1,254 matches
-
folosite de eunucii chinezi. Tumultul oceanului începu să se audă și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea de marginea scrisorii lui Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul tot nu i se liniști. Împreunându-și mâinile și îngenunchind pentru rugăciune, murmură: „O, Doamne, Tu știi care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
calde ale bunicului i-au mângâiat, însă, pe creștet și pe obraji, voind parcă să le spună: „Hai, nu mai fiți triști! Sunteți niște copii cu inimă bună. E bine că iubiți și că îngrijiți plantele și pomii. Și acum, copilăriți-vă cât vă poftește inima!” Ce să mai facă, ce să mai facă? ... N-au găsit nimic. Pentru că, dacă Sorin zicea să ia nuci și să le scoată miezul cu briceagul, Sorina îi răspundea imediat că or să-și murdărească
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și a prins ceva în ziua aceea pe spirt medicinal, d ăla prost și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca și tine: deoarece m-am înșelat de atâtea ori și așa de funest, nu mai pot să mai am nici o siguranță în vreo judecată de a mea. Și în felul acesta poate cineva trăi? Viky îmi este dragă, am copilărit cu dânsa, îi admir sufletul curat, incapabil să supere pe cineva, dar n-avem nici o legătură amândouă. Să mai insist asupra deosebirilor noastre ar însemna să crezi că iarăși sunt orgolioasă, nu pentru că ocupațiile mele sunt de mai bună calitate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care numai o copilărie ca a lui le putea desăvârși și promova. Bunăoară, marea importanță pe care Salazar nu obosește s-o dea - înainte chiar de a ajunge profesor de Economie Politică și Finanțe - agriculturii și muncilor agrare. A copilărit la Santa Comba aproape de pământ, cunoscând glorioasa robie a plugarului, atât de bogată în semnificații morale și religioase și pe care anevoie ar putea-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și a prins ceva în ziua aceea pe spirt medicinal, d ăla prost și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bogată. A ținut să se suie pe capră. Când a pus piciorul pe roata trăsurii, rochia, desfășurată în evantaliu, i s-a ridicat puțin deasupra botinei înalte, și rotunzimea de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gloată de femei concentrate într-una singură, pe care numai timpul și circumstanțele le separau de coșulețul de tricotat și de sublima priveliște a ghilotinei. Toată viața mea am avut oroare de gloate, de orice fel ar fi fost. — Am copilărit împreună, i-am răspuns, pe un ton aproape neinteligibil. Ce mai noroc! — Ei, haide, haide, a temperat-o soțul ei. — Mă rog, îmi pare rău, i-a răspuns doamna de onoare soțului, dar adresându-se nouă, tuturor. Tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Doamne, de sufletul lui Elya Gruner, care, din toată puterea inimii și pe cât a putut de bine, și chiar până la un punct de nesuportat, și chiar atunci când se sufoca, și chiar atunci când moartea se apropia, a fost nerăbdător, poate chiar copilărește (iartă-mă pentru asta), chiar cu o oarecare servilitate, să facă ce i se cerea. În cele mai bune clipe acest om a fost mai bun la suflet decât am fost eu În clipele mele cele mai bune sau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis el aprobator. După asta, lucrurile au mers ușor între ei. Connolly s-a oferit s-o ajute să facă curat în clasă, iar Sheba a acceptat oferta. Până la urmă băiatul își ceruse scuze, și-a spus ea; ar fi copilăresc din partea ei să țină supărarea. Connolly continua să dea tururi de clasă, adunând bucăți de hârtie și lut cu un zel impresionant. Când curățenia a fost gata, el s-a așezat la biroul ei și a început să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care le împachetasem și sigilasem cu grijă, împreună cu cei trei funcționari și cu președintele (celălalt judecător era atunci bolnav, internat în spitalul orașului). Toți plecaseră în capitala județului, unde fuseseră mutați. Trecuseră de atunci trei săptămâni. Era orașul unde am copilărit și mi-am petrecut adolescența, căci fusesem numit în comuna din care plecam acum, tocmai pentru că, potrivit criteriului, era o așezare apropiată „locului de familie”. Rămăsesem - spre mirarea președintelui - să-mi fac concediul din anul acela tot în mica așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominând în roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia în casa în care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din unghiuri politice, sociale și profesionale; era obligată