1,777 matches
-
plus, au apărut și ca o bună soluție pentru rezolvarea crizei sociale. În felul acesta, soluția arieratelor părea că este capabilă să rezolve mai toate problemele economiei, de vreme ce crea posibilitatea de a amâna practic la nesfârșit rezolvarea problemelor structurale sau conjuncturale care nu aveau, pentru prezent, o soluție convenabilă tuturor părților. Avea însă o singură slăbiciune, dar majoră: înlocuia finanțarea prin intermediul sistemului bancar cu finanțarea de la bugetul de stat. Ceea ce reprezenta un pas înapoi chiar față de economia socialistă. În plus, asigura
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
inventat „intelectualul comunist”, precum și declinul acestei figuri istorice după 1989. Sociologia intelectualului de partid nu este nici o „sociologie a comunismului”, nici una a „totalitarismului”, autorul refuzând să Îmbrace roba intelectualului de tribunal. Cea de-a treia „ramură” este la rândul ei conjunctural determinată de schimbările intervenite după 1989. Purtând la rândul ei câteva denumiri specifice - „sociologia tranziției”, „sociologia procesului de transformare” (Transformationsprozess), „sociologia schimbării” -, aceasta are ca obiect nouă configurație a instituțiilor intelectuale și raporturile acestora cu politicul (intelectualii În câmpul puterii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a cunoașterii, denunțata că prea «literară», În vreme ce pentru elită literară ea este prea «științifică». O altă explicație provine din rezistență «elitelor» la o analiză sociologică, În pofida conjuncturii favorabile studiilor asupra elitelor de la Începutul anilor ’90. O altă explicație este mai conjuncturala - interesul manifestat pentru elite, fie În sensul reabilitării lor, fie În cel al punerii calității lor la Îndoială, este la originea unui discurs de eufemizare, urmărind responsabilizarea și mobilizarea mai multor categorii sociale. Situațiile de criză politică, În care vechiul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
aparițiile la televiziune, filmul, congresele Societății Academice Române la Paris, tipăriturile fundațiilor culturale, activitățile cenaclurilor literare. Rubrica „Primite la redacție” înregistrează volume ale autorilor români din emigrație. Cu numărul 42-43/1979 debutează rubrica „Antologia rușinii”, ce adună fragmente de texte conjuncturale, scrise sau rostite de scriitori și oameni de cultură din țară. M.P.-C.
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
fără echivoc a judecății de valoare. Accentele deliberat polemice feresc demonstrațiile de uscăciunea expunerilor documentar-universitare. A doua secțiune se încheagă mai ales din evocări ocazionale. Mai interesante sunt intervențiile din cel de-al treilea grupaj, reprezentând răspunsuri la unele afirmații conjuncturale, ceea ce nu îndreptățește seriozitatea cu care sunt combătute de autor. Spiritul disputei transmite comentariului o anume oralitate, absentă în studiile mai dezvoltate. Și în unele, și în altele răzbat modalități de tratare eseistică. Sumarul volumului al doilea evidențiază aceleași structuri
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
integrate și la limita integrării, familii active și familii pasive, familii stabile și familii instabile (vezi Mitrofan, Mitrofan, 1991). În același spirit am putea continua: familii tinere, familii bătrâne, familii bogate, familii sărace. Asemenea clasificări au însă doar o valoare conjuncturală, fiind utile în gruparea unor date statistice sub sintagme ale limbajului cotidian. Dacă întreprindem cercetări în mediul rural, este importantă clasificarea în familii agrare, nonagrare și mixte. Urmărind relevarea unor indicatori ce priveau structura forței de muncă, caracteristicile locuinței și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la tipologia familiei, trebuie să avem în vedere că putem găsi aproape o infinitate de criterii (și tipuri), dar că multe dintre ele nu au aproape nici o valoare epistemică (familie activă, familie pasivă, de pildă), că unele au o funcție conjuncturală (în cercetări pe diferite teme), după cum există tipuri de familie care au o valoare științifică generală pentru sociologia familiei. Ele vor fi analizate în cele ce urmează. 3.2.2. Familia nucleară și familia extinsătc "3.2.2. Familia nucleară
