996 matches
-
debaralei găsește o sticlă prăfuită de țuică, aproape plină. Probabil e licoarea pentru "dureri de cap" a Rozaliei, ferită acolo de ochii soțului, care cunoștea năravul consoartei lui. O duce la gură și bea pe nerăsuflate. De undeva, dintr-un cotlon al memoriei, răsare chipul lui Valentin Papadopol. Tocmai luaseră bacalaureatul și sărbătoreau fericitul eveniment în fața primului lor Cointreau. Ridicase paharul la buze, dar Vali nu-l lăsase să dea pe gât băutura. "Bea măi cu dreapta, că altfel te îmbeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu idei năstrușnice: Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, ești ghid, admise și se pregăti să îl urmeze prin toate camerele, aranjate cu gust de fosta lui soție, Irina. Se opriră prin fiecare cotlon din casă, care merita să fie arătat unei vizitatoare și zăboviră, la sfârșit, în fața unui perete încărcat cu fotografii înfățișându-l pe Bart în cursul agitatei sale cariere jurnalistice, care îi purtase pașii până în îndepărtatul Afganistan, unde fusese trimis de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întâlnirea cu cei vii pentru a povesti, a da pilde, a povesti, a da pilde și iar a povesti. Eu sâmbăta dorm până la zece. De când nevasta mi-a plecat în Germania din necesități de servici, am devenit atent la toate cotloanele casei și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am ascuțit simțurile. Nu mai împart îngrijirea apartamentului cu cineva, deci trebuie să ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pământul Pământul adună metalul Metalul e cupa apei Apa urcă în seva lemnului Reîncepând ciclul Transformărilor. Adunarea și desfacerea norilor În acea după-amiază s-a întâmplat ceva care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fără sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. Lucrurile existau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ea și la cum aș putea face ca să se repete miracolul ei și al stării fluide care mă făcuse pentru prima oară în viață să mă simt parte din lume. Voiam să am oricând acces direct și nemijlocit la acel cotlon al minții, închipuindu-mi că e doar o ușiță pe care pot s-o deschid oricând de pe coridorul cel mare și agitat, ca să privesc liniștirea aceea bruscă a apei, a cărei priveliște schimbase fiecare atom din mine cea veche. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a trăi fără să faci jocul sistemului. Dar eu nu aveam nevoie de o soluție, dimpotrivă, eu voiam să ies din orice unghi mort, oricât de confortabil sau inteligent ar fi fost acesta. Viața mea nu trebuia să devină un cotlon. În al doilea grad de distilare a sufletului, până să se nască prin intermediul sunetelor, cuvintele circulă în sânge. Ele ajung din creier la inimă, care le pulsează înapoi la creier, într-un dialog nesfârșit între minte și suflet. Gândurile au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din ultimii ani de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. Să nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducătoare sau vreo Penelopă. Orice încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat în colivia pieptului și care nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
paharul în mână când vorbea cu mine. Oricât m-am străduit, n-am reușit să-1 aduc printre ceilalți. Când l-am luat de braț, s-a apucat strâns de banchetă. L-am lăsat acolo înfoiat ca un arici, retras în cotlonul lui de umbră. Vreo două ore, până am plecat, m-am tot uitat la el din când în cînd: era tot acolo, golind pahar după pahar, cu ochii-n pământ (cînd nu arunca vreo privire dușmănoasă, de urs, la cei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plantă ornamentală într-un colț, lângă sofaua pe care două femei discută despre avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi nu reușește să pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
siguranța rece a unei hărți bine întocmite, se poate încețoșa într-atât, încât, bunăoară, din imaginea bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a unor pași imenși, e nevoie ca pe undeva, prin cotloanele acelea abia știute ale creierului, să se furișeze și altceva, un fel de luminiță fistichie nenumită, care, în contact cu gărgăunii ăia de acolo, să producă un soi de scurtcircuit benefic prin care, să zicem, să-l vezi dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ani străluciți, și grei, dar frumoși pentru că erau anii dulcei tinereți pierite. Era durere și amărăciune pe fața și în glasul bătrânului. Oricum, era stăpânit de adânci regrete și neâmpliniri... Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau zorile. Lacrimile îi curgeau liniștite pe fața-i îmbătrânită. Fulgerat de o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
