1,533 matches
-
zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul cititorului (Atențiune, Carolina!, 1970). Întâmplările din Răpirea Mietei (1977) amintesc din nou de tiparul basmelor, dar eroii sunt personaje din contemporaneitate. Narațiunea glisează între lumea reală și cea inventată de imaginația copiilor, unele pasaje au aspectul textelor versificate în genul jocurilor de copii, mărind impresia de implicare a personajelor în acțiune. Cu gingășie și cu umor se pun în circulație personaje
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
Arhipelag de noapte poetul se caută pe sine cu o vibrație sentimentală reținută, în Cuaternar (1972) personalitatea lui se manifestă original, într-o tonalitate sobră, prin „evocarea” unor stări dintr-o existență primordială. I. se dovedește un desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) și Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca și incursiunile
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă, intelectuală, neconvențională și pasionantă, în al doilea rând, oferă o pradă rară pentru istoria literară, prin amestecul paradoxal de existențialism, simbolism, avangardism și postmodernism, toate acestea convocate
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
luptat între ei și pentru cucerirea r)m)sitelor imperiului de nord, în timp ce statele dinafară arenei au asistat precaut, sau au intervenit activ. Pentru a ilustra în mod mai general chestiunea, am putea cita celebrul caz al lui Hobbes experimentând contemporaneitatea lui Tucidide. Mai puțin celebr), dar la fel de frapant), este și aprecierea, f)cut) de Louis J. Halle, relevantei scrierii lui Tucidide, într-o er) a armelor nucleare și a superputerilor (1955, apendicele). În cele dou) r)zboaie mondiale ale acestui
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
nu e asigurat de înșiruirea unor - reușite și plauzibile - tablouri de culoare istorică (scene de palat, ceremonialuri, bătălii, răzmerițe, șantiere faraonice) sau a intrigilor, manipulărilor și înscenărilor care însoțesc exercitarea puterii, ci de suscitarea unor meditații (cu incontestabilă deschidere către contemporaneitate) asupra rațiunilor guvernării, a responsabilității pe care o are conducătorul cu puteri absolute, asupra derivei totalitare a despotismului „bine intenționat” și asupra misiunii și răspunderii artistului (în relație cu societatea, cu puterea, cu propria conștiință). Volumul Scrisori de la miezul nopții
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
a acceptat, după o rezistență disperată și tragică în munți, un nou ideal de împrumut, lăsându-se antrenată în marea utopie. Criticismul cioranian se înscrie într-o tradiție majoră a culturii românești. Predecesorii săi - Eminescu, Maiorescu sau Caragiale - au vizat contemporaneitatea cu predilecție, adică exact anii în care România intra cu entuziasm în etapa construcției instituționale a modernității. Viziunea lor critică va evolua în sens antiliberal, nu însă și reacționar, așa cum credea Eugen Lovinescu 18. De altfel, teoria lor asupra modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
această perspectivă, este obligatoriu de semnalat evoluția autorului către panoramarea socio-satirizantă a României anilor 2000: Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila) este un „pamflet antioligarhic” (2002), pe tiparele proiectatei piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și care plasează în contemporaneitate tema ciocoilor vechi și noi, pe N. Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade tocmai nimerite pentru un spumos serial de televiziune. Titircă, Inimă-Bună... continuă Trivial tangou și plachează pe tiparul caragialian personaje din O
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
și câteva poezii publicate în reviste socialiste și democratice, însuflețite de a doua muză a tinereții lui, răzvrătirea socială, revolta împotriva nedreptății, a tiraniei. Semnând Ignotus și Victor C. Rareș, a mai publicat în „Viața românească” însemnări sarcastice referitoare la contemporaneitate. SCRIERI: Poezii, București, 1894; Versuri și proză, îngr. G. Ibrăileanu, Iași, 1912; Scântei, pref. B.P. Hasdeu, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 241-248; Dafin, Figuri, II, 86-90; Călinescu, Ist. lit. (1941), 524; Sevastos, Amintiri, 125-129; Dicț. lit. 1900, 392-393