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1931 și deputat național-țărănist. Numele lui R. capătă notorietate mai ales grație pieselor sale, care se joacă pe scenele importante ale capitalei. Autorul preferă abordarea genului ușor, cu succes imediat la public, dar cu o amprentă critică mai mult condescendentă, conjuncturală. Personajele sale, cu onomastică amuzantă, aparțin clasei de mijloc, sunt oameni trecuți de prima tinerețe, în viața lor producându-se ,,accidente” romantice, care le dezorganizează existența liniștită și banală. Scriitorul folosește o gamă stilistică spumoasă, fie ea și facilă, efemeră
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
în URSS) și G. Călinescu (articolul Arta și lumea,), ca și ale multor tineri autori talentați care au aderat, pentru un răstimp mai lung sau mai scurt, la noul curs politic și ideologic. Dacă prezența lui Radu Stanca e doar conjuncturală (poemul Expediție și eseul Reeditându-l pe Caragiale), nu același lucru se poate spune despre versurile lui Mihai Beniuc, Ioanichie Olteanu, Sașa Pană, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian. Deși rămân la un nivel estetic decent, poemele lor (multe republicate) răspund aceleiași
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
melancoliei” de Ileana Mălăncioiu, „Pupat toți Piața Universități” de Dorin Tudoran, „La microscop” de Cristian Teodorescu. De reținut totuși că, și înainte de l989 și după, R.l. a căutat să-și păstreze prestigiul din punct de vedere literar, dincolo de orice constrângere conjuncturală. Nicolae Manolescu sublinia, pe bună dreptate, în articolul aniversar 25 de ani (39-40/1993): „Numele redactorilor și colaboratorilor revistei coincide cu numele tuturor marilor personalități culturale ale anilor ’70-’80.” Cu rubrici variate și echilibrate, cu o bună distribuire a
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Cartea străină” (ținută în anii ’70 de Nicolae Balotă, ulterior de Darie Novăceanu, Grete Tartler, Andreea Deciu, Mihai Zamfir ș.a.). O dovadă a deschiderii spre universalitate pe care o anunța programul inițial este și numărul impresionant de traduceri. Deși câteodată conjuncturale, impuse de diversele evenimente politice - de pildă, vizitele în străinătate ale dictatorului erau marcate în mod automat de publicarea unor tălmăciri din literaturile țărilor vizitate -, ele au avut meritul de a-l familiariza pe cititor cu spații culturale mai puțin
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
care cucerește și înlocuiește formele vechi” (Poezia în marș, 187/ 1945). Reprezentanți marcanți ai literaturii interbelice își exprimă adeziunea la noua orientare: Gala Galaction publică articolul O lume nouă, Perpessicius scrie Triumful muncii, Cezar Petrescu își intitulează transparent câteva însemnări conjuncturale - O literatură care a murit ș.a.m.d. După o primă etapă de denigrare a scriitorilor consacrați, urmează etapa „revalorificării” literaturii române, citită acum prin grilă proletcultistă. În „Suplimentul de duminică”, ce apare din 1948 până în 1950, se publică articole
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
o dramatizare după romanul Ochii strigoiului și piesa Mânzul nebun (premiera la Teatrul Național din București, în martie 1947), ambele în tandem cu Cezar Petrescu, dar și o serie de lucrări dramatice a căror tematică și destinație își dezvăluie caracterul conjunctural și tezismul ostentativ prin chiar titlurile lor - Fiul pământului, Cozile de topor, Să strângem fiecare bob, Ei sunt aleșii noștri, Cel mai bun din clasă, Nu mai cred în farmece ș.a. -, ori câteva „portrete dramatice” (Vasile Roaită, Ilie Pintilie, Filimon
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
de un bărbat pe care îl luase drept altcineva. Deși versificația e armonioasă, construcția dramatică e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt compuneri encomiastice bazate pe situarea a doi mari poeți - Ovidiu și Eminescu - în contexte sociale care să le releve calitățile excepționale fie prin contrast, fie direct, prin laude nemăsurate aduse
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
de precepte, compilativ”, care a dat verdicte false despre Tudor Arghezi, poet perceput ca fiind lipsit de cultură clasică, ca un primitiv, ori despre I. L. Caragiale, din opera căruia nu sunt preferate comediile, ci proza. Un alt reproș, de factură conjuncturala, se referă la faptul că L. a acordat atenție și literaturii române din exil. În fine, Călinescu este nemulțumit de modul cum i-a fost utilizată istoria literară din 1941, pe care romanistul italian ar fi așezat-o „sub un
