722 matches
-
va rememora situația de la 20 de ani: "Sunt copil de părinți sărmani și fără nume. [...] Am o educație nu tocmai îngrijită [...] dar am puțin bun simț [...]; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp, și sufleor și copist la teatru, și corector într-o tipografie mare, la două ziare, și dau lecții la niște copii." Mai tîrziu va căuta și alte soluții inclusiv tatonarea unei cariere politice din postura de takist argumentînd lui Delavrancea că "deși nepotul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
își petrece timpul copiind manuscrise vechi, dar care, într-o zi, provocat de povestirele de iubire pe care, pare-se, le copiase, se lasă antrenat într-o viziune ideală, ce aleterează complet percepția lucrurilor. Dar viziunea se spulberă repede și copistul se întoarce la anosta lui activitatea cotidiană. Stéphane Mallarmé, Collected Poems and Other Verse, with Parallel French Text, 2006, pp. 52 și 54. 31 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tipăriturile coresiene (în special Apostolul), impunându-se opinia că ambele categorii sunt relativ contemporane și au folosit aceleași traduceri mai vechi, provenite din zona Banat-Hunedoara, dar prin intermediul unor copii executate în Maramureș și în Bucovina. Așadar, atât traducătorii, cât și copiștii, apoi cei ce au revizuit textele (între care și C.) aparțineau unor zone diferite, ceea ce a condus, pe de o parte, la punerea în circulație a unor elemente regionale diferite, pe de alta, la clarificarea și unificarea limbii, la creșterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
secolele XVII, XVIII și XIX32, se observă evoluția spectaculoasă a câtorva profesii intelectuale (profesori, filologi, scriitori, juriști), în concordanță cu creșterea gradului de alfabetizare, dar și cu dezvoltarea instituțională a culturii. Firește, alte profesii tind să dispară (diac, uricar, grămătic, copist), în timp ce anumite ocupații abia se conturează în secolul XIX (ziariști, actori, arhitecți). În tot acest ansamblu ocupațional, profesiile sub apanajul științei și tehnicii au o pondere extrem de redusă, cristalizându-se abia în a doua parte a perioadei interbelice. Tabel 1
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Autori carte didactică 0.3% 1.2% 17.9% Traducători 4.1% 3.1% 14.7% Cronicari, istorici 2.6% 2.9% 8.7% Filologi, filosofi, folcloriști 0.5% 0.2% 17.0% Scriitori 1.5% 0.8% 13.1% Copiști 8.8% 32.5% 0.4% Diac, uricar, grămătic 60.8% 5.1% 0.0% Patroni cult., ctitori, prefațatori 14.5% 6.0% 13.6% Ziariști 0.0% 0.2% 12.7% Juriști 1.5% 1.2% 22.8% Medici
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cincea de liceu, la București. Cum teatrul începe acum a-l ispiti, C. se înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
POPESCU, Nicolae D. (9.VIII.1843, București - 8.VI.1921, București), prozator. Este fiul Niculinei și al lui Dumitru Popescu, preot la Biserica Icoanei din București. Și-a întrerupt școala înainte de vreme și în 1861 intră copist la Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
de plată pe luna aprilie 1902, la începutul secolului al XX-lea, Poliția Bacău avea un număr de 77 de angajați, conform următoarei organigrame de personal: patru comisari (cu leafă impozabilă de 140 lei lunară, trei subcomisari (113 lei), un copist (70 lei), un comandant (100 lei, plus 30 lei diurnă), doi ofițeri (60 lei, plus 30 lei diurnă), un agent special de siguranță (62 lei) și 65 de sergenți (cu o soldă lunară de 40-47 lei). Pentru paza zonelor periferice
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cu atât "jos", din cauza formelor noi, "se-mpuținează pro-ducția"1. Clasele de jos sunt sărăcite, zic socialiștii, ca și Eminescu, printr-un număr nespus de mare de slujbași, "o droaie de prefecți, subprefecți, comisari, șpioni polițienești, controlori, controlori de controlori, copiști..., magistrați, portărei, avocați" etc., etc., creați de formele noi, "care iau mare parte din producțiune, consumînd-o fără nici un folos" - prin slujbași care se recrutează din vechile clase pozitive, "îndepărtîndu-se de la producțiune tot mai multe brațe". Această stare socială e apoi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și a evlaviei este evidentă. Versiunea sa în limba latină este în același timp și elegantă, și fidelă, având o reală valoare documentară. Numele personajelor, detaliul topografic și întregul decor al pitorescului oriental nu se află în cealaltă lucrare a copiștilor greci. Dincolo de acestea, naivitatea celor simpli, moralizarea populară și reprezentarea artistică s-au îmbogățit. Poate sub imboldul pătimirilor martirilor, care se citeau în cadrul Sfintei Liturghii din Galia și din Africa, s-a născut elementul aghiografic al „cefaloforiei” (al purtării capului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Glosarul „Psaltirei Scheiane”, Iași, 1902; I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I, București, 1916; Giorge Păscu, Istoria literaturii și limbii române din secolul XVI, București, 1921, 63-92; Constantin Lacea, Copiștii Psaltirii Scheiene, DR, 1922-1923; Gebhard Blücher, Filigranele brașovene și tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, „Revista bibliotecilor”, 1967, 7; Ion Gheție, Simbolul atanasian din „Psaltirea Scheiană”, LR, 1973, 3; Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Bibliografie filologica românească. Secolul al XVI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