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
după ce spui aici). După cum, poate ți-ar folosi apelul la o altă distincție rușinos de simplă: accepțiunea istorică versus accepțiunea tipologică a conceptului. Pentru că, sigur, tu spui: „suntem siliți să ajungem la anarhetip și relaționăm acest concept cu modernitatea și contemporaneitatea”, dar găsești manifestări ale anarhetipului În Antichitate și În Renaștere. Cred că ai putea opera făcând o descriere pe niveluri și pe axe diferite, ca linii de sistematizare a propriului șantier, niște scări moștenite de la strămoși, care la un moment
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la gânditorii Renașterii italiene, la Erasm și Cervantes, la Spinoza, la idealiștii romantici și la Bergson, autoarea subliniind rolul emulativ al marilor creatori în contextul unei colectivități, începând de la miturile Antichității - vânătorul, aripile, demonul, Prometeu ș.a. Idei similare, aduse până la contemporaneitate, sunt cuprinse și în volumul Intelectualul și epoca sa (1966). Considerând intelectualitatea un factor înnoitor în procesul cunoașterii, F. examinează critic poziția și realizările ei în angrenajul societății italiene. Demersul analitic se menține în sfera culturii, dar sunt frecvente trimiterile
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
publ. George Sorescu și Ion Deaconescu), MS, 1977, 3; Istoria Teatrului Național din Craiova, Craiova, 1978, 226, 251; Brădățeanu, Istoria, II, 376-377; Lelia Trocan, Coca Farago și lumea scrierilor sale, AUC, științe filologice, 1981, 57-61; George Mihail Zamfirescu, Mărturii în contemporaneitate, II, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1983, 72-78; [Coca Farago], ADLTR, F-28, F-29; Firan, Profiluri, 315-318; Stolnicu, Printre scriitori, 155; Radu Gyr, Calendarul meu, îngr. și pref. I. Popișteanu, Constanța, 1996, 55-63; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
cenzurat lucid, caracteristic modernilor, fiorul thanatic tulburător fiind mascat de aparența unei priviri impasibile, de chirurg ce înregistrează clinic realitatea corporală” (Ion Pop). Mai discursiv și mai prozaic e volumul Ultimele, primele (1994), poate din cauza intruziunii prea vizibile a tensiunilor contemporaneității, mai ales sub semn politic. Nu mai este vorba de Sibiu, ci de Europa, într-un moment de gravă răscruce istorică. Poetul a renunțat la principala sa achiziție, remarcabila concentrare verbală, optând pentru soluția opusă. Din fericire, a dispărut și
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
volumul Galileo Galilei. Dialog cu planetele (1982). Istoricul literar tinde spre cuprinderi globale, care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della civiltà italiana (1977) înfățișează etapele principale ale civilizației italiene - Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea, Barocul, Risorgimento și contemporaneitatea -, opțiunea autorului îndreptându-se spre ideile, fenomenele și personalitățile mai însemnate, care întruchipează ipostaze specifice și valori proprii acestei arii de cultură. Acoperind contribuția științelor pozitive și domeniile umaniste, comentariul îmbină analiza cu privirea de sinteză, fără să avanseze spectaculoase
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în România. Prin scrierile sale I. s-a realizat în primul rând ca istoric. Înfățișând în variate moduri existența poporului român de la începuturi până în contemporaneitate, savantul a acordat în chip firesc un constant interes apariției și dezvoltării literaturii naționale. În afară de o puzderie de studii parțiale, articole și comunicări, el a construit câteva sinteze monumentale. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821) (I-II
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a îngrijit o antologie a poeziei americane (I-II, 1977-1978) și o antologie a poeziei engleze (I-IV, 1980-1984), concepute ca ilustrări ale evoluției liricii din cele două țări de la începuturi până în contemporaneitate. Cu excepția comediei Mult zgomot pentru nimic, L. s-a consacrat cu precădere tălmăcirii unor piese shakespeariane în care se deslușește un clar accent tragic - Henric al IV-lea (partea a doua), Troilus și Cresida, Timon din Atena, Hamlet. Traducerea Furtunii
