KorAP: Find »[drukola/base=conjugal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...87 >

2,168 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

grav ca posibilități materiale (centrarea pe viața casnică, în loc de cea profesională, inegalitate în salarizare, șansele mai mici de angajare după divorț etc.). Aici se cuvine să menționăm că, în sistemul american, în mod tradițional soțul divorțat primea din partea fostului partener conjugal două feluri de ajutor financiar: unul pentru îngrijirea și creșterea copiilor (child support), ceea ce la noi se numește „pensie alimentară”, și celălalt numit la americani alimony - obligația ca, în funcție de situație, unul dintre foștii parteneri să-i asigure celuilalt (independent de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
temeiul dragostei adevărate (romantice), dezinteresate, ajung să divorțeze în asemenea proporție? Ironic (și paradoxal), răspunsul este că tocmai de aceea. Adică, dacă cineva se căsătorește din dragoste, ceea ce înseamnă suport emoțional, afecțiune, confort psihologic, de ce să mai continue o conviețuire conjugală în care acestea au dispărut? Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive și mai puțin pe cele instrumentale (economico-productive, instruirea și profesionalizarea copiilor, presiunile grupului și ale familiei extinse etc.) conduce la o mai mare libertate de dizolvare oficială a cuplurilor

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
impediment în divorțialitate. Democratizarea și liberalizarea vieții sociale de ansamblu au determinat o mai mare permisivitate și în ceea ce privește divorțul. Scăderea influenței bisericii și a religiei, „îndulcirea” legislației, micșorarea considerabilă a presiunilor normelor și obiceiurilor tradiționale facilitează ruperea oficială a legăturilor conjugale. Între creșterea ratei divorțialității și factorii mai sus menționați există o circularitate cauzală, în sensul că liberalizarea juridică, cea religioasă a opiniei publice nu numai că au contribuit la respectiva creștere, ci au și reflectat-o. S-au adaptat adică

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
explicativi specificitc "7.1.3. Factori explicativi specifici" Și în problematica divorțului, sunt răspândite teoriile de nivel microsocial care practică individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică disoluția. Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
vârstă tânără, probabilitatea de a găsi ceva mai bun este mai mare. Rasa și etnia contează în sensul că, la scară statistică, există tendința ca mariajele interetnice să fie mai puțin stabile. În general, cu cât distanța culturală dintre partenerii conjugali este mai mare, cu atât și șansele de despărțire sunt sporite. Distanța culturală înseamnă școlaritate, capital cultural, dar și etnie. Diferențieri în disoluția maritală s-au constatat și comparând grupurile etnice între ele. În SUA, cuplurile de culoare sunt mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai greu este principala explicație. El arată, de altfel, că partenerii cu risc de despărțire nici nu investesc prea mult în căsnicie. S-ar putea să existe totuși și alți factori, în afara calculelor rațional-economice, care să determine o mare stabilitate conjugală (factori de personalitate, de pildă), concomitent cu acumularea de capital marital. Investițiile psihologice în mariaj (atașament, sentimente, grija față de ceilalți membri ai familiei etc.) au mecanisme și efecte asemănătoare investițiilor economico-monetare: angajându-te mai mult intelectual și emoțional, te costă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați, adică la percepția lor asupra fenomenului. Multe cercetări referitoare la motivele pentru care partenerii conjugali se gândesc la divorț, cum sunt cele efectuate de J. Huber și G. Spitze (1980), au constatat că împărțirea sarcinilor casnice afectează gândul la divorț la femei, dar nu și la bărbați. Alți cercetători (Udry, 1981; Booth et al., 1985

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sunt mai mari și alternativele dorite sunt percepute ca fiind accesibile. O cercetare citată de G. Bryjak și M. Soroka (2001, pp. 200-201), efectuată de un trio de psihologi (Buechlman, Gottman, Katz, 1992) prin intervievarea intensivă a 52 de cupluri conjugale (care pretindeau în timpul intervievării că au o căsnicie reușită), a făcut o predicție de mare acuratețe cu privire la divorț (94% dintre cele previzionate). Cei care au divorțat au avut scoruri scăzute la următoarele trei dimensiuni: 1. grijă și afecțiune reciprocă; 2

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
uităm că indiferent de cât de „false” sau „adevărate” sunt credințele oamenilor, ele le ghidează acțiunile și în destule cazuri devin adevărate, materializate prin mecanismul „profețiilor care se autoîndeplinesc” (vezi și Radu-Geng, 2003). Investigarea mai îndeaproape a procesului de disoluție conjugală și familială presupune, de aceea, combinarea unor indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe ale

