1,120 matches
-
inteligentă și plină de viață, care știa o mulțime de lucruri despre pictura din Cuzco și / sau operele de artizanat din Ayacucho. După-amiaza venea cîte o englezoaică fandosită și cînd Julius se Întorcea de la școală, Îl primeau cu brațele deschise necontenind cu laudele În engleză și giugiulindu-l Între o ceașcă de ceai și o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i alinau durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că doamna nu-i dăduse voie s-o muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu cadă sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se simtă obligată să aibă grijă de ea și să fie atentă la fiecare mișcare pe care o făcea. Corcitura nu mai contenea cu trilurile și În stații, cînd autobuzul se oprea, Îi primea pe noii pasageri cu o bunătate ca a sfîntului Francisc din Asís și, cu toate astea, nu reușea decît să-i Înspăimînte, fiindcă la urma urmei sîntem În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În sfîrșit, Julius izbuti să prindă ceva cu claritate: „Cine ți-a spus?“ — Unchiul meu, Juan Lucas... E Însurat cu mămica mea. — Aha! Tatăl tău, da, da... Julius Își spuse că e un moment potrivit să continue dialogul. Bătrînelul Înțelept contenise cu rîsul și se uita acum la el foarte serios. Fata... O făcuse de oaie. De cum pomeni de fată, bătrînelul era să se prăpădească din nou de rîs. Julius trebui să aștepte răbdător să termine. — Și la fereastra aia? Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la sediul armatei de rezervă din mijlocul orașului. Rezerva era formată dintr-un nucleu de barbari, dar apărarea principală a orașului era alcătuită, în proporție covârșitoare, din sclavi. Sosirea lui Czinczar a fost întâmpinată cu urlete de izbândă. Ovațiile nu conteniră mult timp după ce intrase în clădire. Vorbi despre situație cu câțiva dintre ofițerii sclavi și constată că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
am învins. Putere și tehnică. Prinderea lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de sînge în gură. O tuse supărătoare care nu contenește timp de o oră. "Tusea vîslașului", spune David. A auzit expresia la vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus când dispăru și ultima urmă. Un moment de așteptare și dinamul refugiului Discipolului începu să piardă din putere. Treizeci de secunde, și fluxul conteni. După un timp, pila se opri. Aproape în aceeași clipă, energia magnetică a refugiului căzu la zero. Discipolul judecase foarte ingenios: deși nu putea bănui tot adevărul, luase o măsură atât de eficace, de parcă ar fi fost rezultatul unei analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia postul de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Președintelui Hardie și care mai târziu trebuia să fie căsătorită cu Gilbert Gosseyn - cu o carieră de intrigi ca aceasta în spate, cu certitudine era cineva demn de luat în seamă. Și mai ales că, după știința lui Gosseyn, nu contenise să sprijine Liga și pe non-A. Și parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum, zise el. Voi părăsi poate această navă dar voi reveni. După un timp își aminti de una din zonele memorizate, de pe Venus, cu două luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o întunecare lentă, portocalie, cînd apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i pot salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus când dispăru și ultima urmă. Un moment de așteptare și dinamul refugiului Discipolului începu să piardă din putere. Treizeci de secunde, și fluxul conteni. După un timp, pila se opri. Aproape în aceeași clipă, energia magnetică a refugiului căzu la zero. Discipolul judecase foarte ingenios: deși nu putea bănui tot adevărul, luase o măsură atât de eficace, de parcă ar fi fost rezultatul unei analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia postul de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Președintelui Hardie și care mai târziu trebuia să fie căsătorită cu Gilbert Gosseyn - cu o carieră de intrigi ca aceasta în spate, cu certitudine era cineva demn de luat în seamă. Și mai ales că, după știința lui Gosseyn, nu contenise să sprijine Liga și pe non-A. Și parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum, zise el. Voi părăsi poate această navă dar voi reveni. După un timp își aminti de una din zonele memorizate, de pe Venus, cu două luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în dreptul punții de comandă, dar se trase repede înapoi. Un blaster își trimitea jeturile incendiare de-a lungul coridorului. Pereții metalici ardeau, cu un zgomot șuierător. Grosvenor putu zări cadavrele a trei oameni. Deodată, auzi o explozie puternică și flăcările conteniră. Un fum albastru întuneca aerul și o căldură înăbușitoare se răspândi pe coridor. Dar și fumul și căldura dispărură în câteva secunde. Era limpede că sistemul de ventilație, măcar el continua să funcționeze. Grosvenor privi cu luare-aminte: coridorul părea pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
paznici postați în centrele-cheie, toată lumea fusese convocată la ședință. Militarii și ofițerii lor, șefii secțiilor științifice și membrii acestora, personalul administrativ și tehnicienii, se aflau cu toții fie în sală, fie pe coridoarele învecinate. Se auzi un clopoțel. Treptat, murmurul conversației conteni. Clopoțelul sună din nou, iar în tăcerea ce se lăsă, căpitanul Leeth vorbi astfel: - Domnilor, precum vedeți, suntem asaltați de probleme. Încep să cred că în trecut, noi, militarii, nu i-am apreciat cum se cuvine pe oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care s-a ascuns în ea, iar pe seară întunericul le-a înghițit pe amândouă. Sub valurile albe și negre s-a pierdut țuguiul clădirii ziarului L’Indépendance Roumaine, în care redactorii nu mai conteneau să vorbească despre fostul lor director, sperând din toată inima ca Nicu Filipescu să intre la închisoare. S-a pierdut și clădirea destul de oarecare, din strada Sărindar, a ziarului Adevĕrul, în care se pregătea un atac nou-nouț la adresa monarhiei. S-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
eveniment negativ. Se povestea că demult trăia un om al cărui fiu a găsit în pădure un cal sălbatic, de o fruusețe rară pe care l-a adus acasă. Toată lumea din sat invidia familia pentru așa un cal și nu contenea cu laudele, dar bătrânul tată le spunea: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. După un timp fiull se sui în spinarea calului cu gând să-l îmblânzească dar acesta dintr-o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Spre - ndurare să te - aduc, Nu știu cu ce rugăminte Iarăși să mă mai apuc, Căci ce mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De dragostea-mi făr de minte Destule ai auzit, Ajungă dar, contenește A fi-ntr-această părere Și caută creștinește De pre atâta durere. No. 26 Ar fi fost cu mult mai bine De nu te mai întîlneam, Acest dor ce arde-n mine În inimă-mi nu-l aveam. Nu era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Trebuie să ajungem acolo. Milou, suntem din nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]