1,422 matches
-
nonetice. Alex este pasionat de Beethoven și a folosit Simfonia a IX-a ca pe un stimul al visurilor lui de violență. Aceasta a fost propria lui alegere, dar nimic nu îl împiedica să aleagă această muzică doar ca o consolare sau imagine a ordinii divine. Faptul că, atunci când începe condiționarea lui, încă n-a făcut alegerea mai bună nu înseamnă că nici nu o va face vreodată. Dar, cu o terapie prin aversiune care îl asociază pe Beethoven cu o
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
gândirii niște remarci dacă nu prostești, cel puțin banale: după ce o cunoaște pe regina ElisabetaI, tot ce găsește să spună e "ce persoană interesantă". De aceea, identificarea cu spectatorul, încurajată de realismul mimat de documentare, e împiedicată în Orlando. Oricum, consolarea e că protagonistul e remarcabil de spiritual în dialoguri. Rezultă că Potter reușește să escamoteze defectele codurilor de care se folosește. Impactul e unul postmodernist sută la sută: printr-un mixaj inspirat al codurilor, se ajunge la "încețoșarea" granițelor dintre
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
spus că, la un moment dat, Simona Halep a izbucnit în lacrimi. De asemenea, Mihai Gâdea a povestit și care a fost atmosfera de la Roland Garros, practic ce nu s-a văzut la televizor. "Nu vreau să sune deloc a consolare. Simona Halep a câștigat în această seară. Este ceva fantastic ce am văzut. Este ceva fantastic ce am trăit și nu doar noi, ci și toți cei care au văzut meciul. Dacă la începutul meciului, românii erau cei mai mari
Ce NU s-a văzut la TV. Gâdea DEZVĂLUIE ce s-a întâmplat la Roland Garros by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74053_a_75378]
-
căror rezolvare ar depinde, chipurile, soarta unei confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența cu care este privit teologul se trage tocmai din conștientizarea unei neputințe constituționale a îndeletnicirii sale: silit să trăiască în lumea de aici, el nu poate da socoteală de alcătuirea ei, pretinzînd totuși
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu le-a rîvnit, singura consolare fiindu-i compoziția. A fost ani de-a rîndul directorul Filarmonicii "Banatul" din Timișoara, instituție care, iată l-a omagiat vineri, 12 octombrie, în mod firesc, cu ocazia împlinirii vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, printr-un concert simfonic "fermentatî" exclusiv
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
fabricile de vise s-au năruit ("comunismul sovietic, Hollyoodul și religia organizată"), când "religia artei" își pierde și ea treptat speranța la un paradis, singurul lucru sigur este moartea. De aceea Barnes o contemplă cu teamă și neliniște, deconstruind toate consolările tradiționale, dincolo chiar de "frământarea fetișistă" proprie meseriei de scriitor. Rămânem însă pe marginea abisului zâmbind, pentru că tocmai am citit una dintre anecdotele barnesiene, în care simțul umorului îl învinge pe cel al morții. În fapt, lectura acestei meditații asupra
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
ambițiile mele șanț mult mai modeste: să citim această carte că pe un manual de ăntrebuintare al zaverei timpurilor noastre, ori că pe un tratat de conduită, nu an sensul prescriptiv al termenului, ci mai curand ca model și totodată consolare. Mesajul răspicat al lui Kuhn, oricat de contestabil raționamentul prin care ajunge să al formuleze, ori de limitat domeniul la care e aplicabil, este că modificările de paradigmă șanț inevitabile. De ce șanț inevitabile e o ăntrebare interesantă, precum și foarte dificilă
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
de autentică angajare în actul interpretativ, au beethoveniene, care în cazul concertului este una mai oferit o variantă interesantă și dinamică a opusului puțin amprentată de drama existențială imediată ci mahlerian. În general orchestrele noastre au o sobrietate îndreptată către consolarea și contemplarea celestă. În scenică, uneori vecină cu staticul, dar de aceasta dată am această concepție diferențierile s-au situat undeva pe sesizat o implicare a fiecărui instrumentist, mai accentuată cristaline zone de culoare, eterate, realizate printr-o gamă la
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
Liviu Dănceanu Uneori uitarea e remediul nedreptăților suferite, suprema mângâiere a celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de puține ori memoria ne joacă
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
care-i lansasem își desfăceau tot mai mult aripile iar furnica a adoptat morala greerului, a început și ea să cînte. Am fost și pretind că mai sînt încă un interpret fidel și însuflețit al doinelor populare. Deci aveam o consolare. Dar însuflețirea de ieri se stinge pe zi ce trece. îmbătrînesc și privind în urma mea nu regret decît un singur lucru: că în ciuda pierderilor suferite nu am putut continua editarea de cărți. După naționalizarea din 1948 ca să pot trăi am
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
