1,600 matches
-
al românilor). SĂ AI LUMINĂ-N SUFLET, SĂ FII FERICIT! Cu venerație și prietenie frățească, Marin Voican-Ghioroiu LA CRÂȘMA DRUMEȚU (Lui Gheorghe Zamfir) - Flori de măr, flori de gutui, Vine neica printre vii..., Sus, în culme la Dobrețu, Intră-n crâșmă “La Drumețu” Hai, hai, dorule... hai! Să-ți cânte Zamfir din nai, Să petreci cu țuică fiartă - La Petruța sprâncenată. Să-ți dea vin din Piscul Mare Și desert...o sărutare, Un grătar de mititei - Să te-mbeți cu ochii
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
mai duc și vii. Reporterii au făcut prostia acum câțiva ani să filmeze și „catastrofalele” inundații din Banat, dincolo de Carpați, în zona Catolicismului. Dar nu au găsit fețe îndurerate de „pierderea întregului avut” cântate la un pahar de amărăciune în crâșmă. Au găsit oameni harnici, tot satul muncind cot la cot pentru repararea stricăciunilor cauzate de nepriceperea unui consătean mai puțin prevăzător. Așa interpretează un om al Occidentului, un creștin Catolic o urgie a naturii. Reporterul a plecat cu coada-ntre
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
în plămâni. Talestri porni, cu pași înceți, spre han. *** Arcușul viorii sărea pe strune, iar cele două dansatoare din grupul amazoanelor își onduiau corpurile armonioase în ritmuri orientale. Era o combinație extrem de apetisantă pentru petrecăreții din acea seară adunați în crâșma din han. Vinul curgea pe mese. Mulți s-ar fi apropiat de cele două ființe fragede, de pe scena din lemn, dar nu se încumentau din cauza privirilor reci ale celor cinci amazoane-soldat, ce scrutau încăperea. Prințesa era preocupată de dansul amazoanelor
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
slut. Așa e și-n poezie, Din cuvintele o mie Vine criticul etern, O reduce la...CATREN! Te trece la catastif, Și rămâi cu un...DISTIH! LUME, LUME! Lume, lume, eu te vreau, Însă tu nu mă primești, Stau în crâșma și mai beau, La mine nu te gândești! Lume, te știu cine ești, Știu că tu nu mă iubești, Dacă traiul este bun, Mergem pe același drum. Însă când ajung la râu, Nu mai sunt amicul tău, Nu sunt tânăr
TRECĂTOR PRIN LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345323_a_346652]
-
orbeții, îți zvârl epitete. Privirea ți-e zâmbet, sau ură mocnită, Cum mii de docenți se tot țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum Ce plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
ultimele raze ale apusului. După ce a venit de la serviciu, Emanuela a trecut în revistă lista cu tot ce trebuia să ia a doua zi la spital: pachetele cu hăinuțe, o bucată mare de pânză albă, necusută, nefinisată sau brodată, numită "Crâșma" (simbolizând curăția sufletului pruncului celui nou botezat) și fașa pentru legat copilul, prosop și săpun pentru preot, prosop pentru moașă, vin, ulei, o iconiță... Pentru băița copilului pregătise tot ce era necesar: prosop, ulei pentru bebeluș și șampon, costumaș, păturică
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
bine de aburii băuturii, și i-a luat nevasta. La „un pariu nenorocit” și-a pierdut nevasta, pe Matilda, care l-a rugat pe „conu GICU” să-l lase pe scripcarul Prichindel (ca pedeapsă pentru nesăbuinșa lui ) ca să cânte în crâșmă. Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN, mi l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
Matilda, care l-a rugat pe „conu GICU” să-l lase pe scripcarul Prichindel (ca pedeapsă pentru nesăbuinșa lui ) ca să cânte în crâșmă. Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN, mi l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
scriitor), dar când a auzit că Matilda a fost soția lui Prichindel... n-a mai călcat prin locul blestemat. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care probabil se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma conului Gicu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei, când mergeam în Grădinari la nenea ION COANDĂ, tatăl mariei Tănase; vezi Maria Tăpnase spune: iubește cât ești pe lume!” Sper ca această (romanță ce va fi cântată de baritonul
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
dai țeapăn și să batem palma cinstit, negustorește?! Ce, credeai că mă ții tu pe mine în loc?! Uite, până și neamurile tale s-au dat de partea mea! Și osteneala nu le e în zadar, îi cinstesc pe toți la crâșmă până la sfârșitul secerișului... se lăudă el. Oamenii, pesemne aghezmuiți bine, începură să urle ca la comandă și să-și agite mai abitir torțele și furcile. - Hai să vedem ce-ai să faci, cum ai să scapi, că dacă încerci să
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
vrea cu banii și timpul său. Mai plimbă-te prin piață, dar nu arunca vreun bănuț pe ceva. Nu te lăsa ispitit să ți se prelingă banii printre degete! Așa făcu, dar timpul trecea și barosanul nu mai ieșea din crâșmă. Terminase de citit toate anunțurile de la mica publicitate, de vânzări, anunțurile mortuare (Dumnezeu să-i ierte!), de felicitări, mă rog, mestecase tot ziarul...Ar mai fi vrut el și o revistă cu fete goluțe pe coperte...Eee! Și timpul,trecea
