2,716 matches
-
de operatori de la laborator, care fotografiau întreaga operațiune. Toate fetele de-acolo de-abia coborâseră de pe vaporul imigranților și trăiau acasă cu mama-san și tata-san, care credeau că ele munceau câte două schimburi la fabrica de cămăși Shun-Wong. Apoi un cordon de polițiști voinici l-au escortat la biroul din față al unchiului Ace Kwan, cel mai mare pește din L.A. Mal l-a informat pe unchiul Ace că dacă nu-și mută curvele dincolo de granița comitatului, le va arăta pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
savantul român făcuse însemnata descoperire. Sub un cristal gros se vedea acela care fususe viteazul stăpânitor ai Țării Românești. Hainele, ca prin minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea aproape doi metri și era foarte spătos! ― Ia uitați-vă, mă, ăsta romîn! După ce vizitarăm
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sus, spre dealurile Sucevei. - I-ați dat de urmă? Întrebă voievodul. - Da... Cred că da... Dar dacă informațiile noastre sunt bune, atunci căpitanul se află În tabăra sultanului. Chiar lângă sultan. Nu se poate ajunge la el decât prin zece cordoane de străjeri, o mie În total, care ucid tot ce mișcă. Timpul era scurt. Am hotărât s-o salvăm Întâi pe doamna țării. Alexandru nu spuse nimic. Dar voievodul simți că o undă de neliniște Îi cutreieră pe tânărul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă văluri, iar țăranii sunt gata să-și dea și viața, doar ca să le zărească. Toată după-amiaza, hijra sunt în astfel de misiuni de recunoaștere, dar în rest stau aliniate într-un cordon static, purdah, delimitând cu fermitate zona zenanalei de malul râului. E bine să fii afară. Confuzia labirintină a palatului pare să nască nesiguranță, generând mereu noi și subtile împrejurări prin care să te poți pierde. În săptămânile care au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile imperiale și eunuci. Kuei Hsiang, care așteaptă la poarta din față, îl primește pe ambasadorul Majestății Sale. Așezat în genunchi, Kuei Hsiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea din cap. Dar se părea că încă era dificil să se ghicească gândurile celorlalți. Hideyoshi luă, din nou, cuvântul: — Dacă soția Seniorului Nobutada ar fi însărcinată în acest moment, iar noi am aștepta tăierea cordonului ombilical pentru a afla dacă a născut un băiat sau o fată, o asemenea consfătuire ar fi necesară. Dar avem un moștenitor potrivit, așa că, ce nevoie mai e de disensiuni sau de discuții? Cred că ar trebui să ne hotărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de aur. — Câți ani aveți? întrebă Hideyoshi. Dar nici una dintre fete nu vru să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător manifestațiile, mitingurile și moțiunile, nu le mai periclitează liniștea, pot să doarmă liniștiți în fotoliile lor moi parlamentare, fiindcă știu precis că jandarmii și sepepiștii sunt destul de specializați pentru a crea cordoane perfecte între ei și poporul împilat ajuns la disperare. Chiar și nădejdea cea mare a pârliților, Măria Sa Presa nu mai are acum forța de a mișca oamenii, iar elita sau așa zisa elită a țării, intelectualii cei mai mari sunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și se uită la Maria care ridică inocentă din umeri. O chelneriță minionă se apropie de noi cu un carnețel În mână. Abia dacă apucasem să mă uit În meniu. ― Eu vreau frigărui de porc, zise Adi. Și o bere. ― Cordon bleu și o apă plată? făcu Maria, evident mândră de alegerea ei. Chelnerița aprobă veselă, apoi se uită la mine. Mi-am dres glasul. Nu prea Îmi era foame. ― O salată mixă, am spus În cele din urmă, conștientă de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
strâns cu tot felul de chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o funie în garaj, așa că a trebuit să fur cordonul de la halatul maică-mii. Cordonul ăsta mi l-am înfășurat strâns în jurul taliei. Au urmat vreo două zile bune de agonie purificatoare până când m-a descoperit frate-miu și m-a acuzat că sunt travestit. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o funie în garaj, așa că a trebuit să fur cordonul de la halatul maică-mii. Cordonul ăsta mi l-am înfășurat strâns în jurul taliei. Au urmat vreo două zile bune de agonie purificatoare până când m-a descoperit frate-miu și m-a acuzat că sunt travestit. Mi-am dat seama că mă trăsesem mai aproape de Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