să bruscheze pianul. În tot acest timp, în nebunia sa Vlad are un însoțitor, un fel de om de serviciu, interpretat de Mircea Diaconu, care ni se va revela, joacă rolul lui Dumnezeu sau al îngerului păzitor, oferindu-i spre consolare fluturi pacientului histrion. "Fiecare cu fluturii lui." Destul de nebulos, într-un tren personal unde-și face apariția și dispariția, acest Însoțitor îi oferă trei zile, nu știm precis de ce trei, așa cum nu știm care sunt păcatele pe care i le
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
găsirăți iar calea către mine“. Cercul s-a închis, armonios: poezia livrescă a lui Philippide se întoarce de unde pornise, la sursele antice ale înțelepciunii. Într-un periplu care a durat decenii, poetul n-a reușit să găsească pentru viață nici o consolare superioară celei oferite de Poezie. Opera autorului este mult mai vastă decît cele 4 volume de versuri antume, cărora li s-au adăugat cîteva poezii diferite strînse în volumul postum Vis și căutare: mii de pagini de traduceri, între care
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
asemenea cazuri, omul, lipsit fiind de antidotul obișnuit al uitării prin surogate sibaritice, este silit să se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
stăpân pe sine și pe arta lui. Idila adulterină e de o mare poezie, nici o urmă de considerații moralizante nu-i întinează frumusețea. Nici chiar înșelatul, umilul soț al Elenei, domnul Drăgănescu, nu nutrește gânduri de răzbunare, refuzând cu fermitate "consolările" perversei Mika-Le, sora Elenei. H.P.-Bengescu are extraordinara intuiție de a deplasa adevărata reprezentare a concertului de Bach, din saloanele mondene ale Elenei în îndoliata "biserica Amzei". Agrementat, așa cum fusese prevăzut, de ceremonialuri lumești - strategii de obținere a invitațiilor, toalete
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea cărților, extrem de numeroase demonstrează și ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
înoată printre agitația rechinilor și printre cârligele doldora de momeală. Metamorfoză Semințele aducerii aminte au germinat odată cu trecerea timpului mai întâi peste o redută apoi peste o ruină, amprentele unei conștiințe mai puțin obișnuite flutură de-asupra furiilor metamorfozate în consolări mărunte - nu este totul pierdut câtă vreme din oglinzi lumina unui soare ascuns ne invadează retina.
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
am luat cu mine două cărți: Idiotul și Crimă și pedeapsă. De ajuns ca să pot continua, oriunde aș fi, corespondența. P.S. Sînt dezolat. Uitîndu-mă în cartea lui Ianoși văd că Sv. e comparat cu diavolul! Păcat. Cel puțin îmi rămîne consolarea că eu cred că Sv. e chiar diavolul, fără nici un dubiu! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 18-VIII-1980
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea, se dezumanizează, găsind o consolare amăgitoare în ideea prăpastiei ireductibile dintre om și creator". Nu de puține ori Ovidiu Cotruș nu e de acord, total sau parțial, cu cele afirmate de interlocutorii săi, operînd distanțările corespunzătoare. Cu deferență și distincție intelectuală, însă cu o substanțialitate
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
era mult prea tare pentru el, a fost protestat și nu a fost lăsat să cânte. Scandal în lumea artistică, Serafin vehement atacat în presă (și asta a contribuit la demisia lui), bietul Petrică, prăpădit, cu gânduri de sinucidere, caută consolare la mine. Cum sunt un om foarte „rău” (de la „Opera Română cetire”) i’am ridicat moralul și cum îl angajasem deja înaintea acestui incident pentru a „Noua” la Palermo, aveam interesul să fie cu capul sus, și astfel într’adevăr
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
nu e, vai, decât o palidă copie a lumii Ideilor. Și textul acesta despre care am spus frumos cândva că e singurul loc de veci, iată-l dovedit un biet cenotaf, copie a copiei copiei. Am totuși, o destul de plăcută consolare: am devenit, în sfârșit, un fel de coleg cu Platon, și sunt aproape sigur că el, colegul Platon, mă va înțelege.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
singura mea șansă. Cu toate astea, simțeam că mi se taie rădăcinile, că eram despărțit de toate și de tot ce-mi era drag și cunoscut. Mi-am părăsit țara silit și împotriva voinței mele. Revederea cu mama era singura consolare a acestei emigrări. Totodată, eram apăsat și de "delictul" de a-mi fi trădat țara și de imposibilitatea de a mai reveni. Tata, în schimb, era în al șaptelea cer. La graniță, am mai fost controlați încă o dată, apoi am
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
că Bucuria e una din podoabele ei cele mai vulgare; - pe cînd Melancolia e, ca să zic așa, însoțitoarea ei ilustră, pînă într-acolo încît nu pot concepe...un tip de Frumusețe din care să lipsească Nefericirea..." Ceea ce poate constitui o consolare pentru un estetician al umbrei cum este, dacă nu Alexandru George însuși, naratorul pe care tînărul scriitor l-a inventat.
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]