5,191 matches
-
trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de fericire. Ce-ți veni? I-a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să amuțească întrebarea sâcâitoare: Ce ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu prietenii, ceva cât de cât credibil, e de pe acum neliniștit, cu gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea pe ea și pe Elena la popă, să se mărturisească, era un preot bătrân, înțelept, nu le punea niciodată întrebări jenante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sentimentul de prospețime, de tinerețe, voia să trăiască de una singură senzațiile stinse, uitate, ale unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Că stau de veghe noapte și zi, cu atenția încordată și mereu îmi este teamă să nu se interpună ceva, să nu se strice între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite, acum două zile m-am dus la fermă după Dimitrie, îmi intrase mie în cap că Dimitrie, în fine, o oroare, ar trebui să-mi fie jenă s-o spun...el îmi trimisese într-o zi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm câte o partidă de șah. A fost un pasionat al șahului, aici în sat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecarea bărbatului, fiind înlocuită de-o stare de pace și relaxare totală, când mușchii și neuronii se destindeau, ca după o încordarea supremă, încununată cu succes. La început revenirea lui Ovidiu o consternase, o lăsase fără replică, mai apoi o copleșise vanitatea, crezuse că repurtase o victorie împotriva Larisei, apoi, treptat, când senzualitatea lua proporții și părea a fi de durată (între timp Larisa născu un băiat și, după cum spunea Ovidiu, n-avea de gând să se oprească aici, era, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă se loveau unele de celelalte în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu, mai sigur pe el ca oricând, venit anume să-i distrugă ei planurile, mai nesigure ca niște castele de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de diamant. Așa priveliști nu am mai văzut! M-am despărțit cu multă greutate de munți. Nimic nu-i mai frumos ca un răsărit de soare printre munți. Răsărit de soare Multe și minunate sunt darurile cu care Natura ne copleșește! Am văzut Carpații având culmile înzăpezite, codrii seculari care scrutează orizonturile, drumul fără pulbere al Dunării, tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de cetină, o slovă, un gând, o prietenă bună care te îndrumă mereu pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin cu știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată în buzunar, ca un prieten drept, tovarăș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor târzie în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt; pădurea - o orgă strălucitoare, din care vântul cântă o melodie; muzica se lasă în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul său drăgălaș, care ne încânta pe toți ai casei. Oana Pleșu, clasa a VI-a E Prietena mea, gimnastica O sală imensă vuia, iar multitudinea aplauzelor mă copleșeau. Întinsul covor din dale parcă era o imensă floare din care fiecare concurent primea câte o petală. Computerele și boxele stereo imense ale sălii vuiau. Sportivii, pe al căror corp zvelt își puseseră amprenta mulți ani de gimnastică, evoluau pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rând. În sală dictonul latin: Mens sana in corpore sano trona maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine. Starea emotivă în care mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu răsunau ca dintr-un gong îndemnuri: trebuie să reușesc, trebuie să reușesc! trebuie! Momentul sosi numaidecât. Sunt chemată la marginea covorului, iar melodia impusă răsună în cele mai îndepărtate colțuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gând, o prietenă neplictisitoare care nu-ți laudă nebuniile, ci te îndrumă corect pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane, ca o floare anume înflorită, tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, ca un partener ce nu te plictisește, ca un vas plin de știință, ca un Paradis, ca o vioară, ca o grădină care poate fi purtată într-un buzunar, ca un prieten drept
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are cuvântul. Din casa scării unde redactase procesul-verbal, suflând tot mai des În pumni, apăru Cuceu, agent fiscal. Impresionase pe toată lumea prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți poți permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alb-negru de data aceasta, ci animată de tonuri de roșu și albastru și galben și verde. În câteva secunde țineam în mână nu o vedere, ci o fotografie subacvatică a unui pește viu colorat. M-am uitat fix la imagine, copleșit de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare pe care o simțeam, dar nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
citatul din tovarășu' unde-i?" Pasăre sesiza orice deviere de la dogmă. O făcea cu dăruire: braț drept picior înainte, orientate spre mărețul viitor. "Trăim un veac de împliniri mărețe", cum lălăia Radio București. Își asumase rolul activistului idealist, al propagandistului copleșit emotiv: deținea coșcogea rol în "procesul de edificare a socialismului". I-am văzut odată ochii frumoși, albaștri, în lacrimi: Cum, lui nu i-au dat un ordin, o medalie, acolo, de 23 August? Doar a meritat. "Și-a adus aportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă liniștească, așa cum ar fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-au ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cunosc un mic secret. Două vorbe murmurate în clipa cînd le fotografiază cineva: pe-tite pomme, ca gura să capete un contur fermecător. Bosumflat, dar fermecător. Gură de tîrfă și de copil, à la fois. Fusese balerină, pînă s-a lăsat copleșită de un bărbat copleșitor și n-a mai urcat pe scenă. A vrut să mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Noi îți urăm să ți se deschidă sufletul și să eliberezi necondiționat iubirea pe care o ții arestată și te mistuie și chinuiește de-atâta vreme. Să te lași în voia ei fără nicio restricție, s-o lași să te copleșească și să te exprime! Atunci se va întoarce către tine ceea ce tu aștepți de atâta vreme, ceea ce ai primit mereu cu îndoială și frică. Pe scurt! Noi îți dăruim curajul să accepți și să recunoști iubirea, să pui capăt suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]