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
social. Poate că - asemenea eroului din Febre (1961) - el găsește justficată „convingerea că, atunci când oamenii sunt de bună calitate, nu există drame irezolvabile. Totul e o chestiune de voință și demnitate.” Într-o aspirație vag prezumțioasă (dacă nu e și conjuncturală) va căuta în haosul realității istorice ideile, simbolurile, miturile în stare să dea lumii dacă nu armonie, cel puțin coerență, dacă nu veșnicie, măcar un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
caz focalizat asupra societății comuniste românești, percepută ca o permanentă „negociere a resurselor identitare între actorii sociali și partidul-stat”. „Actorii sociali” aleși pentru exemplificare sunt scriitorii, ale căror reacții oscilează între un pol „ontologic” (atitudinea constantă) și unul „pragmatic” (adaptarea conjuncturală). Fără a emite judecăți morale, autorul realizează o clasificare și o analiză minuțioasă a „strategiilor identitare” din lumea literară, de la rezistența poltică până la autocenzură. O temă similară abordează și studiul Povestirile vieții (2003), situat la joncțiunea între sociologie, psihologie și
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
obligată să o facă” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 249). Acest comportament de conversiune apare în cazul unei influențe exercitate - paradoxal - de către o minoritate consistentă, și nu de către majoritate (în cel de-al doilea caz, răspunsul este doar conjunctural, în prezența majorității respective, și nu se permanentizează ca în cazul minorității). Iată de ce trebuie observat că ceea ce atribuie presiunea de conversiune din partea persoanelor din minoritate asupra altor persoane este tocmai consistența, continuitatea de care dau dovadă răspunsurile lor în comparație cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
începe să fie / Din ce în ce mai târzie” (La ieșirea din poveste). Ce e drept, reflecția morală nu dispare, ci doar migrează către alte genuri. Astfel, eseistica lui Ș. se dispune pe axa raportului dintre adevăr și mistificare, dintre „calitatea umană” și derapajele conjuncturale. Despre mistificare (1998) conține o radiografie a moravurilor de „tranziție” și, totodată, o critică a mentalităților vechi și noi („colectivizarea iubirii”, „punerea «în slujba»”, „mentalitatea lui «se dă»” etc.). Mai ambițios este eseul Ridicolul (1998), care urmărește o cartografiere sistematică
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică și alții..., București, 1954; Găinușa de aur, București, 1954; Gemenii, București, 1955; Mică e vacanța mare, București, 1956; Străjerul mării, București, 1956; Cum a plesnit bostanul de prea mult râs, București, 1956; Povești de la fereastra mea, București
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
a uitat de Paul Goma, închis împreună cu alții după revoluția din Ungaria anului 1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
o jumătate de secol, autorul, în oroarea de fascism, a „supradimensionat figura lui Lenin”, care „i-a părut o figură providențială”. În stalinism a văzut tot atunci (cum mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
întorc în Logosul divin, toate își descoperă sensul în Logos și numai prin El. Acesta „se definește”, dacă se poate spune astfel, prin capacitatea acestuia de a fi în același timp universal - adică de a uni toate în El - și conjunctural: are capacitatea de a se adapta tuturor împrejurărilor istorice sau existențiale (3, 1‑2): Cuvântul se arată darnic și generos prin faptul că [se împărtășește] tuturor sfinților adaptându‑se, asemenea unui medic priceput, nevoilor fiecăruia. Cunoaște foarte bine slăbiciunea firii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acești ani: Păuna Mică (1948), deși romanul, imaginând un falanster rural, va fi criticat pentru înapoiere ideologică, Mitrea Cocor (1949; Premiul de Stat), Clonț de fier (1951) și Aventură în Lunca Dunării (1954). Deloc sau mai puțin atinse de imixtiunea conjuncturalului politic rămân Fantazii răsăritene (1946), Nada Florilor (1951), Nicoară Potcoavă (1952; Premiul de Stat), Evocări (1954) și Cântecul Mioarei („Viața românească”, 1961). S. e distins cu Premiul Internațional pentru Pace (1951) și cu Premiul Lenin (1961), primește titlul Erou al
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]