1,399 matches
-
întind o mână spre Tanahul lăsat în urmă care odihnește pe noptiera dinspre partea lui de pat, poate că mi-a lăsat și mie o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce se ascund de mine, dar dintr-odată asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și eu făcusem același lucru, luasem un prunc de numai o zi din brațele mamei sale. Pun cartea pe partea patului pe care dormea el, pe perna care fusese a lui, nu voi găsi niciodată profețiile acelea pline de consolare și liniște, dar, în clipa în care somnul începe să mă cuprindă, îmi amintesc ultima profeție, grea și puternică precum ultimele vorbe pe patul de moarte, iată, vi-l trimit vouă pe Eliahu, profetul, înainte de ziua cea mare și teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oameni să recurgă adesea la sfaturile mele, poate mai mult la bunul meu simț decât la doctrina mea. E curios, știți, că printre adepții cercetărilor sapiențiale se găsesc uneori personalități ieșite din comun... Nu vorbesc de cei care caută veșnic consolări transcendentale sau de spiritele melancolice, dar chiar și de persoane cu știință profundă și de mare finețe intelectuală care, cu toate astea, se lasă În prada himerelor nocturne și pierd simțul limitei dintre adevărul tradițional și arhipelagul ciudățeniilor. Persoanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
profesor de educație fizică. Ăsta îi lua la rând pe cei cu trei sacoșe, pe blonde și pe delegații unor babaci sus-puși. Drept era că rămâneau blonde și printre noi, blonde anti-compromis. Unele aveau fundul exagerat, dar era totuși o consolare. Dimineața, la 6, ne încolonam în fața clădirii. La 8.30 veneau femeile de serviciu și ne băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu atât acel ceva era mai treaz. Degeaba, nu oricui îi este dat să înnebunească, nu oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru un copil decât însăși ființa care l-a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
să-și recapete libertatea. Grigore se duse la Baloleanu. El încă nu știa nimic. Se miră. Regreta. Melania de asemenea. Îl opriră la dejun. Trebuie să rămâie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de... ― Atunci am să mă ocup și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnule avocat! reluă Platamonu atât de ocrotitor, că devenea ironic. Nu sunt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primejdie... În București, primul drum îl făcu în aceeași zi la Gogu Ionescu. Îi era penibil să fie crainicul nenorocirii, dar își zicea că, după telegrama laconică a lui Grigore, amănuntele pe care le aducea dânsul vor fi totuși o consolare. Casa din strada Argintari cu scara monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase luni în urmă, când venea mișcat și înfricoșat să se intereseze de sosirea boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a morții a pus „sfîrșitul” sub preș și că acesta nu mai este un subiect de bonton. Iată că site-ul nostru ne propune să reîncepem să vorbim despre moarte. Nu prea am înțeles însă cum. În sfîrșit, din rubrica „Consolare ptr cei îndurerați” am aflat următoarele : „în cazul în care nu reușim să depășim pierderea unei persoane, o metodă folosită și de către psihoterapeuți este realizarea unei scrisori de «rămas-bun» prin care persoana îndurerată are șansa de a transmite un gînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform oracolelor lui Isaia, invazia a fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva reflecții a posteriori Dacă am fi putut cumpăra un ziar după invazia asiriană
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
șefii care nu mai erau mulțumiți de randamentul său în fața planșetei, de nevasta care-i dăduse un ultimatum casnic, refuzând să-i mai gătească, să-i mai spele și să mai îndeplinească alte îndatoriri matrimoniale, arhitectul nu mai avea nici măcar consolarea de-a se bucura de pasiunea sa. Ajunsese în prea scurtă vreme la o culme dincolo de care nu mai putea spera să urce. Experimentase la Dacia lui cele mai moderne și mai complexe claxoane care se fabricau în lume, chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul să mă întrebe, cu un braț încleștat pe speteaza jețului și cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mă îndoiam că Harold ar fi repetat tuturor "prietenilor" eurasieni întîmplarea mea, și fetele ar fi încercat să mă consoleze cu veșnicele lor stupidități sentimentale, îndemnîndu-mă sî beau și să fac dragoste, iar eu eram incapabil să primesc