1,606 matches
-
din comuna Filipeni având de plătit importante sume de bani, în condițiile în care banii erau puțini și greu de făcut. Ceea ce surprinde pe trăitorul și cititorul de astăzi este grija legislatorului de a indica, în mod expres, locul pentru crâșmă care, atunci, atât locul cât și crâșma propriu-zisă, văzută ca loc de adunare, erau ale proprietarilor. Tot cu surprindere trebuie să constatăm că nu s-a prevăzut nicio palmă de pământ pentru școală și alte instituții culturale. Mai menționăm că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sume de bani, în condițiile în care banii erau puțini și greu de făcut. Ceea ce surprinde pe trăitorul și cititorul de astăzi este grija legislatorului de a indica, în mod expres, locul pentru crâșmă care, atunci, atât locul cât și crâșma propriu-zisă, văzută ca loc de adunare, erau ale proprietarilor. Tot cu surprindere trebuie să constatăm că nu s-a prevăzut nicio palmă de pământ pentru școală și alte instituții culturale. Mai menționăm că toate documentele (statistici, tabele, proceseverbale) se referă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pregătit bacalaureatul, în 1960. El a fost secretarul Teatrului de Stat din Bacău. 36 Singura legătură dintre satul Lunca și răscoala din 1907, înafara unei revolte „în genunchi”, însumând cereri și reclamații, constă din vânzarea unor saci cu cereale la crâșma lui Cojocaru, furați din hambarele lui Apostoleanu, de către doi răsculați din Gloduri. Această situație am aflat-o din gura lui C. Donțu din Oțelești care, la 180 1907, era în armată și detașat să-i prindă pe „răsculați”. Îmi amintescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pentru morile acționate de forța apei, exista pericolul ca iarna să înghețe iazul, iar vara, pe secetă, să rămână insuficientă apă ca să poarte moara. Înainte de primul război mondial au funcționat în Lunca, pe dealul dinspre est de sat (de la fosta crâșmă a lui Cojocaru în sus, pe deal) două mori de vânt. Una dintre mori era proprietatea lui Costan Boca, iar cealaltă a lui Grigore Gurău. Au funcționat în perioada interbelică, dar după apariția morilor purtate de motoare pe benzină și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
taxe de târg. Tot ei dețineau, după cum s-a arătat, monopolul asupra desfacerii băuturilor alcoolice , asupra morilor, vânătorii, pescuitului. Aceste monopoluri puteau fi arendate, aducând proprietarilor venituri însemnate. Cele mai mari venituri erau obținute din desfacerea băuturilor, la hanuri și crâșme. Locul ca și venitul obținut din arendarea desfacerii băuturilor se numea bezmen. Boierii Rosetti din Filipeni obțineau venituri și din crâșma din Lunca, din velnița din hotarul Sloboziei cu Ruseștii. Boierul Rosetti a avut cârciumă și han în Lunca. În
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puteau fi arendate, aducând proprietarilor venituri însemnate. Cele mai mari venituri erau obținute din desfacerea băuturilor, la hanuri și crâșme. Locul ca și venitul obținut din arendarea desfacerii băuturilor se numea bezmen. Boierii Rosetti din Filipeni obțineau venituri și din crâșma din Lunca, din velnița din hotarul Sloboziei cu Ruseștii. Boierul Rosetti a avut cârciumă și han în Lunca. În 219 centrul satului, pe partea dreaptă a drumului ce ducea la Runc. Rosetti, prin anul 1879, și-a ridicat han, pune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iacobeanu, hanul-crâșmă deschisă de Rosetti nu a dat rezultate și era concurat de hanul lui Sterian, care avea oameni pricepuți la comerț și negustorie, cum a fost Ion Crâșmarul, care dădea pe datorie. Pe lâng proprietarii din Filipeni, au deschisă crâșme și unii oameni din sat care au crezut că pot obține venituri din vânzarea băuturilor. Miron Boca, factor poștal, deschide o cârciumă în casele lui Toader Vasilaș, zisă Buleu. Prin 1893 și Grigore Borcea se gândește să-și desfacă vinul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al moșiei Virginiei Lambrino, care se afla lângă Vasile Pușcuță (picherul!), peste drum de Mircea Ignătescu. Arenda a trecut apoi la Elena Pintilescu și în continuare la Mitriță Sârghie Borcea. Mulți dintre cei care s-au aventurat la câștig din crâșme, dughene și alte activități comerciale au dat faliment din nepricepere în astfel de activități sau că nu au făcut față concurenței, sau din cauza necunoașterii cerințelor pieței. Unul dintre cei care au sărăcit de pe urma unei afaceri cu desfacerea băuturilor a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
foarte mare atunci), se împrumută de la boierul Grigore Rosetti, dar pune zălog venitul propriei moșii (stânjenii), livada, casa, acareturile și tot ce ține de casă pe 2 ani. Casa răzeșului a fost folosită de boier, așa cum a fost înțelegerea, pentru crâșmă, vindea acolo vin omul boierului. în comuna Filipeni, ca peste tot în România, au acționat în comerț și evreii, despre care avem date sigure din anul 1866, după un act de deces: „Leiba Aron, 55 ani, comersant, declară încetarea din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Faibiș, care a ținut dugheană în Lunca a fost Pavel, însurat și cu copii care s-au jucat cu copiii luncașilor, șștiau vorbi românește ca toți românii, nu se făcea niciun fel de deosebire etnică. S-a vorbit despre crâșmă ca loc de pierzanie; mulți și-au pierdut avutul și omenia, dar și viața înainte de vreme. Este cât se poate de adevărat că așa s-a întâmplat cu mulți oameni, inclusiv cu locuitorii din Filipeni, despre care avem mărturii scrise