surâzând către tânăra lui soție, ca și cum el însuși ar fi fost una din acele păsări. Vinul mirosea a miere de pădure și ni se urcase treptat, fără scară, la cap. Asfințitul își schimbase culoarea și noaptea se insinuase în toate cotloanele casei. Signor Fumo își pusese o altă pălărie pe cap - o pălărie de sărbătoare cu pene albe. Începuse să cânte și să danseze în jurul Carlei, așezată pe vine ca o găină pe ouă. Era dansul cocoșului, al iubirii. Cânta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
putere. Alături de P.S.D., P.D.-ul și P.L.D.-ul, așa-zisul partid liberal alternativă, au îngropat practic, miercuri, toate principiile dreptei românești. Le-au aruncat la gunoi, din dorința de a satisface „pohta“ suverană a unui președinte care, rătăcindu-se prin cotloanele Cotrocenilor, și-a transformat ura viscerală față de Partidul Național Liberal în ideologie. De-acum, nici nu mai contează dacă P.D.-ul va semna un protocol ferm de colaborare cu P.S.D.-ul lui Mircea Geoană. Ba chiar un asemenea act ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în care aburea o tochitură de îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu o ață deslegată de pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și spune că 60-80% din piața de pâine se vinde la negru. Trebuia să spună simplu: „Băi Guvern, Finanțele, Agricultura și Poliția, facem o incursiune și purecăm într-o săptămână fiecare județ.” Fiecare știe unde se vinde pâinea. În orice cotlon. Îi prindeam pe toți care lucrează la negru. N-au vrut să-i prindă. Mai mult: îmi spune domnul ministru că s-a gândit și că a vorbit cu ministrul de la Finanțe și că le pune GPS-uri la tiruri
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
stau, nu-mi pot permite un concediu fără plată. Petre sare din scaun, răsturnîndu-l pe spate. Îl lasă așa, merge la ușă, dă drumul la yală și se apleacă spre partea de jos a instalației de vid. Scoate dintr-un cotlon o țigară, o aprinde la flacăra becului Bunsen, pornește ventilația în încăpere și se bagă pe jumătate sub nișa de analize. Vezi c-au fost niște procese publice aici, în sala de ședințe, cu cîțiva care numai au pătruns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se știe că el Însuși nu se ridică la Înălțimea propriilor standarde. Îndepărtă repulsia cu iubire și respect. Ed ajunse devreme la Dining Car. Șeful de sală Îl anunță că oaspetele Îl așteaptă. Se duse În separeul lui preferat: un cotlon discret din spatele barului. Vincennes se afla acolo, cu o rolă de magnetofon. Ed se așeză. — Asta e banda de la microfonul...? Vincennes Împinse banda către el. — Da. E plină cu logoreea lui Mickey C. despre niște chestii care nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul. Or, senzațiile sau emoțiile sânt greu transmisibile. Nici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtășite, și nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală. Nimeni nu te poate urma prin cotloanele întortocheate ale unui vis, pentru că nu anecdotica contează aici, ci atmosfera și frisonul. Nu e întîmplător că Cioran povestește cum își detesta tatăl când, copil fiind, dimineață de dimineață, trebuia să-l asculte relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și complicate, "cel mai urât vis" și "cel mai frumos vis" din viața cuiva. Cel mai urît: mă aflu într-o cameră fără uși și fără ferestre, tapetată cu carne vie. Singura sugestie a unei ieșiri este un început de cotlon, dar tapetat la fel, o deschizătură pătrată într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau pantofului" și până la "care e ființa sinelui meu"), Heidegger elaborează un cod cu ajutorul căruia să poată îmbrățișa în 600 de pagini toată ființa lumii. Isprava traducătorului este aceasta: el trebuie să învețe acest cod, să-l deslușească în toate cotloanele lui și să creeze unul analog recurgând la materialul pe care i-l oferă limba lui. Aceasta este aventura singulară despre care vorbeam la început și pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]