6,839 matches
-
Tudorel Urian Le coeur a ses raisons, que la raison ne connaît point". Faimoasa cugetare a lui Pascal dobândește valențe inedite, prin apariția volumului Scrisori către fiul meu, de Gabriel Liiceanu. Cartea filosofului român este o succesiune de confesiuni ale inimii, întâmplări ieșite la lumină din cotloanele sufletului și ale memoriei, într-un moment de cumpănă existențială: iminența unei operații pe cord, cu toate riscurile de rigoare. Dacă, așa cum se spune, oamenii își retrăiesc în ultimele secunde de viață
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
ne consideră, și azi, și mereu, amnezici. L-am ascultat, am dialogat, l-am întrebat, mi-a răspuns. Ne-am respectat reciproc părerile politice, simpatiile. Deși atunci, chestiunea aceasta nu era cel mai la îndemînă lucru din lume. Clipele de confesiune nu au însemnat nici judecată, nici verdicte. Nimic din toate acestea. Poate așa a fost cu putință să crească o punte între generații. Între noi doi. Între clipe de viață. Între putințele și neputințele din fiecare. Între forme ale cedării
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
16 iulie, îl încheie, anunțând-o victorios pe Nelli: "...acum câteva clipe mi-am lichidat definitiv romanul, revăzut în întregime cu optica critică a unui an de depărtare, retușat și amplificat într-un chip substanțial. Și gândul simțea nevoia unei confesiuni, acum în pragul de încheiere a primei mele Ťexperiențeť literare" (Nu era chiar prima, căci în 1940 publicase Jurnalul unui adolescent). Dorea să afle părerea lui Nelli, care-l inspirase pentru personajul Manina. îi vorbește iubitei despre psihologia aparte a
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
mărinimos cartea, autorul nu-i nici așa, nici altminteri. Unii îl vor respinge mascând vinovății, alții îl vor accepta cu totul, ca pe un guru. Personajul principal li se va părea incomod, dar rândurile ieșite din mâna lui (o binevoitoare confesiune carcerală pricinuită de-un fleac), nu. Aceștia vor afla de pildă cum stau lucrurile cu thy-mos-ul care-l duce sistematic la pierzanie pe Ralph. Și vor avea la îndemână un comod țap ispășitor (ba încă unul cu vechi rădăcini culturale
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
Elisabeta Lăsconi Ieșirea din umbră De aproape două decenii, cu alternanțe spectaculoase, ficțiunea și confesiunea ocupă alternativ "tronul" și iau în stăpânire "împărăția cititorilor". Memorii și autobiografii, jurnale și corespondență au acaparat lectura tuturor, până când ficțiunea și-a reinstaurat fascinația, prin traduceri din literatura contemporană, prin ieșirea la rampă a scriitorilor români contemporani. Ca exemple
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
până când ficțiunea și-a reinstaurat fascinația, prin traduceri din literatura contemporană, prin ieșirea la rampă a scriitorilor români contemporani. Ca exemple - două apariții editoriale relativ recente, despre care se vorbește și se scrie elogios, ca revelații pentru un public larg: Confesiunile unui cafegiu de Gheorghe Florescu și Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian. Și, semn de normalitate a vieții literare de la noi, își reiau prezența vie, uneori incendiară, istoria și critica literară: Istoria critică de Nicolae Manolescu, Iluziile literaturii române de Eugen
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
filologice spre marele public. Reeditarea eseurilor lui Alexandru Paleologu (la Cartea Românească), serii de autor Octavian Paler, N. Steinhardt, Valeriu Anania (la Editura Polirom) confirmă că al patrulea gen literar (ori al cincilea?) a ieșit din umbra ficțiunii și a confesiunii. În mod firesc, traducerile din spații culturale străine semnalează că s-au produs mutații, de la perspectiva literară de abordare la una culturală, mai profitabilă, mai spectaculoasă, pentru că acaparează mai multe zone și domenii, propune conexiuni și realizează exerciții interdisciplinare sau
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
pe de-o parte pe filoane ancestrale de neconvențională factură și pe de altă parte pe buna ordonare, pe un țărănesc realism al execuției, Rebreanu face dovada unei obiectivități antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
