1,194 matches
-
ajutat de ei, pentru ca apoi să le satisfacă anumite interese. În primul rând ștergerea unor datorii față de stat, plus alte cerințe în raport cu sprijinul acordat în alegeri. E o adevărată exagerare mediatică împotriva lui Băsescu. Marii moguli vor să se înfrupte copios din ce a mai rămas încă nevândut pe nimic... Oltchim, Poșta, CEC-ul, Patrimoniul Sindicatelor din România etc. Asistăm la cea mai teribilă manipulare a opiniei publice... E o adevărată intoxicare mediatică pentru zăpăcirea electoratului. Se debitează atâtea minciuni, încât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trecut ca indivizi și ca popor, sortiți să dispară de pa harta lumii. La ora 22 am plecat vis-à-vis la finii Brătuleanu, unde am fost primit cu dragoste filială, cu un splendid aranjament floral și de lumini, cu o masă copioasă bine pregătită și unde la miezul nopții am admirat de la balcon mirificul foc de artificii al primăriei locale. Ne-am ospătat ponderat și ne-am întreținut în discuții la nivel ridicat. Tot aranjamentul și ambianța generală ne-au transformat în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
corectă și imparțială poate fi lumea, la un moment dat.Căci, a făcut, pentru o scurtă perioadă de timp, din acel neânsemnat țânțar, un ditamai armăsar, care, pe mulți i-a îngrozit. Numai pe micii săi autori i-au distrat copios. I-am întâlnit, la câteva zile duă asta, și i-am întrebat, dintr-o curiozitate scriitoricească: ce-ați făcut, măi, pârdalnicilor? Ce să facem, aproape nimic. Doar, că, ne-am distrat nițel, punând la încercare puterea de judecată a lumii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acea Încredere deplină În viață pe care i-o dădea pieptul ei uriaș și glasul puternic, nu s-ar mira dacă i-ar Întinde chiar mina și ei o să moară de rîs cînd ea o să plece, darling o să se distreze copios cînd o s-audă de Țanțoșa... Și cîte o să mai inventeze pe seama ei... Susan Îl și vedea, cu paharul În mînă, la clubul de golf, explicîndu-le prietenilor ce corp și ce glas grozav avea zdrahonul de fată pe care-o angajaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să scrie scrisoarea. I-a luat o zi Întreagă și cînd era gata sosi Juan. Îi ceru să semneze, deasupra numelui ei, dar Juan tocmai băuse cîteva pahare la golf cu Juan Lacas și amîndoi se distraseră din nou copios pe seama conflictului de la cazinoul din Ancón și pe seama bețiilor lui Bobby de cînd o pierduse pe Peggy. Și pe urmă Peggy era o fată care știa să se poarte În lume, fiindcă părinții ei fuseseră ambasadori În mai multe țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
singură replică: “Ai dracu’, taică, așa e!” Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
presărat copilăria, tinerețea și adolescența s au dus pe drumul înghețat al neființei. Cu fiecare din cei plecați, s-a mai rupt o rădăcină. Fratele meu, când ne vedem, ori când avem ocazia să comunicăm în vreun fel, se amuză copios, pentru că primul lucru care i-l cer este să-mi spună cine a mai murit de la noi din sat. “Ce-ți veni să mă întrebi de toți boșorogii? Au dat în mintea copiilor sau în boală grea, pe urmă le-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Poenescu era bine văzut de aceștia. Până-ntr-o zi, când, terminându-se “benzina”, lucrurile s-au schimbat, prietenul de sprițuri de odinioară devenind “un depravat, un aiurit”, etc; elevii știau prea bine toate aceste lucruri și s-au amuzat copios văzând schimbarea de 180°. N-au putut relata nimic din toate acestea și din multe altele nici familiei, nici prietenilor și, cu atât mai puțin dirigintelui, cu care unii corespondau. De ce? Toate constituiau secret de șantier... ...tic-tac, tic tac, tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ferm și limpede că Memorandumul vine tocmai în întâmpinare unor asemenea abordări amare, frustrate, și oferă o posibilă terapie a lor. * "În numărul 2 al Aradului cultural pe anul 1999, eseistul și criticul de artă Horia Medeleanu publica un fragment copios dintr-o scrisoare adresată de Traian Vuia avocatului George Dobrin, fruntaș al Partidului Național Român din Banat, și întâiul prefect al Lugojului după Unire. (Fragment republicat în numărul recent al Provinciei) Ea îmbogățește și nuanțează în chip oarecum neașteptat mărturiile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd! Dascălu îndreptă arma spre el. ― Stai jos, tăticule! ― Absurd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gazeta de seară. Adormi târziu visând că e soțul Melaniei Lupu și că n-a cunoscut-o în viața lui pe Florence. * Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în timpul liber avea două găini frumoase și a pus ochii pe ele. Profitând că era singur, a luat una din găini și împreună ne-am dus la tanti Didina, mătușa mea care ne-a pregătit-o, făcându-ne o masă copioasă după multe zile de foame. Observând ofițerul lipsa găinii, acest Duzinschi a încercat s-o caute prin vecini, fără a da de bănuială că a mâncat-o el împreună cu mine. și mie mi s-a întâmplat să fiu trimis acasă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
