1,366 matches
-
castele din cărți de joc nu trebuie, firește, să lase în umbră adevărata problemă a unei istorii generale a omenirii sau, cel puțin, a civilizației occidentale. Suntem însă convinși că soluțiile obișnuite oferite de Geistesgeschichle, cu excesiva ei încredere în contrarii și analogii, cu aplicarea fără discernământ a ideii mutațiilor alternative ale stilurilor și formelor de gândire (Denkjormen), și cu credința ei într-o armonie a tuturor activităților omului, au fost premature și, adesea, puerile. În loc să facă speculații în legătură cu probleme atât
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
la literatură este aplicarea de către Oskar Walzel a criteriilor lui Wolfflin. în Kunstgeschichtliche Grundbegriffe (Principiile istoriei artei) *20 Wölfflin a stabilit, pe baza unor elemente pur structurale, deosebirile dintre arta Renașterii și cea barocă. El a elaborat o schema de contrarii aplicabile oricărei picturi, sculpturi și oricărui specimen de arhitectură din perioada respectivă. Arta Renașterii, susținea el, este "liniară", în timp ce arta" bai oca este "picturală". "Liniar" înseamnă că și contururile figurilor și cele ale obiectelor sunt desenate olar, în vreme ce "pictural" înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
pentru arta Renașterii și pentru baroc, dovedește că, interpretate larg, aceste categorii pot exprima vechea opoziție dintre poemul clasic perfect și poezia romantică neșlefuită, fragmentară sau ou contururi șterse. *25 Și în felul acesta rămânem cu o singură pereche de contrarii pentru întreaga istorie a literaturii. Categoriile lui Wölfflin, chiar reformulate în termeni strict literari, nu ne ajută decât să clasăm operele de artă în două categorii care, analizate în detaliu, se reduc la vechea distincție dintre clasic și romantic, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
dintre clasic și romantic, dintre structura rigidă și cea liberă, dintre arta plastică și cea picturală : la un dualism cunoscut fraților Schlegel, lui Schelling și lui Coleridge, care au ajuns la el prin argumente ideologice și literare. Unica pereche de contrarii a lui Wölfflin izbutește să grupeze la un loc întreaga artă clasică și pseudoclasică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să stabilească o legătură între mișcări atât de diferite cum sunt goticul, barocul și romantismul. Această teorie
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
semnul tainei nesfârșitei ascultări de Dumnezeu. Prin ea, Iisus depășește silniciile timpului și provocările istoriei, deschizând neamului omenesc perspectiva mântuirii. Minunea Învierii a fost posibilă prin răstignirea pe un străvechi instrument al morții: crucea. Crucea este, așadar, o unitate a contrariilor: moarte și viață la un loc, timp și eternitate, istorie și veșnicie, damnare și mântuire. Sunt doar câteva însemne religioase ale paradoxului transfigurat (Lucian Blaga). Pe toate acestea (și pe multe altele) crucea le face cu putință în viața spirituală
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de genul lui Vergilius, dar și fabuliști (Phaedrus), epigramiști (Martial) ori contrarii care se atrag, precum Lucretius, poetul prin excelență meditativ, și Catullus, cel ce cultivă voluptatea trăirii sub semnul lui Bachus și în admirația eternei Afrodite. Totuși, deși atât genurile literare moștenite de la greci, cât și separația lor s-au păstrat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile pesimiste ale decadenței, care inspiră ideologii ciclice, de la Hesiod la Spengler); dialectic (provoacă reacția contrariilor și anularea sintezelor - cazul apocalismului creștin, cu imaginea sfârșitului lumii, ca intrare apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re)naștere, apoteoză a unei inițieri de care are
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́lis-ului și, implicit, ceea ce am numit "imaginarul filosofic al politicului". Ceea ce de asemenea respinge, dovedind din nou o gândire conservatoare, este asimilarea experienței ei, pe care o înțelege ca pe un factor disturbator, iluzoriu, ca pe o luptă a contrariilor. Páthos-ul, dóxa și simulacrul îi provoacă o atitudine critică față de imagine, văl al aparenței, prin care imitatorul degradează sensurile reale ale lumii și ale ideilor. Cu totul alta era valorizarea acestor noțiuni în credințele cetății, mai ales în ritualul morții