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a întâmplat cu mulți oameni, inclusiv cu locuitorii din Filipeni, despre care avem mărturii scrise. Dar, și pe vremea aceea, cârciuma era loc de întâlnire, de aflare a veștilor, de încheiere a afacerilor, de dezlegare a limbilor. Tot la crâșmă aveau loc petreceri de sărbătoare, se închiria locul pentru hora duminicală, unde se întâlneau tinerii, dar și părinții. Unii dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile la cârciumă, de mergeau femeile și le duceau acolo de mâncare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâlneau tinerii, dar și părinții. Unii dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile la cârciumă, de mergeau femeile și le duceau acolo de mâncare; alteori stăteau și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat înalt, spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut pământ și când și s-a dat puțin, l-a băut. Așa era pe atunci. Stăteau bărbații la crâșmă zile la rând, de le duceau femeile acolo mălai și mâncare. Când se hotăra să vină acasă striga de la crâșmă: Durjar, Durjar și câinele se ducea înaintea lui. Chifan își certa nevasta că nu-i ieșea înainte, înjura și o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a avut pământ și când și s-a dat puțin, l-a băut. Așa era pe atunci. Stăteau bărbații la crâșmă zile la rând, de le duceau femeile acolo mălai și mâncare. Când se hotăra să vină acasă striga de la crâșmă: Durjar, Durjar și câinele se ducea înaintea lui. Chifan își certa nevasta că nu-i ieșea înainte, înjura și o trimitea să-i mai aducă un „ciot” de vin (vasă săpat în lemn!) și, într-un târziu, adormea. A murit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
etc.? Răspunsul este unul singur: bisericile și mănăstirile, episcopiile și mitropolia țării. Acestea aveau resurse materiale greu de măsurat, provenite din danii de la ctitori, domnii țării, boieri, alți preoți și călugări, aveau monopoluri pe vânat, pescuit, morărit, aveau vii și crâșme. O mare parte a mănăstirilor erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de învățător în satul Lunca, cu obligația asumată de a pregăti localul de școală și întreținerea, ceea ce s-a aprobat începânăd cu 1 septembrie 1877. Prima școală din Lunca a funcționat în casa locuitorului Neculai Curteanu (Frunză), acolo unde funcționase crâșma lui Solomon Feibesch (Faibeș). Mobilierul a fost improvizat: niște țăruși bătuți în pământ țineau scândurele care erau pe post de bănci, o masă în loc de catedră, două scânduri încleiate și vopsite cu negru țineau loc de tablă. Cu greu se putea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai la sărbători se bea: se bea tot anul la crâșmele din sat. Erau multe și nu duceau lipsă de clienți. În cantitate limitată, vinul era aliment, în cantități mari devine drog, îți afectează mintea și sănătatea. Zahărul necesar organismului era luat din mierea de albine, care trăiau în păduri, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământului, la sfârșitul prășitului sau secerișului, muzică, dans, băutură și mâncare, Procedeul s-a extins, așa că la orice clacă boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza moșiei Filipeni, mai întâi a celor care au pusă bazele satului Slobozia - Filipeni, apoi a bejenarilor bucovineni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Lunca din comuna Filipeni, când spunem horă, „la horă”, „gioc” și joc, trebuie să înțelegem ansamblul dansurilor populare care, acum, le mai vedem pe scenele căminelor populare sau în concursuri. Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mult decât pe alții, îndeosebi atunci când nu erau primiți la sărbătorile răzeșilor, dar acest statut nu a avut urmări negative asupra manifestării plenare a spiritului creator. Când vorbim de petrecere în sat, trebuie să avem în vedere hanul sau crâșma satului ca loc de adunare, când nu existau alte locuri în care lumea să se manifeste: coală, Cămin Cultural, asociații culturale, bibliotecă, sală de lectură etc. Atunci hanul, crâșma îndeplinea o funcție socială, nu era numai un loc de beție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de petrecere în sat, trebuie să avem în vedere hanul sau crâșma satului ca loc de adunare, când nu existau alte locuri în care lumea să se manifeste: coală, Cămin Cultural, asociații culturale, bibliotecă, sală de lectură etc. Atunci hanul, crâșma îndeplinea o funcție socială, nu era numai un loc de beție, era preponderent și asta, dar mai era ceva, era loc de întâlnire pentru sat, tineri și tinere, babe și moșnegi, mame și tați, cu fete și flăcăi. Hora luncașilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era a însurățeilor tineri. Lăutarii erau angajați pentru toate sărbătorile de iarnă și pentru Paști și până la Ispas, apoi se făcea o nouă tocmeal pentru sărbătorile de iarnă și de toamnă, până la Crăciun. După alte păreri, hora se făcea pe lângă crâșmă, dar crâșmarul tocmea lăutarii, iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drumul Că s-anfuriat nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii din Fruntești aveau alte dansuri, cuprinse toate sub numele generică horă. Locul de întâlnire al tinerilor și al celor vârstnici era spațiu deschisă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alții, de dat recentă. Până în epoca contemporană nimeni nu s-a gândit, avem în vedere pe cei de la putere, factorii de decizie, că cei guvernați ar putea să-și petreacă timpul lor liber, atât cât era, altfel decât la biserică, crâșmă și horă. După ce educația fizică și sportul și-au făcut loc în programa de învățământ, a ieșit din acest cadru îngust, cuprinzând mase tot mai mari de oameni, îndeosebi atunci când societatea românească a ajunsă la un anumit grad de maturitate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]