5,945 matches
-
ceea ce ți am spus eu acum, vei ajunge la cuvintele mele și atunci, abia atunci, o să-mi dai dreptate. Ai să vezi! Deși vorbele lui Alex o neliniștiseră și purtau în ele hotărâri ce păreau deja luate, Olga nu era convinsă că totul e pierdut. Ea voia ca Alex să fie al ei, și atât! Pedală pe aceeași placă știută în care își puse în joc, cum știa ea mai bine, farmecele feminine: - Cum ți-ai dat tu seama că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
coboare pe frânghie până la un eventual orificiu aflat în zid sau până la subsol. — Bătrânul trebuie să fi căzut undeva. — Dacă nu-ți va ajunge frânghia? — Atunci mă întorc. Ideea era bună și nu a fost prea greu să fie toți convinși să colaboreze. Fiecare a scris un mic mesaj și a renunțat la bomboana și biscuitele de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trece nici o zi și vei uita prin ce ai trecut... Între timp, Ina dădea semne că durerile se întețeau și frecvența acestora sporea dintr-un moment în altul. Olga ceru consimțământul doctorului Pencu să o transporte în sala de nașteri, convinsă fiind că Ina ajunsese la un pas de contracții. În același timp, Rafira țipa cât o ținea gura: - Da’ pe mine cine mă duce acolo? Asistenta constată repede că și Rafira trebuie condusă urgent în sala de nașteri. - Domnule doctor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai putea deveni un boboc de floare, dar aș vrea să cred că nu m-am vestejit încă! Ar fi putut să scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
există!? - Ce spui tu, Ina! Nu mai am nici o șansă. O spui tu, din bunătate, pentru că am fost cândva prietene! - Olga, suntem încă prietene, nu vorbi așa! Mi e nespus de greu să te văd în starea aceasta, dar sunt convinsă că în scurt timp te vei simți mai bine. - Când doctorii îți țin zilele cu morfină, cu doze mărite de la zi la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
S-a dovenit, faptic, cum ar zice un glumeț, că, pălăria a fost mai mare decăt s-ar fi cuvenit să fie, pentru capul domnului erou. Primii câțiva ani i-a mers bine de tot. Era convins și el, erau convinsi, deopotrivă, colegii și superiorii, că este acolo unde s-ar fi cuvenit să fie. Lăudat în sus, lăudat în jos, nu mai putea, bietul nostu erou, să se miște, să respire, din cauza prea multor laude, formulate, din toate direcțiile, la adresa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale ( dacă ne amintim cum s-a Încheiat cola borarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce lam cunoscut bine, din memorii, a fost un norocos convins că e mereu pîndit de ghinion. Nu putea rezista multă vreme În limita normalității. Egofilia-i cerea să redemonstreze, Într-una, oriunde s-ar afla, că el e un caz. A fost. Din copilăria Începută la Soroca, pînă la finalul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cam freacă menta și trage targa pe uscat, he, he, he!" " Nțț!", face ea cu un aer superior. "Vezi că nu știi răspunsul corect? Ți-l dau eu: citește, mă, citește. Asta face un intelectual." "Și eu citesc, nene!", afirmă convins Bebe. "Bine, mă, și tu citești, da' ziare și rapoarte, statistici..." "Plus legile și normativele, că le schimbă ăștia într-o veselie", adaugă tipul. "Da, corect. Da' intelectualii citesc cărți, înțelegi? Cărți, moșule! Plus revistele alea ale lor, sanchi, de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să văd o mie de voluntari aici, în dreapta!", fac eu, indicându-le locul. Se îmbulzesc o grămadă. Trebuie să intervin și să-i mai temperez. Rămân vreo două, trei mii. Voi o să învățați rapid să scrieți litere", spun, aparent foarte convins, dar cam cu îndoială în sinea mea. "Ce-i alea litere?", întreabă în aceeași secundă vreo câteva sute. "O să vedeți imediat. Voi, ăștia din față, ia avansați zece pași!" O fac, uitându-se unii la alții. Mă așteptam să îmi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se minună tânăra. "Zău, mă. Când îl aud cu prostia asta pe câte-un cârnat de pacient, mai că mi se face mie rușine de lipsa lui de bun-simț. Fiindcă majoritatea lor sunt pur și simplu niște nesimțiți și fii convinsă că toți au bășina asta comunistă-n cap, chit că n-o dau pe goarnă." "Hai, mă, că nu-s chiar toți așa. Da' lasă asta. Zi-mi mai bine cum a rezolvat-o taică-tu pân' la urmă cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi putut uita orice necaz. Cele două cuvinte subliniau, poate neintenționat, ceva din eventuala intimitate a noastră, adică mai bine-zis, ceva ce s-ar putea înfiripa în viitorul apropiat, între noi. Atunci aș fi dat orice pe lumea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca pisica cu șoarecele. Și, ca să repare greșeala, crezând că mă provocase la culme totuși, se retrăgea intenționat. Probabil că voia să-mi dea timp de gândire și aștepta s o chem înapoi. După câteva săptămâni abia, când era deja convinsă că între mine și ea nu poate exista nimic trainic, Mona începuse să debiteze ca între prietene:-Plecam de la tine acasă și singură mă puneam pe plâns. Scriam planuri de lecție peste planuri și plângeam ca proasta. Abia după aceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și viața însăși) ca și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la ora la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi putut concura cu cele de la Holywood. Aceasta n-avea ce căuta în gospodăria familiei K., înainte de masă, nu numai pentru că nu avea ce face, dar pentru că și ea, servitoarea, avea serviciul ei: era femeie de serviciu la Romplast. Convins că servitoarea n-avea cum să apară la acea oră și nici copiii, înainte de a trage capacul bazinului, mă mai uit încă o dată din ușa șopronului unde se afla bazinul, spre portiță, ca să mi fac totuși o imagine despre cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cato sau Cato cel Bătrân cum i se mai spunea, când scosese acel așa-zis decalog al lumii romane, prin sec. al II-lea a. Chr. includea valori pe care nu numai Creștinismul le valorifică. 6. Când eram cel mai convins că Mona va fi totuși femeia vieții mele și că nu va mai exista poate, alta peste ea (suna cam caraghios, nu?) , deoarece îmi arătase multă încredere veghindu mă nopțile alea deosebit de grele, cu febră și coșmaruri, într-una din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Doar știi și tu că verișoara mea Karin, nu dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ghiță, deasupra tuturor, că la el acasă se juca pocherul, deodată tună: Odată stabilite sferele de influență, nu se mai putea face nimica, iar ceea ce mâncase deja lupul, era bun mâncat. Și cât de caraghios au murit atâția prin munți, convinși că americanii vor veni si vor face pe dracu’ ghem? Cel care avea să facă pace între Liviu și Ghiță fu însuși Covi pe care vinul îl făcuse mai mult decât curajos: Iată de ce s-a inventat Istoria! S-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
situați pe dealuri adverse, ne luptam aliații de pe un deal, iar naziștii de pe celălalt deal, avea mare putere de convingere, iar celălalt, micuțul Gigi, supranumit Esesistu’, pentru că el comanda inamicul pe dealul dimpotrivă, făcea toate eforturile să nu se lase convins. Nu-i plăcea când i se spunea Esesistu’. Era în stare să te mănânce de ciudă. Toți prietenii râdeau de el pentru că era cel care trebuia să se predea, cu toți cei rămași în viață, adică cei mai mulți de pe strada paralelă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acest fapt exercită un magnetism paralizant și noi devenim prizonierii suferinței, ajungând involuntar să le perpetuăm (emoțiile negative), sabotând propria salvare. Emoțiile sau gândurile negative sunt răul cu care ne-am obișnuit și le întreținem în mod conștient sau inconștient, convinși că așa trebuie să fie și nu este nimic de făcut. Astfel devenim victime sigure, construindu-ne în felul acesta cea mai mare închisoare și anume, lipsa de libertate și responsabilitate pentru propria noastră situație! În fiecare secundă, gândurile noastre
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mare încât copilăria mea a fost o etapă el-fugitivo. Da, mă grăbeam să fiu mare, să fiu sănătoasă, cum spunea mama. Era muncă multă la țară și nu îmi surâdea ideea de a rămâne acolo la munca din câmp. Eram convinsă că atunci când voi pleca la oraș o să-mi fie bine și creșteam doar cu gândul la viitor. A fost destul de greu, chiar dacă mama muncea cât trei, ca să ne asigure strictul necesar. Am suferit mult, că nu am avut un tată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de când am acceptat șansa Forever am ales opțiunea de a fi bine dispusă, sănătoasă și fericită, gândindu-mă la oamenii minunați pe care i-am cunoscut, care au fost și sunt Sponsorii mei pozitivi. Fără acei noi prieteni pozitivi, sunt convinsă că nu m-aș fi ținut pe poziție, pentru că tiparele vechii gândiri îmi dau târcoale în fiecare dimineață când mă trezesc. Dar eu nu le mai alimentez cu energie negativă și ele mor în fiecare zi, puțin câte puțin. Când
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care învăluie misterul vieții. Spectaculos mi se pare în psihologie faptul că se ocupă de partea interioară a totului, acea parte care a fost considerată subiectivă, când de fapt este obiectivă și cauzală și am explicat ceva mai înainte. Sunt convinsă că psihologia este domeniul cu care ar trebui să începem educația noastră ca ființe, este cel mai interesant domeniu pentru că privește și analizează ființa umană cu toate sentimentele, suferințele trecute memorizate în computerul cuantic, numit creierul uman. Psihologia a înțeles
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un preț ridicat pentru aceste prezumții. Aceste prezumții sau greșeli de interpretare, se acumulează treptat, pe nevăzute, colorându-ne viața fără ca noi să știm, sau fără a mai putea face ceva și ne cantonăm într-un fel de ficțiune personală, convinși că știm ce se întâmplă, în tot acest timp rămânem prinși în gândurile, fanteziile și impulsurile noastre, majoritatea legate de trecut sau de viitor, de ceea ce ne dorim, preferințele sau temerile noastre și anticipările noastre, care se schimbă continuu, întunecându
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]