blândă a degetelor ei a făcut ca râul de lacrimi să izbucnească din nou, măturând toate cremele alea scumpe înainte să apuce să intre în piele. în sala de mese, după ședința de grup, Chris și-a făcut loc prin cordonul de persoane care-mi arătau simpatie. Mi-a părut bine că Chaquie și toți ceilalți i-au făcut loc fără să se împotrivească. Asta dovedea că știau că între mine și Chris exista o legătură specială. Chris mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
meu. în fond, nu el a fost cu mine în ziua istorică în care mi-am cumpărat noul pardesiu de toamnă? Un pardesiu de culoarea ciocolatei, cu o croială gen Diana Rigg și care era strâns în talie cu un cordon cu cataramă. Nu pe Luke l-am ținut de mână pe stradă? îDeși i-am dat drumul când am intrat în magazinul Donna Karan.) Și pe drumul spre casă nu el a fost cel care a insistat să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-uri din șantung, haine de vară din mătase, eșarfe și bluze - toate în valoare de două sute de lire sterline. Eva Wilt cheltuise și ea șaptezeci pe o pereche de pijamale de plajă galben-limonii și un impermeabil cu revere și cu cordon, despre care Sally spunea că era curat ca al lui Gatsby. — Acum nu-ți mai trebuie decât pălăria și-o să fii ca din cutie, îi spuse ea în timp ce încărcau cutiile în mașină. Cumpărară și o pălărie moale de fetru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și arătând extrem de îmbujorată. — Ultima dată când am dat ochii cu el zăcea pe undeva cu o păpușă gonflabilă, îi răspunse Sally, luând o lingură din salata de fructe. O, Eva, iubita mea, tu ești în mod indubitabil draga de Cordon Bleu! Eva roși. — Sper că Henry se simte și el bine. Nu-i cine știe ce meseriaș la petreceri. — Dragă Eva, fii sinceră! Henry nu-i cine știe ce meseriaș. Punct. — Problema lui e că... începu Eva, dar Sally o sărută. — Tu ești mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă hipodermică pe care Eva o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială, o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat-o la final, modelul clasic, cu guler rotund și cordon legat într-o fundă la spate. Când am ajuns cu toate mărfurile la apartament trecuse mult de ora trei, iar Tom nu mai era acolo. Pe masa din bucătărie era un bilet. Dragă Nathan Pamela a zis că da. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
relație. — Nu, mulțumesc, i-a răspuns James cu fermitate. Vreau să fiu singur. După ce bărbatul a ieșit din bucătărie, Julia a fixat podeaua câteva minute bune. Scârba de Deborah, a hotărât ea. Tocmai când credeam că nașterea copilului o să taie cordonul ombilical dintre ea și James, se dovedește că evenimentul ăsta e o sursă și mai mare de suferință. În sufletul ei, Julia începuse să intre în panică. Dacă era să fie sinceră până la capăt, femeia știa cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Orientul poeților! Neîndoielnic, aparențele erau Împotriva mea, Înșelătoare, mincinoase, absurde, dar copleșitoare. Ce judecător, ce comisar nu m-ar fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi pași înspre mine, mi-a lipit capul de burta ei și a spus: „Ia uite, pe cine avem aici”. Doamna Sanowsky era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai multe ori „da, da, da”, a adăugat „deja ne gândim la întoarcere”, rostind atât de răspicat cuvântul „întoarcere”, încât era imposibil să nu-l auzi. Eu ședeam lângă tata, doamna Sanowsky stătea în picioare și își lega mai strâns cordonul capotului. „Dă-mi-o și mie, dă-mi-o și mie”, voiam eu să spun, însă mâinile mele vorbeau mult mai clar. Ele încercau să-i smulgă tatei receptorul din mână. Dar tata l-a pus pur și simplu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]