1,924 matches
-
Și uite că s-a Întâmplat ! Încep să-i strălucească ochii. Scuză-mă, Îmi șoptește, și-și șterge ochii cu un șervețel. Sunt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sunt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gât. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
critică. Ți‑e mult mai bine aici. — Poate că da. Rămân un timp cu ochii în cană, apoi respir adânc și ridic privirea. Știi, m‑am gândit mult în avion. M‑am hotărât că ăsta va fi un moment de cotitură în viața mea. O să mă concentrez asupra carierei, am să‑mi termin cartea, o să fiu foarte serioasă și o să... — Le arăți tu la toți, termină Suze pentru mine. — Exact. Am să le‑arăt eu la toți. E uimitor ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu căldură și mândră de mine. Niciodată camera mea n‑a arătat atât de bine. Și Suze are dreptate; chiar mă simt altfel, altcumva. Poate chiar e ceva cu feng shui‑ul ăsta, până la urmă. Poate ăsta e momentul de cotitură din viața mea. Din clipa asta, viața mea se va schimba. Mai arunc o ultimă privire admirativă în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cè e doar o chestiune de timp pânè când se va ridica de la masè și o va urma, Ilarie considerè cè, în comparație cu înaltele porunci divine, toate celelalte chemèri ale lumii nu sunt decât amânèri, folosește același cuvânt că AnM, amânèri, cotituri la dreapta sau la stanga drumului, înaintèri sau reculuri dupè cum, amègindu-ne cu nèlucirea trecètoare a lumii, viața își urmeazè imprevizibilul curs și cè acele chemèri sunt deșarte în raport cu chemarea adevèratè pe care Iisus i-o adreseazè, fèrè cuvinte, vameșului Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să își poată continua urmărirea. Numai că, desigur, imediat o pierdu cu totul din ochi, fiindcă dispăru dincolo de cotitura unor stânci. 18 Departe de a fi afectate de dezaprobarea publică exprimată după orgia lor bahică, maimuțele erau ocupate să demonstreze că incidentul respectiv nu fusese unul izolat, care trebuia lăsat lesne la o parte, ci, din contră, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de dimineață, pregătite așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cea nou achiziționată de a nu se grăbi cu bărbații. Mă întreb dacă ar trebui să-i spun că lui Davey îi place de ea, dar, după o scurtă chibzuință, mă hotărăsc să nu fac asta. Daisy e la o cotitură importantă din viața ei. Cel puțin la începutul acestui nou drum vor fi piedici, obstacole și rateuri, și ar fi o tragedie ca Davey, care e atât de drăgălaș și de cuminte, să cadă victimă vreunei încercări a lui Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care Îl cunoscuse Belbo În timpul războiului. Puține case noi, ne spuse el, agricultură În declin, deoarece tinerii se mutaseră la oraș. Ne arătă unele coline, acum devenite pășuni, care odată fuseseră galbene de grâne. Satul apărea dintr-odată, după o cotitură, la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acolo și numele dealului ar veni de la „baba care ghicea”. Numele adevărat nimeni nu-l mai știe. Poate o chema Safta, Marghioala sau Marița. A rămas acolo în singurătatea locului. Străinul nostru n-a mers pe drumul care are multe cotituri spre sat, ci a urcat cărarea care o lua la dreapta peste o culme domoală de deal. Când a ajuns pe culme, în fața lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum se scurgea apa în șuvoaie groase, irigând florile palide de licheni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era plin de lumină. Prin geamurile înguste ale intrării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că, pe măsură ce înaintam prin coridorul strâmt, lumina, în loc să scadă, sporea, albăstruie, nefirească, venind de nicăieri. După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei apropieri de Reich, dar, alarmați de prețul cerut (inclusiv cedări teritoriale în favoarea vecinilor), au amânat luarea unei decizii, mai ales că în rândul cercurilor conducătoare se manifestau opțiuni diferite: unii oameni politici erau de părere să se realizeze o cotitură hotărâtă spre Germania, în timp ce alții nu erau dispuși decât la concesii parțiale. Năruirea speranțelor într-un succes militar al puterilor occidentale a determinat România să facă noi concesii Germaniei, dar, deocamdată, această orientare n-a atras scontata simpatie germană pentru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
