3,867 matches
-
știri cum că el poartă negocieri interne în PNL pentru ruperea unei aripi din partid. Lui Stroe nu-i place noul anturaj al șefului său de partid ori de oamenii la care acesta pleacă urechea. 3. Al treilea motiv are conotații mai degrabă simbolice. După cum și premierul Victor Ponta declara duminică, Radu Stroe este unul dintre ”părinții fondatori” ai USL, categorie unde mai sunt incluși președintele PSD, Liviu Dragnea și Crin Antonescu. Ulterior au fost adăugați Daniel Constantin și Eduard Hellvig
Trei motive pentru care Stroe îi ține spatele lui Tăriceanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32010_a_33335]
-
Caragiale). Un colaj, în fond, din poemele anterioare, al cărui singur rol e de ordin tehnic: mimează încheierea unui capitol de viață. Cea de-a doua e o găselniță de traductologie: în chip de refren, verbul „a mesteca” (cu toate conotațiile lui) e transpus în aproape zece limbi, de la română la, dacă nu greșesc eu, sanscrită și chineză (p. 42). Ultima asemenea „indexare”, Dósa o livrează sub forma unei colecții de citate în engleză căreia îi adaugă, o scrupulos academică listă
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
sociologie, istorie ori psihologie. Ficțiunea autobiografică e surprinsă în relația ei cu lumea, istoria, dar și cu propria imaginație (fantasmele proprii) și cu alte „matrici textuale”. Este vorba de o angajare ce se modifică în timp și prezintă o „dublă conotație”, în realitatea exterioară și în „politica limbajului”, revelând interacțiunea dintre subiectul care scrie și limbajul în care acesta trăiește. Așadar, autobiografismul evoluează „în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În Casandra, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină: Petru Dumitriu în Preludiu la Electra și Iosif Naghiu în Misterul Agamemnon reiau prima secvență a Orestiei eschiliene, Radu Stanca în Oedip salvat, Nicolae Ionel în Oedip
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin transfer în alt spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Dramaturgii români atrași de lumea veche nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea Antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în scurte texte conexe, prefețe ca cele scrise de Victor Eftimiu sau articole ca ale lui Radu
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
în „pivnițele” poeziei mazilesciene, pe care o și fixează, succint, dar exact, în cadrul istoric al epocii dintre 1968, anul debutului, și 1984, anul prea grăbitei plecări a poetului dintre noi. Mi-a plăcut finețea cu care criticul a jonglat cu conotațiile unor vocabule ca putere și curaj. Este vorba în studiul său, evident, despre puterea artistului de a fi el însuși și de curajul estetic. Însă, într-o epocă totalitară și depersonalizantă, cum a fost perioada comunistă, puterea de a-ți
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
evident, despre puterea artistului de a fi el însuși și de curajul estetic. Însă, într-o epocă totalitară și depersonalizantă, cum a fost perioada comunistă, puterea de a-ți păstra identitatea spirituală și curajul creației estetice pure căpătau, vrând-nevrând, și conotații politice. Se poate discuta, desigur, despre „rezistența prin cultură” (în care eu nu cred), dar un fapt e cert: poezia lui Virgil Mazilescu a reprezentat, în ultimele două decenii ale regimului ceaușist, un reazem al celor care mai credeau în
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
aducând un nou mod de receptare și înțelegere a artei sunetelor. Compozitor extrem de controversat în epocă, dar și mai târziu, prin încercările sale tulburătoare de a oferi operei o nouă față în care să se reflecte simboluri profund metafizice, cu conotații metaforice sublimate, Richard Wagner a adus simfonismul în orchestra lucrărilor sale, dezvoltând drama muzicală pe baza unor librete scrise de el. Bun cunoscător al mitologiei germane, el și-a construit întreaga creație pe poeme literare de o rară frumusețe care
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
o dată cu ea și numele, ca aceea familie de Lusignan care trebuia să se stingă în ziua când avea să dispară zâna Mélusine”13. Mutatis mutandis, este riscul oricărui mister, care privit prea de aproape poate să își piardă aureola de conotații transcendente. Și poate că aici, în această fugă de dezamăgire, stă toată explicația jocului de apropieri și reverențe făcute misterul masonic, un cadril perpetuu pe care Proust îl joacă în marginea unui „G de purpură sub o coroană ducală”14
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
și pe ceilalți!“ (Dragomir se referea la cei care făcuseră parte din „lotul Noica“ la sfîrșitul anilor ’50.) În orice caz, cartea a luat-o, atras pesemne și de îndrăzneala de a vedea pe copertă cuvîntul (plin, pentru el, de conotații nostalgice) de „fenomenologie“, într-un context cultural oficializat ca „marxist“. Noica m-a anunțat într-o bună zi că vom merge „la Sănduc Dragomir“: „Gabi dragă, este un elev al lui Heidegger, tocmai a ieșit la pensie și vrea să
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Măsurătorile sociologice arată că strategia "USL trăiește" și-a pierdut eficiența în noul context politic, iar Tăriceanu, ca exponent al acestei idei, a scăzut și el în sondaje. Totodată, asocierea fostului președinte al PNL cu PSD+PC+UNPR are o conotație negativă pentru aceștia din urmă pentru că românilor nu le plac "trădătorii", spun aceleași cercetări consultate de PSD. Ridicol, la ședința Biroului Permanent Călin Popescu Tăriceanu a atins un nou nivel de ridicol în 26 mai, când președintele Senatului a descins
EXCLUSIV. Tăriceanu, ultimatum din partea PSD by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29782_a_31107]
-