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
2016 Toate Articolele Autorului Goneam pe cai sălbatici, cu frâiele în mâini, ne fulgerau prin sânge nori negri de furtună și în altar de patimi îngenuncheam păgâni ca să îți pun pe frunte a dragostie cunună, când au cântat haiducii la crâșma dintre sâni, din harfele iubirii rupând ultima strună ce a speriat de moarte ai sufletului câini. Nu pot clădi în tine castele de nisip. Sunt meșterul Manole, ce-a vrut să îți dea viață într-o zidire nouă, după-al
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
și chicoteli. Soseau alte grupuri, de femei, bărbați, copii și se așeza fiecare în anumite locuri. Deși nu era nicio regulă sau restricție, fiecare își cunoștea locul și distanța față de horă. Bărbații însurați se așezau mai departe, în apropierea unei crâșme. Făceau roate-roate și discutau despre vreme, politică și alte „probleme” de-ale lor. La-nceput vorbeau pe rând, apoi toți odată, fără să se mai asculte. Grupurile de femei se așezau chiar lângă horă ca să urmărească dansatorii. Ochii de „cerber
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu' Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl giugiulea) să-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și semăna izbitor de
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o făcuse „cocoană” în Bucrești. Ce-ți e și viața asta?!... că acum „babalâcul scripcar” îi părea negru în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - așa îl alinta) fără a se ascunde de ochii și gura lumii. Trubadurul „poet” era cunoscut în crâșmă ca un veșnic îndrăgostit și cehefliu „de onoare” , fiindcă plătea de fiecare dată consumația: îl
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - așa îl alinta) fără a se ascunde de ochii și gura lumii. Trubadurul „poet” era cunoscut în crâșmă ca un veșnic îndrăgostit și cehefliu „de onoare” , fiindcă plătea de fiecare dată consumația: îl cinstea pe scripcar ca pe un bun prieten, stătea de vorbă cu el în micile pauze când își permitea să mănânce câte ceva (strop de băutură
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
și... „Face toți banii, duduia!” la care mușteriii îi strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel că Matilda a fost soția lui, n-a mai călcat prin crâșma lui conu' Gogu: „Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu”. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma lui conu' Gogu, fiindcă de
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
n-a mai călcat prin crâșma lui conu' Gogu: „Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu”. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma lui conu' Gogu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei când mergeam în Grădinari, strada Livada cu Duzi 23, la nenea Ion Coandă, tatăl Mariei Tănase și la nenea Fraz Tănase, fratele „zânei mele cea bună”; (vezi Maria Tănase
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
zile bune și nevastă-sa,Florica, că e o femeie tare pricepută în toate, doar că bărbatu-său are piciorele împleticite de ceva vreme . El ar fi bun meseriaș săracu, da’nu mai are unde munci.Și muncește zilnic la Crîșma lui Milică...cu paharu muncește Acu’e “zilier“ nu mai e “angajat cu normă întreagă“ Maică-ta zice sa vă spun și de Preotu’ Vladimir. A venit unul nou la noi în sat , îi zice Vladimir. Face niște slujbe frumoase
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
plăsmuitorului de himere. Și totuși, din cînd în cînd, cîte un randevu extrem de reușit între cele două... regnuri e posibil. Și de dorit. 12 februarie Prin anii '60, Mărgărit nu mai bea, era văzut zilnic la Traian (nu intra în crîșme sordide, era un patrician civilizat al spiritului), bînd cafele după cafele. Și fumînd. Și dialogînd. Cu cine? Și, mai ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anul 1850 își are explicația în cheltuielile pe care le-au făcut patronii în vederea măririi întreprinderii. De altfel, zalhanaua s-a redresat ulterior, și-a mărit producția, iar patronii beneficiile. Concomitent cu fondarea zalhanalei, proprietarii au înființat alăturea și o crâșmă, prin care, firește, o parte din banii plătiți lucrătorilor le reveneau pe această cale. Funcționarea acelei zalhanale a găsit un important sprijin în târgoveții din Huși, care s-au opus intenției Departamentului din lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme pe la feliuri de locuri”. De asemenea, Sfatul municipal al târgului Huși avea venit de la „săul ce are a se strânge de pe pâraiele ce curg de la gropile zalhanalei, precum și ciolanele de la vitele ce să vor tăia în anul acesta...”, care în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]