cu adâncă gravitate. Desigur, îmi pare foarte rău că Emmeline a trecut pe lumea cealaltă, dar, așa cum însuși Reichsführer-ul a spus, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apariția unei persoane-problemă ca mama. Ah, Dumnezeule! Uită-te la tine! Arăți ca una dintre soțiile alea nefericite, de la balamuc. Te rog, pune-ți pantofi la petrecerea tatei de mâine seară. Ah, Micul Conte! spuse ea întorcându-se spre Charlie. Condoleanțe pentru tatăl tău. Îngrozitor, toată lumea din sat e alături de tine. Eu sunt vecina ta, Brooke, spuse întinzându-i mâna și făcând o reverență. (Jur că a făcut o reverență, pe cuvânt. Îmi venea să intru în pământ.) —Mulțumesc, răspunse Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín, și-abia atunci s-a apropiat ca să dea mâna cu el. Ce mai cavalerie! Galantonie bărbătească! Ascultă-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]