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a purta, da duce", subst. pharma și pharmacon), rădăcină cvasi-universală, în terminologia farmaceutică actuală. În perioada cuprinsă între anii 1000 î.H. și 900 d. H., medicina era dominată de personalitatea medicilor greci și mai târziu, romani. Fascinat de principiul contrariilor în terapia medicamentoasă (contraria contrariis curantur) și de efectele bolii (similia similibus curantur) - adică alopatia și homeopatia din știinta actuală - Hipocrate a rămas părintele primului corpus coerent de termeni medicali, organizat într-un sistem științific și filozofic. Viața cotidiană a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
își dezvoltă corpusul prin termeni având ca sursă lingvistică, fie substantive abstracte nonumărabile, fie substantive abstracte numărabile. Terminologia filozofică cuprinde un număr mare de termeni formați în baze lingvistice abstracte care admit opoziția de număr: filoz. categorie; cauză; efect; cercetare, contrarii, comportament etc. Termenul calitate este numărabil extensional, în sintagme terminologice care necesită descrierea sensului: calități primare; calități secundare. Nu admit opoziția amintită, având caracteristica nonumărabil, termeni precum: conștiință, corectitudine, cunoaștere, determinare, echivoc etc. Își mențin calitatea nonumărabil termeni ca cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
biol.) este un exemplu de termen interdisciplinar a cărui constantă semantică este "ordin de arahnide". Opoziția singular - plural este fundamentală în dezambiguizarea de uzaj din domenile biologie și medicină. În limbajul filozofic, numeroși termeni sunt utilizați cu forma de plural: contrarii este unul dintre substantivele abstracte folosit la plural, din rațiunea că în cadrul unității "existența unei laturi este condiția existenței laturii contrare și invers" (Dicționar de filozofie, 1978: 152). La fel, termenul universalii (cf. lat. universalia, genuri, noțiuni generale) desemnează noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun „univers închis, în care contrariile sunt echivalente, iar alegerea nui cu putință“ (B. Elvin). Drama: Jocul ielelor de Camil Petrescu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinți particularitățile dramei, prin referire la o operă dramatică aparținând unui scriitor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Mihai Eminescu, a cărei emblemă rămâne, mereu, Luceafărul. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare tematică În acest „poem al contrariilor reunite sub semnul universalității“ (T. Vianu), Eminescu valorifică, întro viziune originală, mituri, teme și motive romantice. Luceafărul este, în primul rând, o alegorie pe tema condiției existențiale a geniului, după cum preciza poetul însuși în adnotarea făcută pe marginea manuscrisului. Sensurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sol baza explicativă a anumitor trăsături naționale (scrisoare către Engels din 7 august 1866). Cât îl privește pe Engels, el va lucra în zadar, ani de zile, la stabilirea unei „dialectici” în chiar natura însăși (cu ale ei opoziții a contrariilor, cu trecerile de la cantitate la calitate etc.). Probleme morale, apoi. Materialismul care guvernează în analiza societăților umane este, fără îndoială, numit dialectic - efectele produse de baza materială pot avea eficacitatea lor proprie și, deși efecte, pot juca rolul de cauze
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
finalmente la dezvoltarea sistemului, la creșterea capacității sale autoreglatorii, la o mai bună eficacitate pe unitate de timp și de spațiu. Orice sistem economic e caracterizat prin set specific de interese, mize și implicații pe multiple planuri. Din dialectica acestor contrarii se naște o ordine economică specifică, care este o formă de capital, cu reguli specifice pe care cei implicați le cunosc și le respectă. Relațiile stabilite sunt în primul rînd relații de putere, cu dinamica lor deosebită, deci inegalitățile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este atribuită în mod deosebit lui Socrate, care folosea metoda de argumentare sub formă de dialog realizat prin întrebări și răspunsuri. Ulterior, Aristotel a considerat "dialectica" o artă a argumentării și a respingerii, prin urmare, o artă de a opune contrarii. Dialectica este, în această perspectivă, un mod de interacțiune după anumite reguli între doi parteneri, cel care răspunde și trebuie să apere o anumită afirmație (sau opinie) și cel care întreabă și o contestă. Ca instrument, este folosit silogismul dialectic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fac pe oameni să varieze în emiterea unei judecăți; Aristotel credea că pasiunile sînt acele afectări din a căror cauză oamenii se diferențiază în privința judecății lor, și care sînt urmate de durere și de plăcere (mînia, mila, frica ș. a., precum și contrariile lor). Cunoașterea pasiunilor duce la controlarea căilor prin care acestea pot fi făcute să servească unui anumit scop. Astfel, afirmă Aristotel, este important să știm dispoziția afectivă pe care trebuie să i-o inducem auditoriului, ce pasiune trebuie să stîrnim
