1,576 matches
-
metamorfoză intermediară, Oliver ocupa un vagon special, călătorind În chip de copac și În chip de pasăre adormită În propriile sale crengi...) Era plăcut să stai cu mâinile sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un tort de Înghețată, un tub de frișcă, o cutie de confeti și alte abțibilduri... Între timp, musafirii plecară unul câte unul. La masă mai rămăseseră Bikinski, Satanovski, Lily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l ajutară. Bikinski privi nedumerit În jos și, În locul picioarelor, văzu desfășurându-se, În coloane, câte un set de cărți de joc. Aruncându-i o privire furioasă lui Satanovski, el se prăbuși pe scaunul său. „Vedeți, efectul berii combinate cu coniac Alexandrion”, surâse acesta. Medicul Încercă să se ridice și el, dar păți același lucru. „La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după care a continuat agapa. Cert este că la un moment dat, Noimann simți mâna cuiva mângâindu-i pieptul și sări ca ars... În cavou nu mai era decât el... Medicul umbla de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a ajuns În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot felul de peripeții și Întâmplări ce sfidau bunul-simț și rațiunea... Noimann nici nu voia să se mai gândească nici la scena din havuz, nici la tot ce se petrecuse În cavou... Într-un fel, acum era liniștit. Își bea coniacul lui și se bucura și de halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul. Despre ce fel de feminitate era vorba? Una masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
achiziționa falusuri și vulve din materiale catifelate, ce imită cu fidelitate realitatea, cu forme și dimensiuni excepționale. Vibratoarele și aspiratoarele noastre vă pot aduce În orice clipă satisfacția visată...” Pentru Noimann, satisfacția Însemna coșmar. Înmuindu-și buzele În păhărelul de coniac, el citi În continuare: „În afară de aceasta, magazinul nostru, specializat În satisfacerea oricărei fantezii, vă pune la dispoziție o gamă Întreagă de: lubrifianți, afrodisiace, stimulente, bile, vibratoare, dildos, lenjerie și accesorii sado-maso, fetish, eprubete, pompe, păpuși, manșoane, inele, accesorii anale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fața oglinzii, Își studia mimica și bibilea cuvintele, silabele și propozițiile, punându-le la punct și virgulă, Încât, În cele din urmă, se plictisea de ele și prefera, În loc să iasă În oraș, să stea În fotoliu În fața unui păhărel de coniac și să privească În gol - sau conversa cu peștii. Discuțiile pe care le purta uneori la telefon cu Bikinski erau de multe ori, o recunoștea și el, destul de interesante. În conversația cu pictorul, stomatologul Paul se simțea În largul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate de pe sticla goală. „Când e vorba de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut de acasă, să fi aranjat una și mai și... Gândindu-se la petrecerea de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă Satanovski le luase la plecare, Îngrămădindu-le În geantă, cu intenția de a le folosi În scopuri oculte. În fine, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac În păhărelul Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sus În jos și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann scăpase de ele. În locul lor, acum fâlfâiau În jurul lui fluturi de lumină. Bucuria de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai exista un lest. O urmă de neliniște ce trebuia eliminată. O picătură de coniac, un strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda plecase, dar lumea nici nu Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se pe stradă propriul lui sistem circular, alcătuit din vene și artere, legate strâns Între ele, În mijlocul cărora pulsau aorta și venea cavă. Pe măsură ce mergea, desenul creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai ușor. Piciorul continuă să marcheze drumul. Grilaj după grilaj. Stâlp după stâlp. Distanța dintre el și medic nici nu crește, nici nu se micșorează. Merg unul În spatele celuilalt, ca și cum ar fi legați de un cordon ombilical prin care curge coniac sau sânge. Sau și coniac, și sânge. Sunt ca două vase comunicante umplute cu același lichid arămiu, pe care piciorul caută să-l elimine În afară. În urma lui copacii și gardurile se Înroșesc. Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Paul, Paul! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marcheze drumul. Grilaj după grilaj. Stâlp după stâlp. Distanța dintre el și medic nici nu crește, nici nu se micșorează. Merg unul În spatele celuilalt, ca și cum ar fi legați de un cordon ombilical prin care curge coniac sau sânge. Sau și coniac, și sânge. Sunt ca două vase comunicante umplute cu același lichid arămiu, pe care piciorul caută să-l elimine În afară. În urma lui copacii și gardurile se Înroșesc. Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Paul, Paul! Unde sunt eu, unde ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de norocul nostru”, șoptește ca pentru sine șeful de gară, sorbindu-și pe Îndelete ceșcuța de cafea dreasă cu coniac și privind melancolic pasarela... Văzându-l că se uită fix la el, Noimann făcu gestul că-și ridică pălăria, salutându-l pe omul În uniformă aflat dincolo de geam. De altfel, șeful de gară i se păru a fi o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un tunel. „De pământ n-aduce vorbă, nici de văzduh și nici de apă”, completă Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din Khayam. Apa era un element dăunător, n-avea nici un sens s-o invoce. Apa era bună doar pentru acvariu, unde Înotau cei doi pești, dar și acolo, pentru a-i Întări esența, Noimann era nevoit să adauge votcă sau coniac Alexandrion. Peștele mare Îl Înghite pe cel mic sau viceversa. Universul În care viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mi s-a părut o ofertă ciudată, dar, cum de obicei nu vreau să contrariez pe nimeni, am făcut Întocmai. Am văzut apoi că tipul Îmi ia sticla din mână și o Întinde vânzătorului.Acesta a scos de sub tejghea niște coniac pe care l-a turnat peste suc și mi-a umplut deci din nou sticla. Culoarea lichidului era abia acum aceeași cu cea din sticlele celorlalți clienți ai cofetăriei. Nu știu dumneavoastră ce credeți, ca istoric distins ce vă aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]