1,198 matches
-
sunt de obicei alimentate de ramurile etmoidale anterioare și posterioare ale arterei oftalmice. Drenajul se realizează spre venele piale. d. Fistulele arterio-venoase asociate sinusului sagital superior sunt alimentate din arterele meningee medie, occipitală și temporală superficială și drenează spre venele corticale sau medulare. MANIFESTĂRI CLINICE Simptomatologia fistulelor arteio-venoase durale este variată și depinde de localizarea fistulei. 25% dintre leziuni prezintă o evoluție agresivă iar suflu cranian se poate asculta la 40% dintre pacienții cu tinitus. Se pot întâlni și semne neurologice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
fi asimptomatice sau se pot prezenta cu tinitus, cefalee, tulburări vizuale fluctuante, scotoame, simptome de hipertensiune arterială și ocazional tulburări de memorie și demență. Fistulele sinusului sagital superior se prezintă de obicei cu cefalee, hemoragie, AVC ischemice, demență și cecitate corticală. Leziunile fosei craniene anterioare se prezintă cu hemoragie (91%) și pierderea vederii. DIAGNOSTICUL IMAGISTIC Explorarea de elecție pentru diagnosticul fistulelor arterio-venoase durale este angiografia selectivă prin tehnică Seldinger a arterelor carotide internă și externă [5,6]. Aportul vascular se realizează
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
tomografică poate pune în evidență prezența unui hematom, infarct sau hemoragie intracerebrală. În cazurile nehemoragice, explorarea computer tomografică cu substanță de contrast poate evidenția traiecte serpinginoase la nivelul cortexului în proximitatea fistulei. Explorarea prin rezonanță magnetică nucleară poate evidenția vene corticale dilatate fără un nidus în parenchimul cerebral, precum și zonele infarctizate sau hemoragice. Frecvent explorarea prin rezonanță magnetică nucleară este în limite normale. ATITUDINE TERAPEUTICĂ Tratamentul fistulelor arteriorio-venoase durale se instituie funcție de clasificare angiografică a fistulelor arterio-venoase durale [7]. Fistulele tip
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
diagnostica prin dozări ale ureei, creatininei și acidului uric în sânge (se obțin valori crescute) și prin examene urinare (sumar de urină, sediment, urocultură + antibiogramă, probe de concentrație și diluție urinară). Sepsis-ul stafilococic poate determina leziuni de tipul: pielonefrită, abcese corticale multiple, glomerulonefrită focală sau difuză etc. Urina va conține leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindri granuloși și hematici. Leziunile renale nu necesită tratament specific ci numai antibioticoterapie, motiv pentru care biopsia renală este rareori justificată. La stabilirea diagnosticului mai contribuie o
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în ordinea frecvenței - de hipocitraturie și de volumul urinar mic. După cum se știe, diureticele cresc natriureza, inhibă reabsorbția tubulară renală de sodiu; furosemida, acidul etacrinic, bumetamida acționează la nivelul ansei lui Henle; diureticele tiazidice și cele înrudite, acționează la nivel cortical, iar amilorida, triamterenul, ca și - prin antagonism al aldosteronului - spironolactona și canrenona, la nivelul tubului distal. Toate diureticele (în afara acidului tienilic) cresc uricemia, iar diureticele care provoacă pierdere de potasiu pot contribui la creșterea glicemiei. Diureticele indicate în tratamentul litiazelor
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în situații dificile pentru persoanele respective și numai rareori se poate multiplica. Ticul unei persoane atrage atenția privitorilor asupra sa fără să vrea prin ridicări din umeri, tresăriri, mișcări stereotipe ale feței, mâinilor sau picioarelor etc. Deși are o origine corticală, ticul prezintă întotdeauna și o semnificație latentă pe care o poate dezvălui analiza psihologică. De asemenea, stresul, care este legat de schimbare și de procesul de adaptare, poate să afecteze sănătatea fizică (prin dureri de cap, tremurături, ticuri etc.), atât
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cu atât mai complexe cu cât ne apropiem de animalele superioare. Aici percepția impresiei se face prin aparate special adaptate (aparate senzoriale; auz, văz, gust, miros, tact) ce includ celule senzoriale, căi de transmisie (ascendente și descendente), zone de integrare corticală, iar reacția este efectuată prin intermediul celulelor efectoare adică țesutul muscular striat sau neted. După cum ființa răspunde prin reacție la o impresie, fenomenele de relație pot fi inconștiente sau conștiente. În categoria fenomenelor inconștiente întră reflexele - acte automate ca răspuns spontan
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
muscular striat sau neted. După cum ființa răspunde prin reacție la o impresie, fenomenele de relație pot fi inconștiente sau conștiente. În categoria fenomenelor inconștiente întră reflexele - acte automate ca răspuns spontan la o impresie și care nu implică întotdeauna integrarea corticală. Închiderea arcului reflex se realizează la etajele inferioare ale encefalului încadrându-se aici: reflexele rotuliene, idiomusculare, secretorii, reacția pupilară etc. Ființa nu are conștiință de execuția lor, cu atât mai puțin scopul executării lor, care în felul acesta este complet