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
3. Raportul părinți-copii sub semnul socialului 215 8.3.1. Șansele școlare și sociale 215 8.3.2. Continuitate și divergență axiologică 217 8.3.3. Copii adulți, părinți în vârstă. Schimburile intergeneraționale 219 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate 225 8.4. Diversitatea familiei în societatea contemporană. Tematizarea „valorilor familiale” 227 Capitolul 9 Repere teoretice ale asistenței și terapiei familiale 9.1. Probleme ale grupului familial 235 9.1.1. Ce este o problemă familială și cine o consideră
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
speranța că va fi băiat? În societățile tradițional-rurale, fenomenul producerii de mulți copii din dorința de a avea un băiat este încă prezent. Un evantai larg de factori intercondiționali au determinat nu numai o descreștere a fecundității în general în contemporaneitate în țările dezvoltate, ci mai ales o scădere a numărului de copii născuți și crescuți în familia conjugală. Astăzi a crescut destul de rapid proporția copiilor femeilor necăsătorite, a celor rezultați din coabitare și a celor din familiile monoparentale ca urmare
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mici în structura schimbului, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, comparativ cu formele de schimb din țările occidentale (Hagestadt, 1995; Hogan et al., 1993). 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitatetc "8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate" Considerațiile de până acum s-au centrat cu predilecție pe raporturile copii adulți (căsătoriți)-părinți în vârstă. Acestea au și cel mai mare volum și cea mai mare semnificație în totalitatea relațiilor de rudenie în societatea contemporană. Proeminența lor în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Spintecătorul, Barbu Albastru și Teodor Cristea. În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Morișca i-au fost traduse în franceză, engleză, germană, italiană și greacă, autorul manifestându-și interesul pentru finalizarea unor astfel de transpuneri. Deceniul al patrulea, în care debutează dramaturgul, consemnează, în general, scrieri pentru scenă cu o atenție acordată preponderent contemporaneității. Spre deosebire de confrați, L. se arată preocupat de trecut și de mit, adică de o tematică ostentativ romantică. Teatrul lui nu stă sub semnul unei idei, singurul element stabil de legătură între cele mai reprezentative creații dramatice ale sale fiind componenta
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Scriitorilor din București (1978) ș.a. Ambiționând - caz rar - să fie numai dramaturg, L. este, fără îndoială, cel mai interesant scriitor de teatru român al epocii de după 1948, autorul care a dat cea mai importantă operă dramatică, luându-și ca subiect contemporaneitatea, transformările și conflictele sociale, metamorfoza oamenilor în aceste decenii. Chiar dacă suferă de oscilații valorice semnificative, întrucât nu a putut evita întotdeauna imperativul ideologic, teza oficială a momentului, creația sa este foarte unitară sub aspectul problematicii. Pentru a transpune dramaturgic o
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la toate muchiile/ care se întâlnesc în ochiul lui Dumnezeu” (Rugăciunea vietăților mici). În rest, cărțile lui L. constituie o suită de incizii în contemporaneitate sau, cel mult, în istoria recentă. Astfel, bazată pe teoriile lui Pierre Bourdieu și B. Lahire, Construcția identității într-o societate totalitară (2003) constituie un temeinic studiu de caz focalizat asupra societății comuniste românești, percepută ca o permanentă „negociere a
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
văzute în toată aplicabilitatea lor -, cât și, în mod simultan, un factor explicativ al acestora; datorită acestei perspective extinse, comunicarea capătă un bogat istoric într-o varietate de teorii ale fenomenelor sociale în ansamblu. Dificultatea însă abia acum începe: în contemporaneitate, mulți cercetători din domeniul științelor sociale (și nu numai) au reclamat studiul aleatoriu al unui domeniu atât de important și au subliniat necesitatea constituirii comunicării ca domeniu de cercetare autonom. Această tendință - de altfel, perfect justificată de evoluția ariilor de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]