1,289 matches
-
meu îngenunchează cu un strigăt sfâșiat, mamă, ce faci aici? Am venit să te ajut, zice ea, scările o aduc din nou spre mine, mă prăbușesc în brațele ei într-o cădere fără sfârșit, îi îmbrățișez genunchii cu o uimire copilărească, mamă, nu pleca, rămâi cu noi, mami, de ce te îmbraci, de ce îți închei pantofii cu toc înalt, de ce te machiezi, genunchii ei se învârt dintr-o cameră în alta, iar eu, printre ei, încâlcită, încerc să o împiedic, mami, rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vei vedea, vei târî totul după tine, și el spune, vei fi surprinsă, dar este posibil să te deconectezi de tot ceea ce se întâmplă. Dar de ce eu nu reușesc să mă deconectez niciodată, de nimic, întreb eu cu o uimire copilărească, și tac imediat, acoperindu-mi lamentările cu o nouă întrebare, mult mai serioasă, atunci de ce nu ați pus capăt acestei situații de la bun început, de ce nu ai dus-o să facă avort, iar el oftează, dacă ai ști cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă ridic, dar oboseala se prăbușește peste mine, parcă nu mai dormisem de ani de zile, mă sprijin de perete și închid ochii. Apropierea de viața aceasta nouă, de noua familie care lua ființă din agonie îmi trezește o liniște copilărească, parcă cineva mi-ar veghea somnul, și eu, care mă chinui noapte după noapte să adorm în patul meu, cad într-un somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele ciocăne frânturi de conversație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se ascunde ceva amenințător. Fără să spun nici măcar un cuvânt de bun-rămas, ies pe ușă, arunc o ultimă privire spre fetele adunate în jurul lui Anat, amenințând-o cu burțile lor nefericite, ea este prinsă între ele, cu o alură tinerească, copilărească, dar imediat furia mea se îndreaptă asupra ei ca o spadă, tu ai fost prima care m-a părăsit, spun eu, prima care m-ai judecat atât de sever, de vreme ce te-ai purtat în felul acela, înseamnă că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primăvara n-are nimeni. Aș vrea să-mi dau pantofii jos și să-mi afund picioarele în ea, să simt cum îmi gâdilă tălpile și-mi intră printre degete, dar nu mă simt în stare să fac ceva așa de copilăresc în fața lui Jake. El e stăpân pe sine, echilibrat și trebuie să țin pasul cu el în materie de atitudine matură. Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat cu grupul vostru. Păreai foarte supărată la telefon. — Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el, parcă un pic dezamăgit. După sunetele pe care le-ai scos credeam că asta îți place cel mai mult. M-am gândit că ar fi cam mult după festinul cu somon, îi explic. Oricum, înghețată mănânc de obicei. Gusturi copilărești, se pare. Sunt tentată să mă răzgândesc și să cer budincă. Asta aș fi făcut dacă aș fi fost cu Patrick. Îmi plac ambele la fel de mult, iar Jake și-a dat seama; a mă sacrifica înseamnă a nu le înfuleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grijă, o alegorie pe care n-o remarcasem cu o lună Înainte, când urcasem acolo să beau o bere Înainte să plec În concediu. Pe masă, o fotografie a Lorenzei Pellegrini, cu o dedicație scrisă cu litere mărunte și cam copilărești. I se vedea numai fața, Însă privirea, numai privirea singură, mă tulbura. Cu o mișcare instinctivă de delicatețe (sau din gelozie?), am Întors fotografia fără să citesc dedicația. Erau și câteva fișe. Am căutat ceva demn de interes, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
documentele acelea am găsit am găsit Însă o fișă scoasă la imprimantă care, judecând după dată, era probabil din epoca primelor experimente cu word-processor-ul. Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai pe seară, târziu, se așeză pe canapea la orizontal și în melodiile partiturilor cântate de Teofana retrăiește fiecare moment al reîntâlnirii cu fata pe care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de căldura corpului ei, dar ce m-a tulburat mai mult a fost farmecul buzelor, încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Se așeza lângă el și-i lua palma uitânduse șicercetându-i liniile. Îi spunea câte și mai câte, unele cum le-nvățase de la Rusalda, dar mai ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine să evităm confruntarea cu ea. ― Lasă, Ripley zise Dallas, mi-e frică de nu mai pot. Ca toți de aici. N-avem timp să trecem nava prin sită cu o stratagemă prea complicată. Am făcut deja o greșeală copilărească lăsând mașina să se ocupe de Kane. Trebuie să punem umărul. Iată de ce-i comandăm lui Nostromo. Când o mașină nu-i dă unei probleme de capăt, rămâne treaba noastră. Și-apoi, vreau să văd cu ochii mei cum explodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întrebat pe Ion dacă mai trăiește cumva Todiriță Chitic, prietenul lui cel mai bun din copilărie, din adolescență și din vremea când au intrat în rândul flăcăilor satului. De el îl leagă cele mai multe amintiri, pentru că au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Occident, ci a rămas în afară și trebuie boicotat pentru a lăsa să triumfe viața indi viduală. Statul paternalist ? Să fim serioși ! Dacă tot e să fie, românii vor un stat maternalist, îngă duitor ca o mamă cu păcatele lor copilărești. De „tată” au nevoie doar la război... Să nu mai fim deci acri ca o murătură : Le tzaran, c’est nous ! Țara lui Caragiale și reabilitarea lui Mitică La invitația fostei noastre colege de dileme, doamna Alice Georgescu, am participat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