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trabecule osoase mai groase. La fete, creșterea în grosime a oaselor lungi se realizează mai curând centripet (endocortical), astfel încât circumferința lor nu suferă modificări majore. Spre deosebire de fete, la băieți mineralizarea oaselor lungi are loc mai intens centrifug, subperiostic, astfel încât diametrul corticalei osoase se îngroașă în paralel cu creșterea circumferinței osoase (planșa 12). în ultima perioadă a pubertății, când cartilagiile de creștere se închid și creșterea încetează, se produce o creștere progresivă a densității minerale osoase, predominant dependentă de efectele estrogenilor atât
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de exemplu, diafiză femurală, în dreapta imaginii): diferențe legate de sex, care determină o rezistență sporită a oaselor bărbaților. Vertebrele bărbaților sunt în medie mai înalte, având o suprafață mai mare. Oasele lungi ale bărbaților au o circumferință mai mare, grosimea corticalei osoase fiind și ea superioară. Planșa 14. Grup de 50 de zgârie-nori (înălțimea medie de 365 - 114 m, http://sketchup.google.com/3dwarehouse). Planșa 13. Două grupuri de 50 de zgârie-nori cu o înălțime medie de 203 m (http://sketchup
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică interacțiunea moleculelor de suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse unui proces de selecție pozitivă, ce constă în supraviețuirea limfocitelor care recunosc și interacționează cu afinitate medie, cu moleculele CMH ale celulelor epiteliale. Limfocitele care nu generează un receptor care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Moleculele CMH au rol esențial în selecția pozitivă și negativă a limfocitelor, adică în maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă o perspectivă promițătoare pentru prevenție și tratament. 13.1. ÎMBĂTRÂNIREA, STRESUL OXIDATIV ȘI PATOLOGIA AD AD implică degenerarea selectivă a unei populații neuronale din regiuni cerebrale implicate în învățare, memorie și comportamentul afectiv, zone ce includ hipocampul și structurile corticale și limbice asociate. (Yanker, 1996; Selkoe, 2002). Regiunile cerebrale vulnerabile prezintă acumularea progresivă de Aβ sub forma unor depozite difuze și plăci, în combinație cu neuroni la nivelul cărora se formează patologie tau neurofibrilară. Vârsta este factorul major de risc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cortexul cerebral și sistemul limbic. Cortexul cerebral este implicat în funcționarea proceselor cognitive complexe necesare învățării, emiterii de judecăți și luării deciziilor. Sistemul limbic înserează un ansamblu de structuri nervoase care controlează emoțiile și nevoile (motivaționale) fundamentale. * Cortexul cerebral Zonele corticale ale creierului sunt implicate în învățarea socială, anticiparea evenimentelor și selectarea răspunsurilor (Weiger și Bear, 1988). Neocortexul frontal este partea creierului direct responsabilă de receptarea și interpretarea informațiilor senzoriale externe. Conectat cu sistemul limbic, cortexul transmite o cantitate uriașă de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de reflecție și gândire (Weiger et al., 1988). Indivizii cu leziuni la nivelul neocortexului frontal își pierd capacitățile decizionale (în termeni de timp, spațiu și strategie), reacționând la provocări prin agresiuni impulsive și manifestând iritabilitate și brutalitate. În absența controlului cortical, indivizii cu leziuni prefrontale nu pot apela decât la soluții obișnuite și stereotipe. Aceste perturbări corticale pot sta, în cazul subiecților antisociali, la originea lipsei de sensibilitate la pedepse și precipitării acestora pentru obținerea cât mai rapidă a recompenselor. Unele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pierd capacitățile decizionale (în termeni de timp, spațiu și strategie), reacționând la provocări prin agresiuni impulsive și manifestând iritabilitate și brutalitate. În absența controlului cortical, indivizii cu leziuni prefrontale nu pot apela decât la soluții obișnuite și stereotipe. Aceste perturbări corticale pot sta, în cazul subiecților antisociali, la originea lipsei de sensibilitate la pedepse și precipitării acestora pentru obținerea cât mai rapidă a recompenselor. Unele cercetări au analizat interdependența dintre lobul frontal și manifestarea agresivității prin măsurarea indirectă a disfuncționalităților creierului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
tulburări serioase se pot însoți la copil de dereglări clinice grave, cu o simptomatologie zgomotoasă. Actul chirurgical, sursă de excitații puternice, poate provoca decompensarea funcțiilor diferitelor organe și aparate, ducând la epuizarea rezervelor, iar hiperexcitabilitatea centrilor subcorticali și lipsa inhibiției corticale exagerează răspunsul organismului în acțiunea agresiunii chirurgicale. Terenul deosebit pe care îl reprezintă copilul și în special nou-născutul și copilul mic, ridică o serie de probleme de protecție în perioada preoperatorie. Concluziile se bazează pe activitatea proprie din clinică: este