orice consolare, fie ea cât de brutală. Mi se părea că nu am voie nici să menționez numele Maitreyiei în mijlocul lor. Eram însă atât de năuc, atât de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și idealul lor de atroce detașare nu are nimic de-a face cu omenescul care suferă, cu mizeria experienței. Trăiesc oarecum prea dumnezeiește oamenii aceștia, al căror ideal este suprema placiditate. De altfel, cum eu nu venisem la math pentru consolare, ci numai pentru că acolo aș fi putut-o revedea pe Maitreyi a mea, cea din amintire, cea adevărată, nu m-au jicnit prea mult vorbele lui Swami; m-au făcut numai să mă simt mai singur. Am plecat, mulțumind pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mult c-a jignit-o, și încă înconjurați de asistență ! Va rămâne și el tot singur în cabinetul neprietenos, lucrând fără spor la proiectul de atlas dialectal, neputându-și împiedica gândurile să se întoarcă mereu tot la ea. O tristă consolare că numai el o face să sufere, că ea pare să nici nu audă vorbele neconvenabile ale celor ce-i sunt indiferenți. De pildă, pare să nu fie afectată de lipsa de aten ție față de ea a musafirului ; pentru că, altfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei ! Și chiar a fost o eroare, cum mie deseori mi se întâmplă, pentru că am o fire atât de naivă ! Atât de credulă ! Aici iarăși are dreptate Niki când spune că orișice copil mă duce de nas dacă vrea ! Singura consolare este că, tot justificându mă, i-am dat peste nas ! De o oră mă tot gândesc : să-i dau banii astăzi, înainte de pensie ? Să iau din banii de boilăr ? Să-i dau cu o săptămână înainte, deci cu riscul să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de mese/studiu/ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbise atât de prolix despre lucruri care, nerostite, sunt atât de clare și de pure. Spuse: — N-ar fi trebuit să vorbesc despre el. — Înțeleg, înțeleg. O să-l lăsăm în pace. Dar religia nu are datoria să se transforme în consolare? Dumneata nu vrei să schimbi sau să sacrifici nimic, dar datorită unei vagi vibrații, te consideri iertat, inocent, simul iustus et peccator. Ajunseseră în apropierea islazului, străbătând Druidsdale și preotul observă că Rozanov, care până atunci îi îngăduise să traseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu mai au ce căuta. În orice moment, există o sumedenie de lucruri mărunte pe care le putem face pentru alții, lucruri menite să ne reîmprospăteze speranța, și lor și nouă. Să ocolim răutatea atât de răspândită care își găsește consolare în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert, cu privire la studiile ei. Acum, Hattie citea Tod in Venedig 1. „Pearl, draga mea, acum că Hattie e la universitate, pot, în sfârșit, să-ți dezvălui cât de mult țin la tine. Ai fost un prețios sprijin și o mare consolare pentru mine, și am ajuns la concluzia că nu mă pot descurca fără de tine. Pot îndrăzni să sper că nu ți-e indiferentă soarta mea?“ Aceste cuvinte, rostite sau scrise de John Robert, făceau parte dintr-o fantezie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
separa de propria-i moarte. Nu mai avea în față perspective de viață substanțială, de împliniri mult dorite, nici măcar persoane dragi, mai vârstnice, care să se interpună între ea și mormânt. Drumul era perfect liber. Dragostea pentru familia ei, o consolare din ce în ce mai slabă, se lăsase pătrunsă de suferință, ca apa clocotită pe care oamenii și-o închipuiau invadând țevile Institutului. Și în această dimineață primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am să te părăsesc“. Alex se întrebă: „Oare știe că am de gând să plec? Ea are un al șaselea simț sau așa ceva. Poate să știe?“ Nimic n-ar fi împiedicat-o pe Alex să rostească cele câteva cuvinte de consolare și să-i pună cele câteva întrebări care o munceau, nimic decât tot acel lung șir de ani care ar fi putut face posibilă asemenea comunicare și care o făcuseră imposibilă. Alex simțea că-i este rău, că e speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe nimeni. Imi aduc aminte de scumpa mea mama, care sărbătorea cum putea mai bine această zi, cel mai adesea prin pelerinaje la Cacica, și mă gândesc că ea mă privește acum din ceruri, ceea ce-mi aduce o mare consolare în suflet și o seninătate interioară care nu poate fi decât rod al Cerului. Cât de mult își dorea mama mea să meargă și în alte pelerinaje, să viziteze și alte țări și nu a putut. Domnul a chemat-o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]