de presiunea timpului, altfel nici nu i-ar fi stat mintea la așa ceva. Și în acele momente gândea oamenii, fără voie, în determinarea strictă a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - Când te gândești c-am copilărit împreună. Uite ce e viața! E la el în țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - Când te gândești c-am copilărit împreună. Uite ce e viața! E la el în țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum la bătrânețe, Ierusalim? - Vorbești prostii, îi întrerupse nostalgia doamna Pavel. E omul cu fata lui și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilărit. O istorie de demulttc "O istorie de demult" Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, aveao lumină lină de aur, și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ținte mari de aur. Lepădatu sta pe spate în preajma vitelor, pe un maldăr de paie, în cojocul lui. Se uita la cer. În minte socotea și murmura numele florilor celor mai mașcate ale cerului, învățate de la bătrânii pe lângă care copilărise. Întăi nu se gândea la nimic; îi plăcea să se simtă așa singur; pe urmă parcă-i luciră la căpătăi ochii Marghioliței de la bordeiul din deal. Închise pleoapele și o văzu ca-n vis lângă el. Înțelese că i-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce înseamnă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O glumă copilărească, îi răspunse Virgil. Produsul unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și cuprinsă de febră. Să fii bolnavă tocmai în noaptea asta, tocmai în anul acesta, după ce înmugurise și înflorise, ieșind din copilări, și stătuse ore în șir goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându-și stomacul și scoțându-și pieptul în fațăă Anul acesta n-ar mai fi existat nici mângâieri pe creștet, nici discuții prefăcute de adulți, nici amuzamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta și-ar fi dorit să facă, pentru asta se pregătea întruna. Știam și nu știam câte ceva despre ea. După cum nici pe ea nu o interesau prea multe despre mine. Ne cunoșteam parcă de când lumea, poate ne și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viitoare. Din rămășițe și din inovări, Cetatea își compunea prin aspecte mobile caracterul ci ca și pe al locuitorilor, îl schimba necontenit prin adaptări grabnice, prin irupția planurilor noi în vechiul pitoresc. Locuitorii ei de acum erau o generație care copilărise sau apucase la bunici căsuțele cu răzoare, care locuiau încă în confortul clădirilor acelea răsfățate, egoiste, pe care fiecare le avea pentru familia lui proprie, așa cum nu erau în alte capitale: acele rez-de-chaussee cu arhitectura lor cochetă și variată; sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de copii care, răspânditi în toată țara și în lume, le înstrăinează. Noii proprietari preiau casa și pământul aferent, nu și duhul amintirilor care dăinuie în interiorul lor. Acestea rămân în portofoliul mnemic al celor care s-au născut și au copilărit acolo, reprezentând avuția lor de neprețuit. Apare, firesc, întrebarea: ar putea cineva să se despartă de trecut chiar dacă dorește acest lucru și mai ales să-l vândă? Un foarte bun amic, pe care l-am provocat la un dialog pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mult tineret. Nu știu dacă aceste sperietori de ciori (fiindcă așa îmi păreau acele producțiuni plastice expuse în salonul de jos, se puteau vedea și din stradă) erau sau nu pe placul cuiva, dar mie mi-au descrețit fruntea. Grotești, copilăresc sinistre, aceste întruchipări caraghioase, compuse din fier forjat, măști de gaze și alte elemente constituind parcă probe ale unei civilizații arse de incendii uriașe, ne înveselesc prin prezența imaginației care contribuie la alcătuirea lor și care pe această cale au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rămăsei un vițeluș sălbatic, plin de nostalgii și care se conforma greu noilor împrejurări. Pentru întîia oară am simțit atunci că oamenii mor: cîteva ființe au lăsat goluri în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai zis, ca să‐ți aduci aminte Din când în când, Că te‐am gândit cu gândul tău Din mine lunecând. și eu, descoperind ce‐mi dădeai, Deodată m‐ am îmbogățit fiind și nu te‐ am mai văzut copil Ci numai copilărind. (Din „Cuvântul Adevărului” nr.3‐4/2008, Edmonton - Canada) Irina, Brândușa Irimescu Născută 27 aprilie 1949 la Piatra Neamț ‐ d. 9 ianuarie 1970 A început să scrie versuri la 14 ani. Ținea un jurnal, model Anna Frank, dar și desena. După
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]