722 matches
-
trimise din Cer”. După unii cercetători, "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-)a trimis-o Dumnezeu din Cer" este cel mai vechi text scris în limba română. Acesta a fost tradus în anul 1391 din limba slavonă de călugării copiști de la Mănăstirea Săpânța-Peri din Maramureș. În secolul al XVI-lea, preotul ortodox Grigore din Măhaci tălmăcește la rândul lui "Epistolia..." și o repune în circulație, ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici. Textul a fost inserat în "Zbornicul de la Ieud
Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce (ne-) a trimis-o Dumnezeu din Cer () [Corola-website/Science/331953_a_333282]
-
a promovat în scrierile sale idei istorice discutabile, uneori fără acoperire documentară și mai întotdeauna scoase din context. Astfel, potrivit scrierilor sale, cultura română are o vechime de 600 de ani, conștiința națională românească exista încă din secolele XV-XVI, monahul copist moldovean Gavril Uric a fost „un om uriaș” și „un român de vocație universală”, în timp ce voievodul muntean Neagoe Basarab este considerat „un geniu la egalitate cu Erasmus și Machiavelli, ba chiar peste ei”. Istoria românilor este în opinia sa plină
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
de lângă Ploiești, județul Prahova. Clasele primare și gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 - 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 - 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 - 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” - ziarul grupării
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 - 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 - 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 - 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” - ziarul grupării tinerilor liberali cu același nume - , a redactat
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
Pătruț (n. 1818, Săliștea Sibiului — d. septembrie 1872, Săliștea), pe numele său de mirean Oprea Pătruț (Picu - diminutiv de la Oprea, Procopie - nume de monah), supranumit și călugărul-țăran, artistul-țăran sau „Anton Pann” al Ardealului, a fost un călugăr, imnograf, imnolog, caligraf, copist bisericesc, miniaturist, poet și misionar român transilvănean din secolul al XIX-lea. Picu (diminutiv de la numele de botez) Procopie (numele de monah) s-a născut în Săliștea din Mărginimea Sibiului în anul 1818 din părinți oieri, fiind botezat Oprea. Primele
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
mai ales în mediul rural în acea epocă) și a inclus toate Bibliile tipărite în spațiul românesc până la acea vreme, precum și "Biblia de la Petersburg" (1819). Bibliile sale le-a însemnate și ilustrat cu o mulțime de miniaturi. A fost un copist cu vocație. Primul său manuscris este datat din 1837. Apropiind arta de copist de cea a tiparului, a ajuns să gândească manuscrisul ca o carte ce beneficiază în zilele noastre de o iscusită artă a tipăririi. A ajuns chiar să
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
tipărite în spațiul românesc până la acea vreme, precum și "Biblia de la Petersburg" (1819). Bibliile sale le-a însemnate și ilustrat cu o mulțime de miniaturi. A fost un copist cu vocație. Primul său manuscris este datat din 1837. Apropiind arta de copist de cea a tiparului, a ajuns să gândească manuscrisul ca o carte ce beneficiază în zilele noastre de o iscusită artă a tipăririi. A ajuns chiar să confecționeze tipare de mână pentru fiecare inițială. După 1851 arta sa de caligraf
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
iscusită artă a tipăririi. A ajuns chiar să confecționeze tipare de mână pentru fiecare inițială. După 1851 arta sa de caligraf a intrat în faza deplinei maturități. A avut un frate mai mic numit Nicolae, care a fost și el copist și miniaturist. A murit de o boală de piept, cauzată de o mare criză de conștiință în septembrie 1872 și a fost înmormântat lângă Biserica Mare din Săliște, acolo unde odihnește și fratele lui mai mic. Descoperit de către Onisifor Ghibu
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
(circa 1480, Lisabona, Portugalia - 1 mai 1521, Filipine) a fost un scriitor portughez și ofițer în India portugheză între 1500 și 1516-1517, cu postul de copist în fabrica Cannanore și, uneori, translator de limbă locală (Malayalam). Cartea lui "Carte de " (Livro de Duarte Barbosa) este una dintre cele mai vechi exemple de literatură de călătorie portugheză, scrisă la circa 1516, la scurt timp după sosirea în
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
în lucrare. Dacă totuși Souidas a existat cu adevărat, se consideră că era un lexicograf grec de la sfârșitul secolului al IX-lea. Acest erudit ar fi redactat o primă formă a lucrării care ar fi fost modificată și mărită de copiști succesivi. Pentru alții, este vorba de o compilație efectuată de un colectiv de savanți, corectată și mărită de copiști care s-au succedat până la prima tipărire. La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
al IX-lea. Acest erudit ar fi redactat o primă formă a lucrării care ar fi fost modificată și mărită de copiști succesivi. Pentru alții, este vorba de o compilație efectuată de un colectiv de savanți, corectată și mărită de copiști care s-au succedat până la prima tipărire. La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Zonaras, Constantin Lascaris sau chiar Maxim Grecul, s-au folosit din plin de această lucrare. Dacă autorul s-a mulțumit să copieze compilația erudiților din epoca sa, a făcut-o reducând la tăcere orice critică și orice judecată personală. Dacă copiștii succesivi au adăugat eroare peste eroare duplicând această operă manuscrisă, această compilație include un foarte mare număr de fapte, de detalii și de citări ale unor autori care nu se regăsesc în altă parte și care ar fi fost pierduți
