3,537 matches
-
Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă menită echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar stuporosul un posedat de izbucniri grele
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
închistarea, monotonia, rutina și a protesta față de o condiție „efemeră și amărîtă” care ne conduce spre „prăpastia maturității”. Dar „bărbatul imatur” care încearcă „zborul pe deasupra propriei condiții” refugiindu-se în irealitatea ficțiunii și a miraculosului, are și capacitatea de a contempla realitatea interioară și exterioară cu o privire acidă care dizolvă orice iluzie: viața este pentru individ „o afacere păguboasă și obositoare”, într-o lume absurdă, condamnată la falsitate, identitatea este ceva finanțabil, iar a te bucura de putere înseamnă să
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
într-o încăierare, poate că autorul lui Hamlet nici n-ar mai fi ajuns să scrie Hamlet. Ar fi rămas un dramaturg obscur, cel mult un secondant al contemporanului său, a cărui continuă ascensiune ar fi fost nevoit s-o contemple de la distanță. Macedonski devine Macedonski abia în preajma lui 1890. Încă o dată, în plină istorie stilistică, Mihai Zamfir face dovada unei riguroase intuiții a umanului: „Căzut în dizgrație publică după epigrama din 1883, sărac și izolat, noua sa situație l-a
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
istoriei, și de-a latul spațiului, adică al unei geografii inepuizabile. Peste tot, cu o blîndețe egalată doar de enorma lui modestie, Liviu Lăzărescu ne conduce, asigurîndu-ne subliminal că pretutindeni sîntem acasă. Și în atelier, în fața paletei, acolo unde cercetează, contemplă și dă un sens înalt amestecului fizic al culorilor, și în laboratorul de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
integrator, peste ochii închiși sau uimiți, de ceea ce văd deschiși dincolo, roza dantescă, infinitul iubirii. Concilierea, pacea, iertarea - sugestii fine, subtextuale. Univers floral, specii cunoscute de toată lumea, la Baconsky, dar înnobilate de rostirea vrăjită parcă, flori în straturi, solemne, oricum, contemplate în grădină sau poate duse la morminte, cum se obișnuiește de Ziua tuturor defuncților în Ardeal, la 1 noiembrie. Ziua consacrată celor duși dincolo e, de fapt, 2 noiembrie, dar, după apusul soarelui, spre seară deci, începe de-acum ziua
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
matematică a spiritului, o matematică a stării de vis. Ceea ce aș vrea să mă caracterizeze aș vrea să fie continuul efort spre aerian, spre imaterial - lupta cu greutatea proprie - cu inerția. Dorul de transcendent dă adâncime viziunii pictorului care își contemplă propria operă, nădăjduind să-și descifreze taina. Pornind de la convingerea că spiritul preexistă materiei, George Tzipoia afirmă: Nu eu conțin formele, ci formele mă conțin pe mine. Din această perspectivă, pictura este ceea ce nu se vede, deoarece arta nu este
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
geamului se opune simbolic zidului de piatră, pictura se retrage pentru ca natura să-i ia locul pe șevalet, spiritul artistului pare să se fi dematerializat, trecând prin porțile sacrului. Imaginea privirii creatoare se întoarce parcă din etern, pentru a-și contempla opera la care noi nu mai avem acces.
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Ce reușește Rob Marshall? 8 V reprezintă una dintre acele opere grave pe o temă sobră, aceea a epuizării fondului de creativitate al unui mare artist, a momentului când acesta devine steril și străin de arta sa silit să o contemple restrospectiv ca orice alt spectator. Câți pot trece peste acest moment? Hemingway, spre exemplu, a ales în stil american singurătatea unei camere și traseul bine direcționat al unei țevi de armă. Guido Contini trece în revistă femeile lui, nu puține
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe pragul casei // firele de aur ale unei ploi de vară. // și sunt același. / și-un altul, / sub însoriri" (și-ți mai aduci tu aminte). În carnavalul rolurilor în care apărem în theatrum mundi, ne
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Salinger nu se pune problema supraviețuirii operei după moartea scriitorului. Retras de câteva decenii, el le-a oferit cititorilor șansa unei victorii anticipate. Spre marea să onoare, cititorul a amânat acest ospăț macabru, dându-i astfel scriitorului posibilitatea să-și contemple de la distanță, văzând, dar rămânând nevăzut, propria apoteoza.