adică manifest în sincronie, a fost scăpat din vedere sau chiar ignorat cu totul. Întîlnirea Americii din era spațială cu Islamul nomad și războinic, unidirecțional și impregnat fiziologic de existența unui Dumnezeu exclusiv și exclusivist, nu este o ciocnire între confesiuni sau între civilizații, ci, pur și simplu, o întîlnire între timpii aflați exact la extremele acelei istorii fetișizate de către moderniștii schizoizi: între Evul Mediu (să nu uităm că Islamul se găsește calendaristic în sec. al XIV-lea) și postmodernitate. Că
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
transpunea într-un alt timp, cu alte obiceiuri, într-o altă geografie. Mai târziu, a căpătat și deprinderea de a depăși barierele spațiului și ale timpului, dar fără intermediar livresc, ci în situații de viață cotidiană. A doua serie de confesiuni cuprinde observații tehnice despre arta povestirii, se referă la rigoarea limbajului, la construcția geometrică și la scriitura muzicală. Cortázar se declară "paznic al propriului limbaj", a învățat de la Borges "uscăciunea", adică refuzul oricăror zorzoane, fie ele adjective sau enumerări. Construcția
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
Borges "uscăciunea", adică refuzul oricăror zorzoane, fie ele adjective sau enumerări. Construcția povestirii fantastice are o formă platonică - sfera,iar muzicalitatea scriiturii implică eufonia ca desen sintactic de o mare puritate, eliminând variațiile. În cea de-a treia serie de confesiuni se află detalii extrem de interesante despre cele mai cunoscute povestiri, care au inovat proza fantastică (Obsesia, Noaptea cu fața spre cer) și mai ales despre influența pe care a exercitat-o asupra scrisului său pictura: De Chirico, Magritte, Antoni Taulé
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
schimbate cu tinere atrăgătoare și disponibile, sunt plasate tot în spațiul securizant al Muzeului, acolo unde pasiunea și aplicația de cercetător întrec curiozitatea umană. Lectura cărții e prin urmare mai curând instructivă decât agreabilă. Virgil Nemoianu lasă spații prea mici confesiunilor propriu-zise, notei și notației personale, cenzurându-se inclusiv prin croșete, aplicate când ți-e lumea mai dragă. Pe punctul de a face o mică bârfă, o comparație malițioasă, autorul își ia seama și o întrerupe brusc, într-un chip frustrant
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
instituționalizate". În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău înțeleși. Refuzul său e moralmente contracarat de munificență. Chiar dacă nu suntem în măsură a investiga conștiințele celor dispăruți ce nu ne-au lăsat confesiuni edificatoare, ne-am putea da seama de anume simulacre din care să deducem "cîte și care anume dintre marile spirite ale ultimelor trei secole erau mai permeabile la suflul divinului, decît voiau să pară, cîte și care anume și-au
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
și originalitate. Scriitorul scrie mai mult pentru a se oglindi pe sine, raportându-se la un public exigent. Apartenența la genul memoir poate atrage cititorii pasionați de memorii cu subiect istoric, fiind conștienți în alegerea lor de valoarea literară a confesiunii duble a supraviețuitorilor lagărului de concentrare nazist, Mirek și Blanka. Aprecieri elogioase au venit din partea lui William Styron, Elie Wiesel etc. Negocierea de gen și receptarea propriu-zisă însă au fost perturbate de evenimentele din 11 septembrie 2001 de la World Trade
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
confirmă cât de vastă și întunecată este interioritatea fiecărei ființe. Scris la persoana I, Disperare are cel puțin două chei de lectură - analiză psihologică și mecanism generator al fantasticului, dar este presărat cu atâtea detalii despre minciunile povestitorului, despre funcția confesiunii și multiple receptări, încât cere alte interpretări, legate de creație și de actul scrisului, de pactul biografic și mașinaria de fantasme. Tot așa cum în Scandalul, narațiunea la persoana a III-a voalează natura personală a dramei și meditația de mare
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
fie, cît de cît, cunoscut, transcrie titlul sus-pomenit ca Lada cu nuci (!). Practic, gospodărește. Bine i-ar fi prins, poate, lui Bonciu, în singurătățile nebătute de pas omenesc, o pillatiană ladă de vie... Închinarea de pe pagina de titlu e-o confesiune de copil al nimănui: Nu am cui să'nchin această carte./ Tata-i mort la dreapta lui Adam,/ Mama mi-e aproape și departe,/ Neamuri și prieteni n'am.// Lada cu năluci a ta-i străine,/ Deci ridică-i tu
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
