928 matches
-
Carmel la Strasbourg și Frankfurt, unde s-a hotărât trimiterea unei solii la Paris. Întorcându-se la Lausanne, Beza a fost foarte tulburat. Împreună cu mulți clerici și profesori din oraș și împrejurimi, Viret se hotărâse în sfârșit să întemeieze un consistoriu și să introducă disciplină ecleziastică capabilă de excomunicare, în special de la celebrarea Euharistiei. Dar bernezii nu doreau un guvernământ bisericesc calvinist; aceasta a cauzat numeroase dificultăți, iar Beza s-a hotărât că ar fi mai bine să stabilească la Geneva
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
lui Calvin, Beza s-a bucurat de un succes deplin, nu numai în îndeplinirea muncii sale, ci și în pacificarea Bisericii Geneveze. Magistrații își însușiseră ideile lui Calvin, iar guvernământul în chestiunile spirituale, ale cărui organe erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum ar fi supremația magistraților asupra pastorilor, libertatea în predicare și obligația pastorilor de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
vizită canonică făcută în Bucovina, arhiepiscopul Ankwicz de la Lemberg a făcut apel la clerul din Galiția, dar și acolo era lipsă de preoți. Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
aparținând Bisericii Române Unite cu Romă. Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici. În consistoriul din 21 februarie 2001 papă Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal. Una dintre problemele delicate care au tensionat extrem relația dintre guvernul argentinian și cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost cea a căsătoriei între
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
servit orașul ca reprezentant al Universității Naționale Săsești la Sibiu (1861-1875), organ pentru care a stabilit regulamentul interior. Gull a fost activ și pe plan bisericesc evanghelic, fiind unul din colaboratorii și promotorii noii constituții bisericești. A fost ales în consistoriul național de către a treia adunare a Bisericii Evanghelice din Transilvania, funcție în care a rămas până la moarte. În urma unei apoplexii a fost paralizat din 1896.
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
București (1885-1889), susținându-și lucrarea de licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului Superior (1909-1918). A predat între anii 1881-1918 (cu excepția anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului Superior (1909-1918). A predat între anii 1881-1918 (cu excepția anilor de studii la București) ca profesor de religie și filosofie la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae Roșca Codreanu” (la care a fost
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
Decretul-lege 4167 din 12 septembrie 1919. Între 1909 și 1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul arhidiocezan de la Sibiu (1909-1911; 1915-1917; 1918-1920) și în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României unite, patru legislaturi ca membru al Camerei Deputaților și două legislaturi ca
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul arhidiocezan de la Sibiu (1909-1911; 1915-1917; 1918-1920) și în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României unite, patru legislaturi ca membru al Camerei Deputaților și două legislaturi ca Senator. Ion I. Lapedatu a făcut parte din Partidul
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este redactat în imba latină, la Consistoriul din Blaj. Iată-1 în traducere: "In anul 1788, în ziua a 18-a a lui ianuarie stil nou; s-a citit mărturia despre convertirea preotului mai înainte neunit, Butean Gherman, din moșia Răstoci, învecinată cu măritul Comitat Solnocul Interior, și
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
să accepte transferul la altă mănăstire sau în București, iar în ultimul rând să-și ia concediu medical. Aceste somații, după cum au recunoscut cei din conducerea Bisericii, erau din rațiuni de stat. Pe 27 ianuarie 1955 a avut loc la Consistoriul eparhial monahal din București, procesul de caterisire al Părintelui Ioan, în lipsă, pentru a putea fi dat mai ușor pe mâna autorităților. Pe 21 februarie 1955 i s-a înmânat Sentința de caterisire și excludere din monahism, pe care pe
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
trebuință" . Zaharie Catarig s-a pensionat în anul 1886 pe motiv de boală, dar și forțat de autorități pentru că nu știa limba maghiară. După pensionarea lui Zaharie Catarig, la 26 septembrie 1886, senatul școlar rebrean, cu aprobarea vicariatului și a consistoriului scolastic episcopal, la ales învățător pe Constantin Suci, fiu al fostului primar local George Suci, ce avea să rămână în memoria colectivă a Rebrei sub numele "Dascălul Costan". Constantin Suci absolvise Preparandia din Gherla în anul 1884, funcționase doi ani
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului din Sibiu. Pe lângă acestea, un sprijin documentar important în stabilirea proporției credincioșilor aparținând confesiunilor românești (ortodoxă și greco-catolică) îl constituie Șematismul jubiliar greco-catolic din anul 1900 (Șematism - publicație a episcopiei destinată cunoașterii parohiilor și bisericilor, ce cuprinde: numărul credincioșilor, date
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