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987; Goldenberg, Goldenberg, 1994; Ganong, Coleman, 1994) au dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realiști, dar în același timp, tocmai fiindcă relația conjugală anterioară nu

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realiști, dar în același timp, tocmai fiindcă relația conjugală anterioară nu a reușit, își pun toate speranțele de a-și reface viața în căsnicia ce se profilează. • Perioada de curtare este asemănătoare cu cea a căsătoriilor efectuate pentru prima dată, însă are o notă de confuzie mai accentuată: când

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sau, mai precis, față de familia intactă nucleară (nereconstituită), familia vitregă are următoarele șase caracteristici distincte (Visher, Visher, 1991): • Aproape fiecare membru al familiei vitrege a pierdut o persoană apropiată (prin despărțire ori moarte), copiii, unul sau amândoi părinții, un partener conjugal. Fără să vrea, ei aduc în familia reconstruită sentimente de durere, de regrete, chiar de mânie și ostilitate. • Când termină divorțul, unul dintre părinții biologici este în afara familiei. Indiferent dacă acesta acceptă suportul moral și material al noii familii a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
părintele biologic gândindu-se că noul partener va fi mai bun, atât ca soț, cât și ca părinte, decât cel de care s-a despărțit, iar părintele vitreg speră că va fi repede înțeles și iubit de copiii partenerului său conjugal. În schimb, copiii își consumă frământările între speranța că părinții lui biologici se vor împăca și teama că noua căsnicie nu va reuși, că vor trebui să se mute în altă localitate, la altă școală, să-și facă noi prieteni

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și compromisuri. Este pusă în lucru o imagine realistă, dar și binevoitoare despre fiecare membru al grupului familial și despre relațiile dintre aceștia. • Stadiul numit al contactului este cel în care se sedimentează relațiile intime, calde, sincere, deopotrivă în cuplul conjugal, cât și între copiii și părinții vitregi. Mai mult, părintele vitreg poate deveni pentru copii un confident în ceea ce privește problemele considerate a fi „prea fierbinți” încât să le dezvăluie părintelui biologic, cum ar fi cele legate de sex, droguri, religie, opțiuni

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
până acum cel puțin o aventură amoroasă?”, utilizat de noi în anchetă, este unul relevant pentru sociosexualitate, fapt confirmat și prin cele mai frecvente caracteristici atribuite „aventurii amoroase” de către subiecții înșiși: relație sexuală de scurtă durată, cu altcineva decât partenerul conjugal sau de dragoste, cu o persoană puțin sau deloc cunoscută, atractivitate și senzualitate fără sentimente, obligații, frivolități și altele de acest gen. Activitatea sexuală premaritală, sociosexualitatea, în general, este, după cum s-a mai sugerat, puternic marcată sociocultural. Schimbări majore, cum

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
economică. Spre deosebire de China, India, Japonia și țările arabe, mii de ani, în Europa, sistemul familial nu a fost bazat pe grupuri corporate și pe modelul de descendență uniliniar. Nici tipurile de aranjament marital nu erau atât de severe, destinarea partenerului conjugal din faza de copilărie fiind rară. Și ceea ce e foarte important, pentru faptele antisociale (crime, furturi etc.), individul în cauză era tras la răspundere, mai degrabă decât grupul domestic în întregime sau alți membri ai lui. Aceste caracteristici s-au

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
respectivelor schimburi se particularizează în funcție de anumite caracteristici: a) În mediul rural, unde gospodăria continuă să fie și o unitate productivă, relațiile dintre cuplurile generaționale sunt mult mai intense, dar și mai contradictorii. În cazul conviețuirii a două sau trei nuclee conjugale, continua intersecție în treburile domestice dintre membrii familiei, cu predilecție dintre noră și soacră, este o sursă majoră de tensiuni. Permanenta interacțiune dintre bunici-părinți-copii în fluxul vieții de zi cu zi are, de asemenea, pe lângă aspecte pozitive (un suport emoțional