muzician, Annibale Zoilo: După ce s-a publicat noul liturghier și breviarul, s-a constatat că melodia (cantus firmus) antifonarelor, a gradualelor și a psalteriumului este plină de barbarisme, obscurități și superficialități, care se datorează incompetenței, neglijenței și arbitriului compozitorilor, a copiștilor și a tipografilor, motiv pentru care, vă încredințăm vouă, pe care vă stimăm și vă cunoaștem drept maeștri experți în domeniul muzicii, oameni de credință și de pietate probată, responsabilitatea de a corecta, purifica și reforma tot ceea ce vi se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acordat lui Andronic și Iuniei dobândește o relevanță deosebită, reprezentând o mărturie extrem de semnificativă față de angajarea misionară demonstrată de o femeie în cadrul Bisericii primare. Potrivit unora, o explicație posibilă a confuziei cu privire la numele Iuniei ar fi o eroare cauzată de copiștii care s-au lăsat influențați de dubiul că Paul ar putea atribui unei femei titlul de apostol și, de aceea, au dedus că este vorba de un nume masculin Junianus. Această contracție nu revine niciodată în scrierile găsite la Roma
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
avut o fetiță Eudoxia. Și acesta a părăsit-o, n-a vrut să audă nici de ea și nici de fetiță. Îndrăzneața actriță ambulantă și curtezană a avut mai multe ocazii să se apropie de lumea oficială. Eunucul Narses, general, copist la arhive, a învățat-o să scrie și să citească și a apropiat-o de lumea cărților. Theodora s-a căsătorit cu Hecebolos, un sirian numit guvernator într-o provincie din Africa de Nord. L-a însoțit, în provincia guvernată de el
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
18,37-19,1 și 19,14-19), două intervenții ale profetului Isaia (19,5-7 și 19,20-34) și două concluzii (19,8-9 și 19,35-37). Inițiativa vine de data aceasta de la Senaherib care trimite de două ori un reprezentant (pe „Marele copist”) spre Ierusalim pentru a invita populația să nu asculte de Ezechia și să se supună regelui Asiriei înainte de a fi prea târziu (2Rg 18,17-35; 19,9b-13; cf. 18,14 unde Ezechia ia inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
încât începe din nou să se simtă nevoia unei reveniri la simplitate. În anul 1108, Etienne Harding devine abate de Citeaux. Primii ani se arată foarte grei din cauza foametei și a lipsei de viețuitori. În "Scriptorium", spațiu în care călugării copiști își puneau talentul în slujba Sfintei Scripturi, încep să fie realizate adevărate capodopere (printre care se numără și Biblia așa-zisă a lui Etienne Harding). Însă abia în timpul Sfântului Bernard, abația Citeaux își capătă elanul veritabil și natura specifică, fondată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
elev la clasa de declamație și mimică a unchiului său, Costache, fiind prezent printre cei care vor reprezenta viitorul artei dramatice românești. Prin 1870, tatăl său, Luca, l-a adus din nou la Ploiești, unde Îi găsise un post de copist la Tribunalul Prahova, dar În același an, la o vârstă nu prea Înaintată, dar arătând mult mai În vârstă, cu barba lui mare și albă, precum „Dumnezeu”, s-a Îmbolnăvit și În puțină vreme, prin septembrie, a trecut În lumea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a dezarmat un comisar și s-a instalat În locul lui cu sprijinul „conducătorului” mișcării, dar tot În acel moment a părăsit Ploieștiul și a căutat din nou un sprijin În teatru. În stagiunea 1871-1872, Ion Luca a Îndeplinit funcția de copist de roluri și sufleor. Tot Într-o situație limită se afla pe atunci, plecat de la Blaj spre regat și Mihai Eminescu. Acest lucru se petrecea prin 1869. Mihai Eminescu și I. L. Caragiale se Întâlniseră prin, 1868 la București, marcând astfel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
făcuse ucenicia În lumea teatrului cu mult Înainte de a scrie capodoperele care l-au impus. Dar să nu se uite faptul că a avut profesori de marcă, printre ei pe Costache Caragiale, unchiul său. Lăsând la o parte munca de copist de roluri, de sufleor, de traducător și adaptor de roluri, tânărul candidat la gloria teatrului Își Însușise deja o concepție despre teatru exprimată Întro suită de foiletoane publicate Între anii 1877-1878 În ziarul „România liberă”, sub un titlu generic, „Cercetare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și a Zelidiei (1783), răspândit în mai multe copii manuscrise. Versiunea românească, realizată într-o limbă arhaică (cu turcisme și moldovenisme), dar pitorească și fluentă, are un capitol final (absent în originalul francez), compus poate chiar de el sau de copistul Alexandru Ciohoranul. Tot din inițiativa lui s-a tradus în românește, după Fénelon, Întâmplările lui Telemac (1772), păstrat într-o copie a lui Constantin Stăncescu. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 353; N.N. Condeescu, „Istoria lui Alțidalis și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]