de demult, probabil moștenit: că în orice joc, ca și în orice artă, omul se pierde pe sine. Orice formă ar lua acest gând - creștină (așa cum a apărut la mine, încă din copilărie), islamică sau filosofică, în afara tuturor credințelor și confesiunilor - eu simt că el există și că-și are întotdeauna îndreptățirea sa, foarte relativă și nu deosebit de clară, dar neîndoielnică. Din ceea ce n-a fost și ceea ce nu va fi niciodată, scriitorii iscusiți plăsmuiesc cele mai frumoase povestiri despre ceeace
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
acestei scrieri care "nu e un roman, dar nici un eseu, care nu e un poem și nici un jurnal intim", Ion Biberi vede în ea "un veritable journal", "une sorte de journal psychologique", Octav Șuluțiu "un fel de jurnal intim, o confesiune", E. Lovinescu crede că "nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
journal", "une sorte de journal psychologique", Octav Șuluțiu "un fel de jurnal intim, o confesiune", E. Lovinescu crede că "nu are nici o legătură cu epica", Tiberiu Iliescu vede în ea "un jurnal trist al exasperării". Alți exegeți folosesc concepte precum "confesiune", "memorial", "confidență", cu privire la prima proză. Singur în epocă, Ieronim Șerbu, într-un articol din Vremea , 1936 precizează că întâmplări... nu e un eseu, ci "un roman plin de o intensă viață spirituală, de episoade epice de o rară frumusețe", iar
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
De la jurnal, la integrarea operei lui Blecher sub umbrela prozei de analiză psihologică, analiză atât de la modă în epocă, nu a mai fost decât un pas și mulți dintre critici l-au făcut discutând scrierile lui Blecher în termeni de "confesiune", "sinceritate", "analiză". Printre aceștia se numără Pompiliu Constantinescu, Mihail Sebastian, Ion Biberi, E. Lovinescu, Octav Șuluțiu (parțial), Mihail Gresian, Tiberiu Iliescu și M. Grindea. Primii trei comentatori menționați mai sus apreciază capacitatea de analiză a lui Blecher, unicitatea universului spiritual
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
și M. Grindea. Primii trei comentatori menționați mai sus apreciază capacitatea de analiză a lui Blecher, unicitatea universului spiritual descris, autenticitatea experienței sale și denumesc întâmplări în irealitatea imediată "confesie spirituală de mare luciditate" (Pompiliu Constantinescu) sau "act dramatic de confesiune" (Sebastian). E. Lovinescu integrează proza lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională de ultimă emisie a noii generații". Octav Șuluțiu consideră scrierea lui Blecher confesiune
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
confesiune" (Sebastian). E. Lovinescu integrează proza lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională de ultimă emisie a noii generații". Octav Șuluțiu consideră scrierea lui Blecher confesiune, cu precizarea că specifică este "postularea permanentă a atitudinii metafizice, problema cunoașterii e substanța acestei cărți", nu tratarea psihologică. în aceeași direcție merg Ieronim Șerbu și Eugen Ionescu, cu deosebirea că ei sunt mult mai radicali decât Șuluțiu și afirmă
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
experimentale ca “Anotimpuri” de Arnold Wesker (Teatrul “Matei Millo” din Timișoara) cât și cu spectacole clasice ca “Trei surori” de A. P. Cehov (Teatrul de Stat din Ploiești). Încurajat de criticul Valentin Silvestru, scrie articole, studii, publicând cărți însemnate: „Spectacole imaginare”, „Confesiuni”, „Energiile spectacolului”, îl vede pe regizor un „inginer al atenției”, un “dozator al vorbirii și tăcerii, mișcării și imobilității”, un maestru în „arhitecturarea emoției”, un “constructor prin vizualizare”. În semn de recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea teatrul românesc, Revista
Eveniment la Metropolis: Regizorul Aureliu Manea revine în teatru () [Corola-journal/Journalistic/81028_a_82353]
-
la fel de preocupată și de filmele și producțiile media care promovează violența, degradarea umană și agresiunea fizică și psihică asupra copiilor, ci atacurile sale vizează manualele ortodoxe, ”ca și când aceasta nu ar avea la bază aceeași Biblie pe care o folosesc și confesiunile creștine occidentale”. ”Campania ASUR împotriva manualelor de religie, nu este una compatibilă cu spiritualitatea poporului român, ci reprezintă mai degrabă o atitudine de import care prinde rădăcini doar în sufletele celor marcați de propaganda atee din anii regimului comunist. Această
BOR atacă dur organizația care contestă manualul despre iad () [Corola-journal/Journalistic/81165_a_82490]