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
viața socială. Dintre ele, relația părinți-copii-bunici, comentată deja, este neîndoielnic cea mai importantă. De altfel, în prezent, studiile referitoare la procesele de întrajutorare familială au în vedere cel puțin trei generații (Hogan et al., 1993). Alături de acestea, și relațiile familiei conjugale cu familiile fraților, unchilor, mătușilor și cu alte rude au relevanță economică, socială și afectivă. În investigațiile sale etnografice cu privire la grupurile de imigranți de origine italiană din Londra, R. Firth (1956) a fost surprins de extensiunea a ceea ce el a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
depășire a condiției individualității temporare, apelul la „rădăcini” sunt încercate asiduu de oamenii din lumea contemporană dezvoltată (Dechaux, 1997). De altminteri, genogramele sunt foarte utilizate în studiile și terapiile familiale (Nichols, 1988). Nucleul lor îl formează reprezentarea grafică a familiei conjugale, la care, în funcție de obiectivele cercetării sau ale intervenției terapeutice, se adaugă (pe schemă):rudele colaterale, anceștrii, caracteristici și evenimente din spațiul parentalității (vârsta la căsătorie, la divorț și deces, mobilitatea socială și geografică, cazurile de alcoolism și sinucidere etc.). Prin

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
au ajuns aproape automat la ideea diversității configurațiilor domestice. Pentru societățile complexe, în particular pentru cultura euro-americană, variabilitatea familială se desfășura pe un teren foarte îngust și mai mult ca abateri de la familia integrală (nucleară sau extinsă) formată din cupluri conjugale și copii. Însă în ultima sută de ani, mai cu seamă după anii ’60 ai secolului trecut, au avut loc mutații fundamentale în profilul familial al societăților moderne și postmoderne. Două observații se impun aici: 1. nu este vorba numai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și organele în drept rezultatele cercetărilor (statistici, analize calitativ-interpretative), care denotă importanța mariajului și consecințele nefaste ale divorțului și ale nașterii și creșterii copiilor în afara familiei integrale; c) regândirea întregii legislații referitoare la mariaj, divorț, coabitare, astfel încât să încurajeze stabilitatea conjugală și să descurajeze formele alternative. Drepturile acordate prin lege „partenerului domestic” (coabitarea dovedită, vezi subcapitolul dedicat coabitării), îl poziționează pe acesta la egalitate cu mariajul, ceea ce - consideră autoarele citate - nu numai că nu e echitabil sociomoral și financiar pentru cei

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
într-o autistă nerecunoaștere, experiența cotidiană avieții de familie. Se prezintă, bunăoară, ca achiziții recente psihoterapeutice învățarea acceptării unui soț de către celălalt, așa cum este el (Nicholas, 2005). Deci, dacă nu putem schimba atitudinile și conduitele unuia sau amândurora dintre partenerii conjugali, să-i ajutăm să se suporte reciproc (cât de plină este lumea concretă de asemenea autoterapii!). 9.3.4. Abordarea sistemică și redescoperirea individului: terapia cognitivătc "9.3.4. Abordarea sistemică și redescoperirea individului\: terapia cognitivă" Tratarea familiei ca unitate

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
relația cu partenerul de viață, notând astfel: 0, niciodată; 1, rar; 2, câteodată; 3, frecvent; 4, tot timpul. În partea dreaptă, consemnați cu DA sau NU, în funcție de cum considerați că propoziția respectivă exprimă sau nu o problemă în relația dumneavoastră conjugală. Prin răspunsurile la astfel de inventare și prin comparația dintre diferiți membri ai familiei se realizează o determinare mai specifică a surselor de tensiune, se traduce o nemulțumire mai puțin definită în probleme concrete și posibil de rezolvat. Cu deosebire

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sexual și nu-i pasă prea mult de sentimentele și trăirile tale, apetitul sexual propriu scade, stare care, la rândul ei, afectează gândurile, emoțiile și conduitele partenerului (vezi 9.3.4., figura 15). Sexul este o dimensiune centrală a vieții conjugale, dar dezamăgirile și insatisfacțiile în mariaj se datorează și unor mecanisme psihologice mai largi, printre care cel sugerat deja al idealizării exagerate a persoanei iubite în perioada dragostei pasionale (infatuation). Cel iubit este văzut doar la modul pozitiv, este încadrat

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
niciodată”, „M-aș fi simțit bine la petrecere, dar soția mea a întârziat”, „Iar a venit târziu acasă, e un iresponsabil”. Notarea minuțioasă a actelor specifice de comportament sau gândire (automată) implicate în comunicare și în derularea concretă a vieții conjugale ajută la eradicarea elementelor tensionale și la conștientizarea celor pozitive și, prin urmare, la cultivarea lor. Psihologul american M.K. Goldstein a constatat că o metodă simplă ca aceea de a consemna faptele făcute de soț (soție) ce produc bucurie și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]