decât majoritatea celorlalte? Cunoscîndu-l de mic pe Ruletist, știu că, de fapt, nu șansa, ci, dimpotrivă, cel mai negru ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș până la poker, părea că destinul îl folosea ca pe un bufon, că îl privea cu un ochi mereu ironic. Ruleta a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau vreun Nemecek din strada Pal. Acțiunile și cuvintele sale, pe care mi le aduc aminte acum cu o limpezime de-a dreptul suspectă, după o scufundare de peste douăzeci de ani în cețurile colorate ale subconștientului meu, nu aveau nimic copilăresc, ci păreau mai degrabă niște fantezii extrem de atrăgătoare, care ne prindeau încetul cu încetul în mrejele lor. Să scriu tot aici că l-am visat azi-noapte, i-am văzut distinct fața, și de aceea am putut să-i fac, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fum de prin curțile cu grilaje de fier forjat. Ea purta o haină de ploaie dintr-un material lucios, galben-citron și se distra împrăștiind cu vârful pantofului grămezile de frunze uscate. Atunci mi-a povestit, cu o expresie pe jumătate copilărească, pe jumătate afectată, despre "prietenul ei de la facultatea de matematică", acel Silviu care avea să fie coșmarul meu timp de luni de zile . Dar în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mi-a venit să cred. Furoul era negru și lucios, cu dantelă neagră. Îi ajungea până mai sus de pulpe, așa încît i se vedeau chiloțeii cache-sexe, tot de mătase neagră. Ținuta asta senzuală contrasta cu fața inocentă, bună, copilărească a Ginei. Am luat-o în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu se poate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bebelușii noștri și nu ne puteam imagina cum o s-o scoatem la capăt. Conveneam până la urmă că o să trebuiască să ne taie burta și începuserăm de pe acum să ne plângem soarta. Ne luam seama însă și treceam la discuții mai copilărești, chiar cam voit copilărești, pentru că nimic nu ne plăcea mai mult decât să ne alintăm ca niște mâțe. Pe seară, după ce fetele s-au dus, străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne puteam imagina cum o s-o scoatem la capăt. Conveneam până la urmă că o să trebuiască să ne taie burta și începuserăm de pe acum să ne plângem soarta. Ne luam seama însă și treceam la discuții mai copilărești, chiar cam voit copilărești, pentru că nimic nu ne plăcea mai mult decât să ne alintăm ca niște mâțe. Pe seară, după ce fetele s-au dus, străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
către inima oricărei indiene). Dar Maitreyi nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie. O dezgustă devoția, adorarea bărbaților, îmi spune (înțelegîndu-mă și pe mine alături de ceilalți admiratori platonici). E comun, e banal, copilăresc. Urăște sau disprețuiește pe admiratori. Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a dispărut îndată ce mi-a mărturisit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de legiferare și exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat în dragostea noastră era tocmai spontaneitatea și autonomia ei. Totuși, când bijutierul mi-a adus inelul, l-am luat în mâini și l-am învîrtit în toate felurile cu o copilărească bucurie. Era durat cu atâta măiestrie, încît putea trece drept un inel oarecare, mai original ca altele, e drept, dar camuflîndu-și perfect simbolul. Toți cei din casă l-au privit astfel și, dacă Lilu și Mantu au făcut reflecții asupra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl privea în ochi, râzând, cu fața luminată de o bucurie copilărească, parcă i-ar fi făcut o farsă. - Cum ai știut? o întrebă. Marina se hotărî să-și deschidă umbrela, dar o ținea mult aplecată spre stânga, ca să-l poată vedea. - Am trecut pe aici azi-dimineață, când tăiau bradul, spuse. Cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum cred că încep să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să închidă umbrela. Numai să înțelegi? - Așteaptă, continuă Ieronim zâmbind, făceam doar istoria descoperirii mele... Camionul se urni brusc, și Ieronim începu să-și șteargă, cu o copilărească încîntare, stropii de noroi de pe bărbie. - Lecția era prea simplă, de aceea mi-au trebuit două luni ca s-o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în glas. Ai vrut să ne spui un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le însemn și pe celelalte, dar nu mi s-au părut semnificative... În orice caz, continuă după o scurtă tăcere, dacă am confundat experiențele reale cu visurile erotice, lucrurile sunt mai complicate decât mi-aș fi închipuit... Cu un gest copilăresc, ridicol, își puse mâna pe tâmplă, ca și cum ar fi vrut să arate că se concentrează. - Te ascult, spuse târziu Profesorul. În ce sens ar putea fi și mai complicate decât par a fi? Ridică brusc fruntea și zâmbi încurcat. - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]