lăsat săculteața cu ei pe marginea pârâului între sălcii iar noi ne-am deplasat de-a lungul pârâiașului și nu prea am mai prins în volog apoi trecând să luăm săculteața, amț văzut în ea un șarpe care se înfrupta copios cu peștișorii prinși de mine și de frică am fugit într-o parte și șarpele în alta și astfel ne-am întors cu mâna goală acasă unde ne aștepta bunica să ne pregătească mâncare de pește dar pâna la urmă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ată, telșefoanele fiind o raritate pe atunci, gazdele nu au ezitat să comită o „crimă” asupra unei orătănii de prin bătătură, care, transformată într-o delicioasă friptură la ceaun, a meritat pe deplin vinul negru cu care a fost stropită copios, dar cu măsură. Și ca să nu fie compromisă „tradiția” locului, la plecare nu a lipsit damingeană (nu existau încă bidoane) pentru acasă. Tot în acea perioadă, s-a comis, la Brăila o crimă oribilă, victima fiind numita Margareta Sșefide, de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în cele două teici (jgheaburi betonate). Tata cu lotul ceva mai aproape și încă doi gospodari ce mai aveau mult până să ajungă la destinație - cei doi, întâmplător cu aceeași familie - fără să fie nici pe departe neamuri, se gratulau copios cu poreclele pe care le aveau, individualizându-i de alții cu alte și alte porecle. În satul meu, bogat populat, erau mulți oameni individualizați prin poreclele ce aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vara lăsând-o mai mult slobodă să se hrănească pe loturile din vecini ori ceva mai departe. Într-o bună zi, când porumbul legase frumos știuleți mari, tata, trecând din întâmplare pe lângă „fâștoaca” lui de porumb, găsește „elvețiana” ospătându-se copios. Tata i-a dus vita acasă, rugându-l pe stăpân s-o lege mai bine și să nu mai ajungă la munca lui și a copiilor lui. Gritas mulțumește tatei, promițând că va avea mai multă grijă pe viitor. Peste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vocilor care urmau să conducă obștea satului, care pe atunci își avea opinia proprie după care se conducea. În casa și în prăvălia domnului Tachi și au făcut apariția unele rude feminine care creșteau sub oblăduirea sa și se înfruptau copios cu câștigul ce se realiza, încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul altcuiva care a dus un timp prăvălia pe umerii săi și a trebuit să dea și el rândul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nemâncate și ne grăbim să prindem trenul spre locul de unde am venit. Am reajuns cu bine la destinație, am mâncat cu poftă de lup - fiindcă de mult trecuse ora prânzului și nu mâncasem nici anaforă de atâta vreme. După masa copioasă, ne destindem oarecum mulțumiți de rezultat și-i pun o întrebare despre ceea ce ar urma să se întâmple în viitor - zicându i: - Și cam ce-ai vrea să faci, că în viață, ca să trăiască, orice om trebuie să muncească și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sănătate a ultimilor doi colegi de promoție, care s au și pierdut până în momentul lansării, gândindu-mă că și în starea mea de sănătate putea interveni imprevizibilul și să nu-l pot pune la dispoziția prietenilor care m-au stimulat copios să mai fac și acea încercare. Rămăsesem, deci, singurul dintre colegii de promoție, colegi care au plătit greu tribut în timpul războiului și apoi vremea a vremuit și ei, sărmanii, au plecat unul câte unul pe calea cea fără de întoarcere... După
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri pătrați din tavanul ruginit al fabricii. Apoi Ignatius dădu aparatul unui muncitor și îi ceru să-l filmeze. În timp ce omul ațintea obiectivul spre el, Ignatius se încrunta și scutura pumnul, amuzându-i copios pe muncitori. — E de-ajuns, spuse el binevoitor, după ce luase aparatul de filmat înapoi și-l oprise. Să ne stăpânim pentru moment pornirile de răscoală și să hotărâm stratagemele. Mai întâi, cele două doamne de colo vor merge în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat copios aici, dezgolindu-ne mințile și sufletele, compunând manifeste anti-Talc. Presupun că escrocul acela tot se mai învârte pe la școală. — Așa îmi imaginez și eu, spuse absent Ignatius. Dorea ca Myrna să se ridice din pat. În curând mintea ei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la ora nouă, după ce a luat o masă copioasă, iar luminile s-au stins, printre urări și bătăi din palme, Asya Kazanci a suflat În lumânările de pe tortul În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]