4,179 matches
-
ca la porțile unui rege. Zeii să vă ocrotească legionari iar Fortuna să vă însoțească în ceea ce veți face! Marte să vă dea putere și Minerva agerime minții! Acestea zicând, procuratorul își termină discursul și dădu liber trupelor în sunetul cornurilor romane, invitându-i pe demnitari și centurioni la o mică petrecere organizată în sala ,,Augusta” a fortăreței Antonia. Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) Partea a doua- al doilea fragment. / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
Acasă > Stihuri > Semne > CUȚITUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
venim, Sănătoș’ să vă găsâm. Dacă gazda întârzie cumva să le deschidă ușa, ei strigă nerăbdători: Ne daț’, or’ nu ne daț’ Mămăligă cu cârnaț’? După ce gazda deschide ușa, fiecare copil zice ,,Bună dimineața la Moș Ajun!” și primește ,,colindeți”: cornuri, covrigi, felii de pâine albă sau de cozonac, biscuiți, mere sau nuci, pe care le vâră repede într-o traistă cât mai mare, purtată cu baiera trecută peste umăr. Noaptea umblă copiii mai mari, iar cei mici stau ca pe
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Eternul nud O plaje de azur aici se așterne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș își culcă zborul pe un horn. În mine dorința încă țipă, Îți văd sub lună eternul nud, Cerul face de lumină risipă Când clocotul iubirii îl aud. Emirate de gânduri
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! CORN DE TIMP VRĂJIT Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna asta
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Referință Bibliografică: Toamna din oglinda mea / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
bucurie? S-au răsturnat carele de foc ale cerului în poala viselor mele când soarele a lăsat înserarea să-i învelească urmele. Apoi, ca un tablou viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe de timp, de gând, de frustări, de bucurii. Mozaicul perfect în care se adună slujitoarele cornului pentru a-i contura recontura forma. Cornul, Doamne, nu-i o paranteză plină care răsună în inima omului nătâng atunci când plânge
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
-i învelească urmele. Apoi, ca un tablou viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe de timp, de gând, de frustări, de bucurii. Mozaicul perfect în care se adună slujitoarele cornului pentru a-i contura recontura forma. Cornul, Doamne, nu-i o paranteză plină care răsună în inima omului nătâng atunci când plânge și uită să râdă în cascadele bucuriei de a fi? 18 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Paranteză plină / Anne Marie
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe de timp, de gând, de frustări, de bucurii. Mozaicul perfect în care se adună slujitoarele cornului pentru a-i contura recontura forma. Cornul, Doamne, nu-i o paranteză plină care răsună în inima omului nătâng atunci când plânge și uită să râdă în cascadele bucuriei de a fi? 18 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Paranteză plină / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
curg din pieile nopții se fac haine de firmă cu stelele nastruri la gât cu dantele se fac percheziții la inimi și nu mai găsec decât vânt căutători de tragice roluri ard la sentimente pe ruguri se-aude cântând un corn departe e semn că cerbii vin către moarte e iarnă sau ce e nu știu că totul miroase-a pustiu... sâmbătă, 18 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: miroase-a pustiu / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1114, Anul
MIROASE-A PUSTIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347527_a_348856]
-
toate în pumni, te lași pe genunchi și nu te mai ascunzi sub masa din lemn de nuc din camera copilului uitat în joc. Acum te așezi în plin câmp sub soarele zilei sub luna nopților în care plină sau corn te mângâie rece cu bucuria ei stranie. Îți rămân mereu pe tipsia de argint întrebările din tine. Răspunsurile vin uneori în plecări. Sosirile sunt din ce în ce mai rare. Cuvântul e pământ și apă și aer și lemn și metal. El îmi bucură
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
operează, cred eu, prin “accidentele cromozomiale”, cum ar fi “Bărbații 47, YY” sau “Femeile 47, XXX”. Pentru că și eu, prin căsătorie, sunt afectat de un astfel de “accident”, voi puncta doar că, genetic, sunt frustat de necunoașterea Arborelui filogenetic Y (Cornul Africii & Etiopia)și de Consorțiul cromozomial Y(CC) din Europa & Balcani. De exemplu, Codul E-M215, E-M35, E-M281 (Y-ADN) are două ramuri vechi care conțin toți oamenii moderni. Oricum, un lucru e cert: ambele crime vin la comanda „bestiilor triumfătoare”(extratereștri
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROLURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Roluri Cu armă, tolbă, corn de vânătoare - Din timp fusese pregătit docarul - mi-am luat tutun, răbdare și amnarul, intrând cu tot curajul în vâltoare. Cu mult respect m-a refuzat ogarul - Nu îi mai plac emoții trecătoare, Nici alergări prin spinii de pripoane - S-
ROLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361780_a_363109]
-
de șes, Străzi trasate fin cu rigla, cu echer, se țes. Rebegiți - un strop din focul sacru Murfatlar; Miniatural paharul cât un degetar. Cu vapoare peste zare - mistic ritual; Vis - cafeaua aromată, stil oriental. În grădina adormită mari nămeții cresc - Cornul abundenței - nimbul harului ceresc. Orologiul veșniciei ora iernii bate, Ora primăverii scrie teme amânate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Pe zăpadă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PE ZĂPADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361911_a_363240]
-
mâinile cu har dăruite, să cânte, danseze, pe filele vieții... ...să nască otrava sau pacea în fire. în vârful securei, se află-mplinirea? între-a fi nimic sau lup singuratic, alb strălucind în colții de veghe, mușcând lunii trupul, sunând cornul mierii...? în fagure, simțul să împartă dulceața. amarul secundei să-nghită doar ceața... ...în cer prea ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
reflecta în miile de cristale ale zăpezii. Uneori, liniștea era întreruptă de căderea câte unui con de brad. Nu adormisem încă, meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Dochiei (Daciei) și a spiritului muntelui, care s-a metamorfozat într-o plantă numită „Năvalnic”, la fel de năvalnic precum furtuna dragostei, care strecoară în sufletele tinerilor fiorul primelor iubiri, este cu adevărat emanația ancestrală a epicului autohton. Animal fabulos, al cărui corn divin neutralizează acțiunile malefice și otrava, separă apele poluate și are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar și cea mai mică alterare a strălucirii diamantului, Inorogul reprezintă, în viziunea doamnei Floarea Cărbune, nevoia omului de adevăr, justiție
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]
-
în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne istoria-ntr-un timbru. În nopțile de
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de iubire și de dor norul ia chipul unui înger, îmi mângâie cu-o aripă de ploaie chipul și simt pe buze un zâmbet ca o sărutare a unui gând de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
lac;asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna;nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec de iubire și de dornorul ia chipul unui înger,îmi mângâie cu-o aripă de ploaie chipulși simt pe buze un zâmbet ca o sărutarea unui gând de zi care-mi șoptește: „hai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
acestuia îi plăcea tare mult să pună de gâtul oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
atunci, și nu pentru că javra lu’ Mărian Chircuț îi sărea în spate, ci că ditamai câinii-lup, cu care el se mândrea nevo- ie mare, fugeau de ea ca niște lași. Ilegalistul ajunsese să poarte cu el un ciomag ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
întâmplări ciudate, dar erau mulțumiți fiindcă nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
era chip să treci. Dincolo de el, copiii, femeile, bărbații și viețuitoarele și-au aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]