866 matches
-
costumul șifonat care bea vodcă cu Înghițituri mari, o gravidă lividă la față care de-abia se mai ținea de perete, un grup de muncitori care beau un pahar Înainte de a pleca la schimbul de noapte. — Nu contează cui te confesezi. E suficient ca cineva să te aprobe. În rest, poate să fie o marionetă, o statuie sau o miniatură a lui Buddha. N-are nici o importanță cine e. După ce zise asta, Yazaki mă apucă de braț. — Să mergem. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să locuiesc singură. Îmi place să locuiesc singură. Zgomotul, deranjul, faptul că trebuie să vorbești când tu nu vrei decât să stai pe canapea și să te uiți pe pereți ... mi se pare îngrozitor. Oarecum mulțumită că Leigh măcar se confesase în legătură cu frica ei de coabitare, Emmy o lăsă mai moale. — Știu, scumpo. E îngrozitor pentru toată lumea. Drace, eu și cu Duncan am fost împreună cinci ani de zile și n-am oficializat relația niciodată. Dar tu îl iubești și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Căci viața noastră intimă, profundă, romanescă a început oare cu fiecare dintre noi? Dar despre asta am mai spus câte ceva și nu e cazul să revin la cele spuse. Și de ce nu? Propriu omului care ține jurnal, celui ce se confesează, este să se repete. Fiecare zi a lui este aceeași zi. Și atenție să nu te dedai la jurnal! Omul care începe să țină un jurnal - ca Amiel - devine om al jurnalului, trăiește pentru el. Nu mai notează în jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi chipul unui atât de tânăr condotier? Ședea deja în fotoliul din față, se confesa deja, viclean, umil, prost plătit. Sper că nu v-ați supărat. Voiam să vă cunosc. De fapt, semănați cu un unchi al meu. Tată n-am, amcrescut prin orfelinate. Să-l dea afară sau doar să adoarmă, să adoarmă, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru și se ridică. Într-o clipă îmi dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind. Nu vreau să-l văd deschizându-și sufletul în fața tuturor acestor oameni. E înspăimântător să-l ascult pe Davey confesându-se în felul acesta. Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir minunatele ghete, nu mă ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și niște reguli care să ne ajute să ne simțim bine. Pentru început, Finn va fi cel care va lua cuvântul și ne va vorbi despre fosta sa iubită - în termenii preluați de la Alcoolicii Anonimi, acest mod de a te confesa se numește a susține. Cine vrea să urmeze are la dispoziție cinci minute. Dacă nu doriți să luați cuvântul, nu sunteți obligați să o faceți. Nu trebuie să-i întrerupem și nici să-i judecăm pe ceilalți. Însă, după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ele. Sunt dezamăgită, deoarece Daisy aduce în discuție niște chestiuni foarte interesante. Mă identific cu ea într-o oarecare măsură. Aș vrea să continue să vorbească, deoarece, dacă pune punctul pe i, probabil n-aș mai simți nevoia să mă confesez și eu. Mi-e groază de așa-zisa susținere. Cu toate astea, simt că n-am să mă descarc dacă nu-mi dau drumul la gură. Cam asta am vrut să vă spun. E nevoie probabil să fiu mai furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deși, în comparație cu a ei, relația mea seamănă a căsnicie. Imediat, însă, mi se face rușine că gândesc astfel, mai ales că Daisy este deschisă față de mine și recunoaște că suferă. Eu am fost mereu mai interiorizată și prefer să mă confesez unui membru al AA decât prietenilor mei. Ea se poartă mai normal decât mine. Drept urmare, nu fac decât să îmi mușc limba și o las pe Daisy să plângă și să înșire vrute și nevrute. Când termină, o întreb: — Ești sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar a renăscut din propria cenușă. Simt că pot să-i spun orice, deși n-aș face-o. Sunt o mulțime de lucruri legate de Patrick despre care mi-ar fi jenă să-i vorbesc. Cum aș putea să mă confesez unui bărbat și să-mi manifest teama că nu voi mai avea parte de partide grozave de sex, că pentru tot restul vieții îmi voi aminti goliciunea sa, ochii și alte părți ale corpului său și că n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să te ajut, nu să-ți fac morală. Fac o față lungă. — Ce e? mă întreabă zâmbind. Ai fost tare drăguță, ca o fetiță de doisprezece ani. —Să-ți spun drept, uneori îmi place să mi se facă morală, mă confesez. Presupun că e un fel de dovadă că oamenii țin la mine. Așa cum face Davey în legătură cu... fotografiile. Șoptesc aceste ultime cuvinte, foarte jenată că-mi știe secretul. — Apropo de asta, le-am dat jos acum două zile... —Foarte bine, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi încarc bateriile pe un șantier de construcții...Voi relua studiile. Și cine era colega cu picioare lungi? -Cred c-o știi.Alma Hosu.S-a măritat cu procurorul.Evenimentul m-a marcat.Beau... -Acum e rândul meu să mă confesez.Mi-am dorit un copil.Să-l cresc departe de părinții mei. Poate par romantică.Poate că acționez straniu. O mașină îi orbi cu farurile,apoi se pierdu în noapte.Strada le aparținea. -Când l-am cunoscut pe Jan,eram