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schemă discursivă caracteristică unui tip de argument. Astfel, din punct de vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează argumentații concrete (ex. toposul a fortiori: "dacă profesorii nu știu totul, cu atît mai puțin vor ști elevii"; toposul contrariilor: "dacă A este B, atunci non-A este non-B"). Teoria aristotelică asupra toposurilor sau locurilor impune toposul drept categorie care facilitează delimitarea relațiilor dintre idei. Toposul mai este legat și de tehnicile mnemonice antice (toposul ca loc al memoriei sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel care desemnează lucrurile, și nu ideile, cuvintele, numele. Este ceea ce poate constitui obiect de cunoaștere. Este ceea ce produce efecte, fiind opus aparentului, fictivului. Este ceea ce există acum, fiind opus posibilului. Este cel care Ține de concret, opus deci abstractului. Contrariile realului sunt aparentul, himericul, fabulosul, fictivul, imaginarul, inexistentul, irealul, virtualul, idealul, visul. Pe de altă parte, prin realitate Înțelegem caracterul a ceea ce este real, a ceea ce nu este doar un concept, ci un lucru, un fapt. Dialectica real-realitate este pusă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fără modificări majore, dicțiunea poetică trimite acum la „retorica damnării”. Poemul e conceput ca „arc voltaic”, amintind iarăși de Lucian Blaga. Dominante sunt imaginile care vorbesc despre destrămare, dezechilibru, vinovată maculare și agonie, într-o dramatică încercare de reconciliere a contrariilor, ca în O moarte suntem: „Ești invocată/ Ori de câte ori ne întunecă/ O presimțire.// Ești prihănită/ Ori de câte ori vreo caravană a norilor/ Trimite flori de var/ Și acoperă vinișoarele copilului - întors din drum;// Dar laudă, mai cu seamă,/ Căci tu ești mai presus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
Mircea Eliade, insolitul se camuflează în chiar inima realului, ale cărui norme - întruchipate solemn pentru șeful de gară de mersul trenurilor și de regulamentul de funcționare al căilor ferate - trenul-fantomă le sfidează și le încalcă suveran. Prin echilibrul instaurat între contrarii, ca și prin economia de mijloace, G. dă una dintre cele mai izbutite scrieri ale sale. Dacă tehnica narativă a majorității optzeciștilor rămâne predominant acustică (transmisia directă, înregistrarea pe bandă ș.a.m.d.) el este un autor la care vizualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
oaselor lungi este îngroșată și hiperdensă, apar linii de osificare neregulate; dismorfii osoase: vertebrale, baza craniului, întârzierea pneumatizării sinusurilor; densificări osoase; creșterea volumului selar. La adultul hipotiroidian se notează hiperdensificare osoasă și creșterea volumului șeii turcești. La hipertiroidieni, procesele sunt contrarii. La copii se poate nota o accelerare a maturării osoase. La adulți se notează osteoporoză. 11. Markerii autoimunității tiroidiene Mediatorii autoimunității sunt autoanticorpii, limfocitele autoreactive și citokinele. Dozarea autoanticorpilor se poate face: prin fixare pe antigenul propriu (specifici), prin imunofluorescență
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
gravitonul. Masivul detector de particule de la Geneva Atomul este astăzi definit ca particulă cu o dimensiune de aproximativ 1/10.000.000 mm., al cărui nucleu extrem de mic, încărcat pozitiv, este înconjurat de un nor de electroni încărcați negativ (unitatea contrariilor). Nucleul, care reprezintă a 10.000-a parte a atomului conține 99,999% din masa atomului, constând din protoni încărcați pozitiv și neutroni, neutri, menținuți cu forța în nucleu. Numărul protonilor din nucleu determină masa elementelor chimice din care este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
boala. Concepția care, în lumina cunoștințelor de azi pare primitivă, deține însă adevărul său. Galen, care cunoaște bine scrierile lui Platon, Aristotel și Hippocrate, formulează ca metodă de gândire teoria celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) și a contrariilor lor (cald, rece, umed și uscat). El aplică "umorismul" lui Hippocrate cu privire la cele patru umori (bila neagră și galbenă, flegma și sângele) în practica medicală. Declară umorile ca fiind legate de spiritul uman și acționând în ordine ierarhică asupra capului
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract, se transmite o stare euforică exprimată prin versul "te-ai dumicat în mine vaporos". În poezia Morgenstimmung erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]