991 matches
-
lipi cu o mână umărul fetei de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu siguranță, mai văzuse scena, conspirația celor care caută tertipuri pentru a-și suplini lipsa de curaj. — Acuma nu te mișca, șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndrepte. Numai fruntea îi rămâne înaltă, iar capul ușor dat pe spate, pentru ca ochii, îndărătul pleoapelor căzute, să lase totuși senzația că privesc, pe direcția celui de-al treilea. Respiră lung și rar, de parcă ar vrea să împingă aerul în cotloanele cele mai ascunse ale trupului și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și la reluarea lecturii. Este aproape imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul. Or, senzațiile sau emoțiile sânt greu transmisibile. Nici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtășite, și nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală. Nimeni nu te poate urma prin cotloanele întortocheate ale unui vis, pentru că nu anecdotica contează aici, ci atmosfera și frisonul. Nu e întîmplător că Cioran povestește cum își detesta tatăl când, copil fiind, dimineață de dimineață, trebuia să-l asculte relatând nevesti-sii ce visase noaptea. Tocmai excesul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și complicate, "cel mai urât vis" și "cel mai frumos vis" din viața cuiva. Cel mai urît: mă aflu într-o cameră fără uși și fără ferestre, tapetată cu carne vie. Singura sugestie a unei ieșiri este un început de cotlon, dar tapetat la fel, o deschizătură pătrată într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau pantofului" și până la "care e ființa sinelui meu"), Heidegger elaborează un cod cu ajutorul căruia să poată îmbrățișa în 600 de pagini toată ființa lumii. Isprava traducătorului este aceasta: el trebuie să învețe acest cod, să-l deslușească în toate cotloanele lui și să creeze unul analog recurgând la materialul pe care i-l oferă limba lui. Aceasta este aventura singulară despre care vorbeam la început și pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica, care dau, cuminți, examene cu tine și pe care îi regăsești după licență, școliți în Germania, Anglia sau Franța, tobă de carte, la curent cu ultimele noutăți bibliografice și cu care abia mai poți ține pasul când intri în cotloanele "deceniului fenomenologic" la Heidegger. La Freiburg, Bogdan a studiat limbile clasice și îmi amintesc când l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate, cu trei-patru ani în urmă: se întorsese de la Freiburg cu o zi înainte, și în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca de o garanție a non-abrutizării mele. ( Mai e ceva: orice punte aruncată în urmă, către altă generație decât a ta, către prieteni tineri, este singura soluție pentru a evita singurătatea lugubră a bătrâneții. Vai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al generației sale".) 25 februarie Ieri, după ce m-am despărțit de "copii", am simțit nevoia să recitesc paginile despre Don Giovanni-ul lui Mozart, cu care Kierkegaard deschide analiza "stadiului estetic" al existenței în Alternativa, sub titlul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poți relata o experiență de care ceilalți nu au avut parte. Abia apoi realizezi că povestirea te zidește în propria ta singurătate și că ceea ce în primă instanță părea că-ți dă un prestigiu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. ( Corolar: a ști istorie înseamnă a avea vârsta tuturor generațiilor de dinaintea ta. A fi nespus de bătrân. Sau dimpotrivă: a ieși din jocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în chip nemijlocit.) 4 iunie Observația Hannei Arendt că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și Gheorghe Coca), 4 în Oncești (Huștiu, Țarălungă, Lehănceanu și Ciuche), unul la Bărboasa (Galan), două la Dealu Perjului (Oprișan și Jugaru) și două la Taula (Paraschiv și Dimofte). Cazanul cu capac, prevăzut cu 1-3 țevi, era montat pe un cotlon cu vatră. Țevile de la cazan se prelungeau printr-o cadă sau butoi cu apă care se numea dulbacă. Ele străpungeau vasul cu apă în partea superioară, oblic, ieșind afară prin partea opusă, fixate prin tot atâtea chicușuri 2 de lemn
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