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cea mai grea din viața ta, nu? După moartea lui Hermann, ți-a fost mai greu chiar decât după bombardamentul În care au murit mama și sora ta? * Se vede că, În ciuda atâtor momente de slăbiciune când i s-a confesat, el nu s-a apropiat nici măcar cu un pas de ea, cu adevărat, dacă e În stare să compare Între ele reacțiile ei În momentele când Își putea pierde mințile de durere, de parcă ar fi reacțiile cobailor la experimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e Ben, pentru că, până acum, pasiunea mea a fost un secret, dar trebuie să spun cuiva. Și este mult mai bine să le spun Sophiei și Lisei, care oricum n-ar avea cum să-l întâlnească vreodată, decât să mă confesez, să zicem, Geraldinei. ― Adjunctul redactorului-șef de la serviciu. ― Și??? ― Și... Să le spun? Să păstrez secretul? Ei, la naiba. ― Și cred că este de-a dreptul minunat. Așa. Respiră adânc. Ai zis-o. Nu mai e cale de întoarcere. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
început trebuie să apară însă un sfârșit, iar mâine este ultima lui seară la Kilburn Herald. Jemima Jones se simte rău numai gândindu-se la asta - de fapt, atât de rău, că și comite un păcat de neiertat și se confesează Sophiei și Lisei, numai pentru că nu are cu cine altcineva să vorbească, și de fapt nu vrea să spună nimic, dar o face din greșeală. ― Pari un pic necăjită, observă Sophie. E totul bine? ― E bine, îi răspund, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la pat, iar Charlie era îngrozitor de slab la pat. ― Dar ce vrei să spui, cum poate fi cineva atât de prost la pat? ― Da, nici eu n-aș fi crezut. Dar, spuse ea aplecându-se în față ca să mi se confeseze, penisul lui era cam atât de mare: și Lauren își ridică degetul mic. ― A, am făcut eu. Deci nici o speranță? ― Nici o speranță. Trebuia să mă avertizeze. Ajungi să cunoști pe cineva, crezi că e perfect, și apoi bum! Descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și râdem când îmi povestește despre Diana Macpherson, în silă, ce-i drept. Cu toate că simt un fior de gelozie când îmi spune de greșeala făcută la beție, nu prea mă deranjează, pentru că el e îndeajuns de relaxat să mi se confeseze. Oricum nu are nimic cu ea, și îmi dezvăluie că i s-a oferit o slujbă mult mai bună de la un alt post TV, ceea ce rezolvă problema. Partea amuzantă este că de fapt chiar îmi pare un pic rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Hristoase, Marie cea Făcătoare de Minuni și Sfinte Iosif, a strigat ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E foarte important să arăți bine pentru soțul tău, mi s-a confesat ea în timp ce îmbrăca fusta de la costum și un pulover cu mărgele și alte chestii aplicate pe piept. Ceva oribil! După care s-a apucat să se pieptene cu niște mișcări violente. Era agitată, cu-adevărat agitată din cauza vizitei lui Dermot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaune metalice și o atmosferă generală de călătorie în spațiu. Era foarte, foarte șic. Brigit s-a așezat cu precauție pe o canapea gonflabilă din plastic transparent. —Nu sunt sigură că chestia asta rezistă la greutatea mea, mi s-a confesat ea îngrijorată. Nu! mi-a strigat atunci când am încercat să mă așez lângă ea. Nu era deloc de acord. Dacă stăm amândouă, o să explodeze cu siguranță, mi-a explicat ea. Of, Doamne! a exclamat după ce s-a instalat confortabil. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închipuia singurul val pe suprafața mării, păr care, îndată ce l-a udat apa, a prins un ton ultramarin ca pletele Eriniilor. De lângă mine, doctorul privește și el scena cu un aer complice. Alice, studenta de la Arte Frumoase, tocmai i se confesase despre gândurile ei de viitor, care începeau cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul fraise, sandalele... Dacă n-ajungi pân’ la turci n-ai făcut nimic, i-a strigat Doc-ul pe când se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Proust, de Benjamin Constant, Eugène Fromentin, La Bruyère, Huxley, Thomas Hardy. Vădit (și mărturisit) îndatorat este clasicilor francezi, în special lui Racine - și rușilor. Recurgerea însă la "documente" (fragmente de jurnal, scrisori), și mai ales nevoia irepresibilă de a se confesa (fie și sub un nume de împrumut, Sandu) îl situează tipologic și în descendența lui Gide. Asemenea lui André Gide, el e un autentist clasicizant. Cu toate că, neavând mișcare epică și încălcînd toate canoanele, scrierile sale: cele ample (O moarte care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
jumătate a oricărui cuplu să-l considere confidentul suprem. Doar pus în această situație ideală, Dave 2 atingea ciudata lui Nirvană. Dar lucrurile erau mai complicate în cazul lui Dan și Carol. Sigur că amândoi erau dispuși să i se confeseze lui Dave 2, dar natura acestor confidențe era cu totul nesatisfăcătoare. Ambii vorbeau în termeni vagi despre resentimentele, suferințele și pasiunile lor. Iar detaliile precise - cine, unde, ce, de ce și când - lipseau cu desăvârșire. Dave 2 dorea cu disperare tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și care va merge lângă mine atunci când voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi până atunci când nu va mai fi nevoie de mine. Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]