din nou șoseaua și să încercăm pe dincolo, arătă întinzînd brațul. Darie își îngăduia acum să sufle greu, dar își stăpânea cu furie geamătul. - Ne apropiem cu băgare de seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau înainte, adăugă depărtîndu-se. Așteptau, îngenuncheați sub ploaie, la câțiva metri de șosea, ascunși sub bălăriile pipernicite. Camioanele treceau, parcă tot mai rar, cu farurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mergem pe jos până la cofetărie... Ei, unde mergem, spune : la Nestor, la Angelescu ? Și ce preferi azi : indiene sau caroline ? Cobora atât de ușor scara de lemn, încât nici Muti, nici tante Margot n-au auzit-o. Așa că, la ultima cotitură a scării, a putut să se ghemuiască dintr-odată pe trepte, să se ascundă în spatele balustradei și să-și așeze capul pe genunchii osoși, de băiat. Iar ochii i-au rămas pe desenul stucat, aurit al pereților. Lacrimile i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceva? — Nu, dar poți fi convinsă... că ea e bine. În ordine, spuse Alex. Uneori, ea și George se certau în mod penibil și lipsit de sens, numai pentru că, la un anumit punct, conversația lor o lua razna, făcea o cotitură falsă. Ca și cum George, aflat pe o poziție mult superioară, hotăra cum ar fi trebuit să se desfășoare conversația și ca și cum ar fi existat o lege care nu trebuia încălcată. Când această lege ocultă era disprețuită, Alex, pedepsită prin confuzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comporta George în perioada interimară, până la urmă va veni tot la ea ca „să-l salveze“. Pornind de aici, acordase o semnificație magică „încercării de omor“ de la canal care ar fi putut însemna criza finală, punctul culminant, de unde va începe cotitura. Aici, poate că Stella era orbită de vanitate, un cusur simplu și ubicuu, adeseori ignorat de cei ce pretind să explice misterele comportamentului uman. Cât despre puterea de a prevedea, eu cred că actele omicide sau sinucigașe depind adeseori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi dacă după alegeri ajung la putere comuniștii, ai să vezi și mai degrabă ai să auzi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi dacă după alegeri ajung la putere comuniștii, ai să vezi și mai degrabă ai să auzi pocnet de bici și ai să simți sula-n coaste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
De aici înainte fiecare copac îmi este cunoscut și prieten. Le știu fiecare creangă... Merg cu spor, fără să simt greutatea desagei din spate. Încet-încet, soarele se rostogolește dincolo de coama pădurii, anunțându-și apropiatul apus... Iată-mă-s și la cotitura drumului, unde mă așteaptă stejarul. Vechiul meu prieten din preajma mănăstirii. Până aici ajung adeseori în plimbările mele de seară... Iaca și trunchiul de copac așezat lângă potecă, unde am poposit de atâtea ori cu bătrânul. De aici pornește cărarea ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tradițiile, credințele, morala strămoșească; prin cartea mea, eu pun cutuma în drepturi, o revigurez, îi dau legitimitatea cuvenită!” Așa aș (mi-ai) spune! Doar justiția (opinia) modernă condamnă imixtiunea în (sfânta) familia altuia. Una este o relație extraconjugală, pasageră, la cotitura unei întâmplări și alta este o încercare disperată, diabolică de însușire a bunului (bărbatului) alteia, proprietate privată cu cununie! De ce te-ași condamna pentru apărarea unui adevăr, unui bun câștigat prin căsătorie? Drama este că femeia căzuse într-o fixație
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
să-mi arate drumurile, să-mi descurce încurcăturile și să-mi pună la îndemînă soluțiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat deseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafață. Pe cele importante, marile răscruci și cotituri ale vieții, e neputincioasă să le rezolve. Îți dă numai iluzia că le-a rezolvat. E neputincioasă prin însuși rostul funcțiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaș inconștient unde se fermentează orice gând și faptă, unde se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]