Ministru liberal al Danemarcei, a fost recent la București. I s-a părut cuiva că este "de stânga"? Sau nu cumva toate aceste vorbe despre "stânga" nu sunt decât un basm pentru a justifica un gest politic care are alte conotații, alte justificări, alte cauze. Oare chiar poate cineva crede că în ziua demisiei din funcția de președinte al PNL cineva are brusc o revelație doctrinară cum că familia liberală europeană ar fi mult prea de "stânga", iar PNL trebuie de
Călin Popescu Tăriceanu, scrisoare deschisă către liberali. Apel împotriva predării PNL către Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29807_a_31132]
-
Ceea ce reprezintă o scădere în plan dogmatic se arată a fi un cîștig pentru literatură, căci deși fragmentul citat conține niște comparații mai puțin reușite, totuși semantismul lor nu este deloc mai puțin generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în termenii lui G. Durand, din Structurile antropologice ale imaginarului - asumate de răul spiritual. Perseverînd inspirat, Antim personifică piatra și "maica" sa, pămîntul, iar lanțul semantic format evocă, într-un registru secund, originea mitico-htonică a
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
care îl face să citească în atitudinea și cuvintele echivoce ale inspectorului semnele bunăvoinței, îl conduc la un deznodământ catastrofal pentru el: sancționarea. Titlul comediei Generația de sacrificiu avea în perioada de după primul război mondial, așa cum are și astăzi, aceeași conotație dureroasă; titlul sugerează demagogia, răsturnarea valorilor, de vreme ce profitorii se declară cei sacrificați, de vreme ce oamenii cinstiți, ca tânărul profesor de geografie șomer, sunt nevoiți să recurgă la subterfugiul deghizamentului și să se umilească slujind unor parveniți dubioși al căror unic zeu
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Rodica Zafiu Grevele din ultima lună au reactivat în discursul public românesc cîmpul lexical al profesiei didactice. Termenul profesor e, desigur, cel preferat în cele mai diferite tipuri de texte: pentru că este neutru din punct de vedere stilistic, lipsit de conotații pozitive sau negative. Singurul său dezavantaj e o anumită ambiguitate între sensul generic și cel specializat, între numele profesiei și cel al funcției: profesorul e ,cel care îi învață pe alții", dar și, în ierarhiile meseriei, o treaptă distinctă (profesor
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii Ťpe cînd se credea pelicanť. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfîșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
observații fine și notații inteligente, cum ar fi, de exemplu, aceea că în Moromeții, II, procesul de comunizare a satului românesc ,este coborât la scara înțelegerii sensibile, la consecințele lui asupra individului. El este deturnat de la sensul politic, primind alte conotații: lupta dintre mentalitățile unor generații diferite, lupta dintre vechi și nou" (p. 45). La celălalt capăt, însă, și trăgând mai greu, apar numeroase stridențe, inconsecvențe și inadecvări critice, ieșite mai toate din teza șchioapă care ar fi trebuit să susțină
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
dintre ei. Pe scurt, geniul egala nemurirea conferită de artă. Scandalul era furia pe care o producea modul boem de viață în burgezul obișnuit care găsea inacceptabile asemenea pretenții. În secolul XX, cuvântul scandal a primit un nou set de conotații, dar, mai ales, a devenit intrinsec artistului, mai mult decât o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
din urmă se amuză crud pe socoteala ființei raționale" (p. 212). În sfârșit, să mai notez că, după părerea lui Dumitru Micu, eternul feminin în poezia argheziană se situează la antipodul absolutului întruchipat de Dumnezeu (p. 225) și primește frecvent conotațiile nehotărârii și ale ambiguității. Alături de cei doi poli (Dumnezeu și femeia), țăranul, țara și istoria configurează motivele lirice fundamentale în opera argheziană. În această nouă interpretare a lui Arghezi, materializată în volumul din 2004, Dumitru Micu s-a depășit considerabil
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
încă odată jumătățile de adevăr din viața premierului, la fel cum o făcuse și altădată cu privire la studiile acestuia, în special cu privire la doctoratul care s-a dovedit a fi un plagiat. 14 În limbajul politic și jurnalistic acesta alternă între o conotație pozitivă (dată de susținătorii președintelui) și una peiorativa (dată de contestatarii acestuia), în funcție de tabără politică. 15 Dan Pavel, op. cît., p. 31. 16 Traian Băsescu a ales despărțirea de PD-L printr-un mesaj postat pe rețeaua de socializare Facebook
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră, oricum inițiată și în ale matematicii, omenirea, până în prezent, încă nu i-a găsit subtilitatea nici în microși nici în macrocosmos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
viguroasă și dinamică memorie culturală, artistul urmărește cu predilecție eficiența limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, orice implicare simbolică sau metafizică este
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
în filosofie în cadrul Universității "Aldo Moro" din Bari. Eseul sau intitulat: "Idealismul actual" privește relația personală și intelectuală dintre Benedetto Croce și Giovanni Gentile care au precedat perioadă fascista. Ipoteza prezentată de autor este că aceste diferențe nu au o conotație personală ci filosofica. Demersul autorului este acela de a nu se poziționă în apărare niciunuia dintre cei doi filosofi deoarece, desi concepțiile lor sunt departe de interesele noului mileniu, personalitățile lor continuă să fie importante pentru spațiul cultural italian. Coordonatorii
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]