redactorul de serviciu, anunțase un concurs cu premierea celor care urcau (8 etaje !) cu supă în polonic ! Unii mai scăpau expresii nepotrivite, toți acordau dedicații muzicale, mulți transmiteau (ca și astăzi) în direct ce se întâmplă prin colț urile sau cotloanele 126 orașului. Echipă tânără fără îngrădiri, cu entuziasm și inițiative, numeroasă și... intuitivă, pentru că, să nu-și închipuie cineva că șturlubaticii ăștia știau ceva la început. Au acționat intempestiv, pentru public și aceasta a fost cartea câștigătoare. Intuiția potrivită, la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mielușel !" Parc-am vrea măcar să-i auzim înțeleptul îndemn la lupta împotriva corupției pe care-o reprezintă. După cum apar în public și publicitate: 6-8 %, să zicem 10%, că va număra voturile prefectul și oamenii lui. PD Prăpădiți Demni, prin diverse cotloane, cu nădejde-n Băse Domn de la care așteaptă ca și altă dată să le cadă mălaiul, cu hârzobul de la București, înfundat prin capitală, disprețuitor pentru vasluieni, președintele nici măcar somnoros nu mai răspunde la telefon, prim249 vicele (de la Prut) călător prin
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Moldova, drăguță și răbdătoare, profesoara Crețu va fi 251 reprezentatnta țării și a județului Vaslui în Parlamentul European. ținând cont de desfășurarea de forțe din județ: PSD-PSD, încă cel mai tare, e; urcă spre 45%. P.D. Prăpădiții Demni prin diverse cotloane ale județului au trimis într-o emisiune TV.V. pe greii Cârjă și Ștefănescu care știu ce și cât să spună. Cu greu au acoperit însă mâncătoriile din partid generate de absența totală a păgubașului președinte Cristian Rădulescu dictat de centru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
asta era vorba acum. O să vă povestesc altă dată, în amănunt, cum a decurs interogatoriul meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie de fapt, de microistorie completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
am demult, de când am făcut școala la CFR. Mi-am cumpărat-o eu cu banii mei din bursă. Apoi ca și cum asta ar fi fost lucrul de cea mai mare importanță, nu mai zise nimic. Lua ramuri uscate luate dintr-un cotlon al sobei și le rupea ușor, ca pe paie, cu mâinile sale mari, așezându-le minuțios într-o grămăjoară cu o formă anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce stăteau conservate în vreun cotlon ascuns al sufletului său, s-au declanșat, i-au inundat organismul și s-au revărsat. Împins din toate părțile și din toate direcțiile, în învălmășeala ce s-a produs în fața "Ambasadei", Bidaru și-a pierdut tocul de la pantoful drept. Orice
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
după ce copiii, nepoții și ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu cinci fermoare care stătea burdușită în fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câteva secunde, o altă rafală de vânt, mai puternică decât precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trebuia să fie burdușită până la refuz... Privi mirat la ea... Da, o avea chiar în față; atârna în cuier ca o zdreanță complet golită de conținut, cu toate cele cinci fermoare deschise. Hotărî ca dimineață să o ascundă într-un cotlon, în așa fel, încât nimeni să nu o mai găsească. Apoi soția, fotoliul, caietul, iar în urechi o durere continuă ce-l chinuia și care l-a trezit înainte de a se face lumină. Noaptea lui "Moș Neculai" se sfârșise. Neștiind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
descheiată la gât, o aștepta ca din întâmplare într-un loc mai ferit de ochii lumii; mai bine spus la umbra unui stejar secular ce ocupa o parte din trotuar. Era liber în ziua respectivă, iar locul, mai bine spus cotlonul, era nimerit. La ora respectivă, rar se întâmpla să treacă cineva prin apropiere. Rămas fără soție, constrâns la abstinență sexuală, căpitanului îi crescuse libidoul. Tocmai voia să o invite la un restaurant. Își făcuse și un plan în minte, adică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încă de cu seară prevăzuse ca va fi o noapte cumplită. Se stârnise și un vânt dinspre nord ce apleca copacii și mătura asfaltul, iar fulgii mărunți erau aruncați cu putere nu numai în ochii trecătorilor, ci și în diferite cotloane unde se adunau în troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit din somn, abia s-a pus în mișcare. Cu toate că mijloacele de transport în comun circulau de obicei rar și anevoios, acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
exact douăzeci de minute, profesorul de serviciu să pregătească o cafea și eventual câte un covrig cald de la covrigăria din apropiere pentru toți profesorii aflați în școală în momentul respectiv. Toți erau serviți în cancelarie cu excepția fumătorilor, care-și aveau cotlonul lor, ferit de privirile iscoditoare ale elevilor. Bidaru, în timp ce-și sorbea cafeaua în liniște, asistase la următorul dialog dintre profesorul de sport, care în dimineața respectivă, sosise cu câteva minute în urma lui și un alt coleg din prejma
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]