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
când a acționat necondiționat. Întreaga condiționare este mediată de activitatea sistemului nervos, cu deosebire, de scoarța cerebrală. Medierea are loc prin antrenarea a două procese nervoase fundamentale, a excitației și a inhibiției, care asigură conexiunea temporală dintre zona de proiecție corticală a excitantului condiționat și a celui necondiționat. Rezultatul constă în preluarea de către excitantul condiționat a puterii evocatoare a reacției proprii excitantului necondiționat. În acest fel, Pavlov a demonstrat implicarea organismului, a oricărei părți a acestuia, în relațiile funcționale și semnalizante
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
opoziție: amândouă desemnează ansambluri semnificante utilizate mai ales în scopuri comunicative"21. "capacitate specifică ființei umane de a comunica prin intermediul unui sistem de semne verbale (limba) antrenând o tehnică corporală complexă și presupunând existența unei funcții simbolice și a centrilor corticali specializați. Utilizarea de către un grup social (sau comunitate lingvistică) a unui sistem de semne verbale determină constituirea unei limbi particulare. (...) Termenul de limbaj a fost extins pentru orice sistem de semne sociale codificate care nu fac apel la cuvânt"22
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prezenta tulburări atât în ceea ce privește acuitatea vizuală cât și câmpul vizual: Acuitatea vizuală poate fi afectată în retinopatii, procese inflamatorii (nevrite optice), tumorale intraorbitare, traumatice, putând merge până la pierderea vederii (amauroza). Leziunea segmentului central al analizatorului vizual poartă denumirea de cecitate corticală, deosebită de cea periferică prin absența modificărilor de fund de ochi. Apare în leziuni ale scoarței cerebrale occipitale. Acuitatea vizuală se testează cu optotipul; Câmpul vizual este mai frecvent afectat în leziuni chiasmatice sau retrochiasmatice, modificările interesând jumătate din câmpul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]
-
clinic care obiectivează lezarea ramurii cohleare și constă într-o mișcare de pendulare a globilor oculari formată din două componente unu lentă, involuntară, tonică, de deviere a globilor oculari - posibil de etiologie vestibulară, și una rapidă, clonică probabil de etiologie corticală, care se poate observa și determină sensul nistagmusului în plan orizontal (nistagmus orizontal) sau în plan vertical (nistagmus vertical). IX și X - nervii glosofaringian și vag - sunt nervi micști, motori, senzitivi și vegetativi, având origini aparente din bulb, traiecte intracraniene
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]
-
asociație [1,2]. Coordonarea mișcărilor Coordonarea mișcărilor este controlată prin intermediul structurilor de sensibilitate proprioceptivă conștientă (fasciculele Goll și Burdach) și sensibilitatea profundă inconștientă (fasciculele cerebeloase Fleichsig și Gowers), la care se adaugă aferențe de la analizatorul vizual, aparatul labirintic și stimuli corticali. Coordonarea mișcărilor se realizează prin intermediul acțiunii a mai 60 multor grupe musculare, acțiune coordonată de cerebel sub acțiunea de control a scoarței cerebrale. Tulburările de coordonare poartă denumirea de ataxie și în funcție de sediul interesat de leziune poate fi de două
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]
-
ale organismului: - la nivelul componentei active a aparatului locomotor, respectiv la nivel muscular crește cantitatea de mioglobină și se produc modificări enzimatice ce au ca efect creșterea sintezei de proteine musculare; - în sistemul nervos central efectul dominant este iradierea inhibiției corticale care va facilita instalarea proceselor anabolice în neuroni și în celulele gliale; - la nivelul sferei vegetative, branhicardia, brandipneea, datorate meditației chimice colinergice parasimpatice cu efect trofotrop; - la nivelul mediului intern alcalinitatea acestuia, restabilirea PH - ului, a glicemiei și a echilibrului
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
urmărește realizarea unei cunoașteri ce poate asigura corectitudinea încadrării copilului în sindromul autist și se realizează în trei etape: A) Prima etapă vizează depistarea tulburărilor organice ce pot avea o simptomatologie asemănătoare: paralizii cerebrale (encefalopatii cronice infantile), hidrocefalii, parencefalii, agenezii corticale care pot fi atât de severe încât să determine apariția comportamentului autist. Diagnosticul diferențial cu tulburări genetice și de metabolism respectiv: neurolipidoze, adrenoleucodistrofii, leucodistrofia metacromatică, sfingomielinioze, gangliozidoze, boli de colagen cu deficit de elastină (William B., 2003) necesită investigații paraclinice
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]