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
viitoare mamă, familia reunită, pacificată, cu tatăl fost alcoolic mergând la ședințe de dezintoxicare, el promovat. Întâlnirea cu cel pe care l-a salvat și recuperarea morală a acestuia reprezintă poate un sentiment de speranță, cei doi sunt lăsați să contemple peștii în fața unui bazin imens, cu senzația imponderabilă a viselor pe care o evocă plutirea unor corpuri spectrale în lumina lunară de bazin. Însă, încă o dată regizorul nu face morală, ci lasă filmul vieții să continue în același mediu acvatic
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
fără virtuți. Un tărîm al malformațiilor și al patologiilor fățișe, dominat de figuri emblematice cărora nu le poți găsi motive de înnobilare simbolică. Uu teritoriu de dărăpănături locuite de căzături umane, cu o atmosferă pe care e bine s-o contempli din mers, de la geamul mașinii, sau citind o carte ca cea de față, dar în nici un caz stînd la fața locului. O amestecătură în care oamenii nu mai țin la aparențe și în care indecența e adevăr subînțeles. Pe scurt
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
pe care îl resimți în fața vocabulelor de vetustețe irecuperabilă. Îți plac fiindcă sînt croite în afara regulilor și nu poți rămîne impasibil cînd dai peste alcătuiri ca „Dumnezeu e întîia începătură a toată cunoștință" și „ființa apururea fiitoare", sau cînd îi contempli, cu o plăcere ce trece dincolo de pragul facil al amuzamentului, încercările de adaptare fonetică a numelor proprii: de pildă, Kant devine „Manuil Kant", Berkeley devine „Georgie Bercleiu", Leibniz e simplu „Leibniț" și Christian Wolff e „Hristian Volf". Dintre profesorii universitari
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
mai ușor de controlat. Numai că RyanAriel nu mai este același, bucuria lui a pierit, iar când idealul i se împlinește depășind cifra de 10 milionae de mile, momentul îl surprinde fâstâcit. Membru al unui club exclusivist, Ryan Bingham își contemplă singurătatea și vidul din jurul lui. Deasupra tuturor, îi privește de sus, emoțiile lor, grijile lor pe care el le declanșează automat, suferințele lor, fac parte dintr-o altă lume care a încetat să mai fie a lui. Cu toate acestea
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
de la el fiind dramatizarea, patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din care rămîi cu impresia că istoria e o scenă a deșertăciunilor pe care trebuie s-o contemplăm, dacă nu cu condescendență, atunci neapărat cu cinism.
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
căci intuiești că, dacă spiritual ruptura de greci e patentă, afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor, metecilor (străinii care erau tolerați în marginea cetății) și cetățenilor nevoiași. Singurele activități care nu declasau prin statutul lor erau cele „liturgice”, cu remarca obligatorie că „liturghia” însemna atunci
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
ai fărîmițat materia pînă la treapta cea mai de jos, dai peste ceva fără chip: ceva care nu mai are nici masă și nici localizare și care începe să curgă sub forma unor panglici șerpuitoare. Pentru o conștiință silită a contempla evanescența treptată a dedesubturilor materiei, spectacolul provoacă stupoare. Mai mult, îndelung visata teorie unificată a universului, care cere punerea în coerență a gravitației cu cuantele, nu va putea face abstracție de conștiința omului, care e un soi de punct de
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
gustă plăcerile vieții. Numai că, ajuns în pragul chinului septuagenar, vîrstă cînd degradarea biologică tinde să pună resemnare în colțurile sufletului, Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie cu minuție ravagiile anilor. Judecat după detașarea cu care își contemplă declinul, Ciocîrlie dă aparența unui spirit crud, care nu se menajează defel. De pildă, dacă ar fi să dăm crezare beteșugurilor pe care și le recunoaște, am avea de-a face cu un caz pierdut: memoria l-a lăsat, curiozitatea
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
revine ritual ca sacrificiu; ceva ancestral răspunde chemării animalului ucis, un lanț al vieții care leagă pe nevăzute toate ființele vii, toate singurătățile una de cealaltă. Tigrul tasmanian este o expresie a acestei solitudini amare a celui din urmă om, contemplându-și melancolic opera de absurd și cruzime.
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
că în adâncul ei nu voia ca cineva s-o cunoască. Sau îi displăcea, chiar dacă tânjea după asta. Îi dădea senzația de libertate. Însă nu-i posibil să privești persoana iubită cu o detașare calmă, să te mulțumești s-o contempli plin de confuzie. Asta dacă nu doar te satisface s-o idolatrizezi, iar cu mine nu era așa. În miezul oricărei opere intelectuale zace nevoia de a căuta șabloane. Ai crede că dădeam dovadă de indiferență dac-aș sugera că
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
spre pildă, cu nectar, cu flori și cu raze de soare [...] știu eu, în sfârșit până unde te-ar mai duce acest amor desfrânat al închipuirii? Cât pentru mine, eu rămân în cercul strâmt al lumii mele... (101-102). După ce a contemplat mărfurile destinate vânzării la iarmaroc, scriitorul îi atrage brusc atenția companionului său că s-ar putea să fie nevoit să-i ducă lui Pluto niște lapte acru drept plocon pentru ca zeul să-i facă loc în iad alături de amanta sa
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
deopotrivă vieții și morții, ființa poate extrage din amândouă seve durabile. 2. Situarea în „privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
spre sora lui și o privi în tăcere. - Trebuie să plece imediat. Chiar acum, spusese Delia pe ton ferm, fără să-și piardă calmul, în timp ce-și examina fratele, țintuit în fața ei. Cu o privire rece și disprețuitoare, îi contempla înfățișarea grotescă și abătută, mai gras și mai monumental ca niciodată, în pijamaua lui lăbărțată. O privi perplex, ca și cum n-ar fi înțeles sensul cuvintelor. Apoi își ținu câteva clipe respirația, își puse mâinile în șold, deschise gura fără să
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]