buni, ca 5 % interesul annual de la două milioane, cu care ajutor eparhia nu numai să zidească biserica catedrală, rezidența episcopească și institutul teologico-pedagogic (...)“". În documentul 510 din ședința consistorială a lunii august 1851, se precizează că "„Prea Sfinția Sa D. Episcop diecesan face Consistoriului diecesan cunoscut că au dat Consiliului comunal de aci o cerere ca să se dee Episcopiei locul așea numit Zuldoș, spre a se zidi acolo on Seminariu și o biserică catedrală“". La această cerere, răspunsul autorităților locale din decembrie 1851 este
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
catedralei au ajuns la sfâșitul anului 1863 la suma de 51.384,44 florini. Donațiile au continuat să vină și după moartea lui Șaguna în 1873. Printre cei care au donat se află și o serie de preoți cercetați de consistoriul eparhial și care și-au asigurat astfel iertarea. În anii următori, interesul pentru catedrală rămâne, dar este depășit de alte doleanțe, printre care și ridicarea Episcopiei Ardealului la rangul de Mitropolie (eveniment întâmplat în anul 1864). După ani întregi de
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
Victoriei (în zona actualelor cămine studențești). Comisia de analiză a recomandat la 21 ianuarie 1898 locul din strada Morii nr. 16. În octombrie 1898 mitropolitul Miron Romanul a murit, succesorul său fiind ales Ioan Mețianu (1898-1916). La 22 mai 1899, Consistoriul arhidiecezan numește o subcomisie formată din: Dr. Ilarion Pușcariu, Dr. Elie Cristea și Nicolae Ivan, care avea menirea de a pregăti un proiect de concurs pentru planurile de construcție a catedralei. La 22 iunie, Consistoriul arhidiecezan face un apel către
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
1898-1916). La 22 mai 1899, Consistoriul arhidiecezan numește o subcomisie formată din: Dr. Ilarion Pușcariu, Dr. Elie Cristea și Nicolae Ivan, care avea menirea de a pregăti un proiect de concurs pentru planurile de construcție a catedralei. La 22 iunie, Consistoriul arhidiecezan face un apel către „Reuniunea regnicolară a arhitecților și inginerilor din Budapesta” pentru studierea condițiilor concursului, atașând schițele deja alcătuite, precizând dimensiunile (pentru circa 1800 persoane), stilul neapărat bizantin. Mitropolitul Ioan Mețianu insista “pentru ideea ca biserica să aibă
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
000 coroane pentru cupolă și încă 4.000 coroane pentru cei patru evangheliști. În luna mai a anului 1903 asesorul consistorial Elie Miron Cristea și arhitectul Joseph Schussnig au efectuat o călătorie de studii în vederea contactării unor artiști, după care Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a publicat în ziarul “Telegraful Român” din 30 noiembrie 1903 anunțul concursului de executare a picturilor catedralei din Sibiu pentru suma de 80.000 coroane, cu termen de depunere a proiectelor data de 1 martie 1904. La
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
dar ca „simplu executant”, după cum crede acad. Virgil Vătășianu. Onorariul primit de către Smigelschi pentru pictarea icoanelor de pe iconostas, a cupolei și pandantivilor a fost de 32.000 de coroane. Un juriu de experți instituit la 9 martie 1907, la cererea Consistoriului, și format din A. G. Verona din București și Dorschlag din Sibiu a stabilit că pictura era prea strigătoare, lipsea armonia culorilor, iar cupola părea prea greoaie. Membrii juriului au propus pictarea întregului interior, sticla de la fereastră să fie colorată sau
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
sărbătoare are însemnătate pentru întreaga românime, pentru istoria generală română, pentru că ""sângele nu se face apă"". Cu acest prilej, a fost amplasată în stânga intrării o placă cu următoarea inscripție: În dreapta intrării se află o placă în care sunt înscriși membrii Consistoriului arhidiecezan din timpul zidirii catedralei. Aceștia sunt împărțiți în trei categorii: În timpul păstoririi mitropolitului Nicolae Mladin (1967-1981), a fost înlocuit acoperișul catedralei și au fost reparate cele două turle. Succesorul său, mitropolitul Antonie Plămădeală (1982-2005), s-a ocupat mai ales
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. A fost zeci de ani a fost deputat în Congresul Național bisericesc din Sibiu, membru în Consistoriul Diecezan din Arad și în Sinodul protopopesc din Timișoara. Împreună cu primarul Timișoarei, Stan Vidrighin, la 27 martie 1921 a organizat consfătuirea privind înființarea Parohiei Ortodoxe Române din Cetate. A fost cetățean de onoare al Timișoarei și membru de onoare al
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
și Gheorghe Abăza (1715-1721). În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. În ședința Consistoriului Episcopiei de Rădăuți din 27 februarie 1784, episcopul Dosoftei Herescu și-a dat asentimentul pentru desființarea mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, precum și a tuturor schiturilor. Ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Sfântu Ilie a funcționat ca mănăstire de călugări
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
izvorul aparținea societății Österreichisch-ungarische Staatseisenbahngesellschaft. Nicolae Drăgălina a sugerat sinodului eparhial să nu fie cerută cedarea terenului, ci să fie propus un schimb de terenuri cu o suprafață mai mare din izlazul comunei Vasiova. În raportul din noiembrie 1897 către consistoriul diecezan, protopopul Maxim Popovici se pronunța pentru construirea mănăstirii vis-a-vis de izvor, pe teritoriul comunei Vasiova, și nu pe terenul situat mai sus de izvor. Persista însă problema ca izvorul să rămână pe teritoriul unei societăți private. Consistoriul diecezan i-
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]