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
au frecventat, în perioada 1877-1878, ședințele societății culturale ”Junimea”, creațiile sale dramaturgice fiind publicate în revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicționarului scriitorilor români, apărut la editura Fundației Culturale Române, 1995. A lucrat de-a lungul anilor în multe instituții. A fost copist la Tribunalul de Prahova, sufleur la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur și copist la Teatrul Național din București. A ocupat și posturi ca revizor școlar, funcționar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular ”Sf. Gheorghe” din București
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicționarului scriitorilor români, apărut la editura Fundației Culturale Române, 1995. A lucrat de-a lungul anilor în multe instituții. A fost copist la Tribunalul de Prahova, sufleur la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur și copist la Teatrul Național din București. A ocupat și posturi ca revizor școlar, funcționar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular ”Sf. Gheorghe” din București, director general al teatrelor (în stagiunea 1888-1889). A debutat în gazetărie la revista ”Ghimpele”, unde
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]
-
va începe un lung șir de slujbe care nu aveau mare legătură cu actuvitatea literară, viața profesională fiind în ton cu tumultul interior de poet simbolist. Devine suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului, ajunge copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 este ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul de boli nervoase “Dr. Mărgăritescu” din București. În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior
George Bacovia, esența SIMBOLISMULUI românesc - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102139_a_103431]
-
la Călugara, suburbie a Bacăului, ajunge copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 este ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul de boli nervoase “Dr. Mărgăritescu” din București. În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul ‘Plumb’. În timpul războiului, în octombrie 1916, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași. În perioada 1917-1919 e funcționar în București, fiind interesat
George Bacovia, esența SIMBOLISMULUI românesc - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102139_a_103431]
-
să nu te spun la domnu?” După absolvirea liceului în 1906, Topîrceanu, dorind să urmeze cursuri universitare se vede nevoit să strângă bani singur pentru acestea. Scrie o petiție către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii în care solicită un post de copist, dar după cum era și este în continuare uzanța, pe cererea sa se trece sec: Se va ține de seamă la timp”. Ambițios peste măsură, reușește să strângă bani de facultate și în 1909 se înscrie la Drept. Într-o scrisoare
Viața lui George Topîrceanu, povestită cu mult umor și lirism de el însuși () [Corola-website/Journalistic/102212_a_103504]
-
Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el însuși a fost un desenator, ilustrator și copist excepțional, și soția lui a fost implicată în publicații, pictând ilustrații pentru cărți, sprijinită de fiica lor Clemence. Micologul a fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Strada din Alençon amintește de cunoscutul savant. Gillet a denumit
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
multe dintre manuscrisele sale au fost iremediabil pierdute. Poeziile sale nu au fost publicate în cursul vieții sale, dar sute de copii ale manuscriselor sale au circulat zeci de ani după moartea lui; titlurile multor poezii pot fi invenții ale copiștilor amatori. Moștenirea poetică diversă a lui Besiki este notabilă pentru muzicalitatea deosebită a versurilor, bogăția aliterațiilor și varietatea rimelor. Cele mai frumoase poezii ale sale - სევდის ბაღს შეველ („Am intrat în Grădina Melancoliei”), მე მივხვდი მაგას შენსა ბრალებსა („Am înțeles
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
imperiul financiar în expansiune al Magnatului. Încercarea lui Nevil de a forța alianță da greș, Râvna recapătă, Prodotus este ucis de echipajul aerostatului sau, iar Magnatul fuge la Tropice cu Johanna (despre care crede că i-ar fi ucis haita-frate, Copistul Jacqeramaphan) drept ostatic. Nevil și acoliții lui se refugiază într-o vale îndepărtată, unde pun bazele propriei așezări. Ulterior, anunță că rămâne aliat cu Magnatul, urmând ca acesta să-i elibereze pe câțiva dintre ostatici: cei doi supraviețuitori dintre copiii
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
importante ( o secetă, un cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului Toma Stamatin. După Gheorghe Ungureanu, familia
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
o reconstituire literară a evenimentelor din data de 8 august 1870, când a avut loc proclamarea furtunoasă a republicii în Ploiești, pornind de la o varietate de surse, între care o scurtă scriere satirică, Boborul, a lui Caragiale, pe atunci tânăr copist la judecătoria din Ploiești. Republica va fi lansat la standul Polirom de la Gaudeamus 2016 duminică, 20 noiembrie, ora 13.00. Turma păstorului mut, de Marius Oprea, un roman care schițează tabloul unei lumi în aparență normale, însă populată de idei
Noutăți editoriale la “Editura Polirom” și “Trei” la Gaudeamus by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104252_a_105544]